Magistratii conduc procesele cu manusi

Ieri, procuroarea de sedinta era vanata de frig. In birourile lor, judecatorii iau decizii in zeci de dosare infofoliti in cojoace si scotand aburi pe gura. Gramezile de gunoaie si "grupurile sanitare" vesnic infundate intregesc tabloul conditiilor in care magistratii judeca intre 50 si 100 de dosare pe zi

Aglomeratie mare in Palatul de Justitie, cladire impresionanta prin arhitectura, dar si prin frigul si mizeria care domnesc in interiorul ei. Pe culoarele ingustate de gardurile instalate de cei care se ocupa cu "renovarea" si "consolidarea" cladirii - foiala de justitiabili, avocati, ziaristi ori inculpati arestati si politistii care ii insotesc cu treburi pe la cele cinci-sase instante ce functioneaza in aceasta cladire. Frigul iti intra in oase si mirosurile de urina si de gunoaie mucegaite de vreme iti muta nasul din loc. Incerci sa nu tii seama de ele si treci mai departe, in cautarea completului care iti judeca dosarul. La parter, undeva in stanga locului de adastare a avocatilor, gasesti Completul IV al Judecatoriei Sectorului 1. Holul este populat de oameni care asteapta zgribuliti sa li se strige dosarul. Aici mirosul de urina este mai puternic. Vine de la WC-ul asezat strategic chiar in fata salii de judecata, la subsol. Un grup sanitar cu plata, vesnic neingrijit. Pana si tabla verde a gardului de protectie a zonei "in renovare" pute a urina. Ca si cand acest lucru n-ar fi de ajuns pentru rabdarea omeneasca, pe langa gard, din loc in loc, zac gramajoare de gunoaie aruncate de cei care au trecut pe acolo si au cautat in zadar un cos de gunoi. Dupa un prim soc, oamenii - stresati de procesul lor - par a se "acomoda" cu damfurile, multi condimentandu-le cu un fum de tigara. Iti tii respiratia si citesti repede lista cu procesele din acea zi (ca de obicei, aproape suta de dosare) si te refugiezi in sala de judecata, cu gandul la un aer curat si o caldura binefacatoare. Deziluzie. Mirosul urat te urmareste si aici, iar frigul nu pare cu nimic mai prejos. Bancile sunt pline de oameni incotosmanati in hantele lor, care se-nghesuie unul intr-altul, asteptandu-si randul la judecata: "De-om scapa odata! Nu mai pot de frig!". Ei vin de cateva ori si pleaca. Te uiti la completul de judecata si te cuprinde pur si simplu mila. Si revolta. Judecatoarea tremura de frig chiar si cu manusile pe maini. Ii vine greu sa dea paginile dosarului pe care il are in fata. Roba aproape ca ii flutura in vantul care ii bate din spate, strecurat pe geamurile care nu se mai inchid. Procuroarea de sedinta e vanata la fata si-si sustine pledoaria cu voce dardaita. Grefiera isi misca anevoios degetele inrosite peste tastatura vechii masini de scris. Ramai locului inmarmurit. Nu pentru mult timp, caci raceala cimentului trece dincolo de talpa cizmei si te face sa joci tontoroiul pe loc. Iti intra in raza vizuala caloriferul. Te indrepti spre el cu o licarire de speranta. Pui mana si ramai lipit: e gheata. Te revolti, iesi din sala de judecata si te-arunci in primul birou cu gandul sa faci scandal. Dar si aici se tremura la greu. Chirciti la birourile lor, judecatorii dardaie cu tot cu cojoace si scot aburi pe gura, in timp ce dicteaza rapid sentintele.Te hotarasti: nu mai conteaza nici dosar, nici dreptate, nimic. O tai scurt spre primul tramvai incalzit.