Legumicultorii evită cooperativele și la 35 ani de la destrămarea CAP-urilor. „Supermarketurile nu vin la fiecare poartă, aduc de afară”

La 35 de ani de la destrămarea CAP-urilor, producătorii agricoli încă mai au teama de a se asocia. Și-au dezvoltat fermele cu bani europeni și produc mai mult și mai bine, însă se văd nevoiți să-și vândă produsele aproape pe nimic în vârf de sezon. Cooperativele ar putea schimba asta.

Piața și vânzarea către samsari sunt opțiunile celor mai mulți fermieri FOTo: FB/Florin Ciobanu

Sectorul de producere a legumelor a cunoscut o dezvoltare peste ceea ce s-ar fi gândit, chiar și cu 10 ani în urmă, producătorii. Suprafața de legume produse în spații protejate a crescut constant, iar să cumperi tomate produse în România încă din primăvară a devenit, pentru cei cu dare de mână (prețurile legumelor extra-timpurii nu sunt tocmai pentru oricine) normalitate. Legumicultorii care au investit în sisteme din ce în ce mai performante de încălzire produc aproape pe tot parcursul anului, suprafețele de legume cultivate în câmp micșorându-se pe măsură ce producția se mută în sere (e drept că mai puține) și solarii. Conform datelor publice, România ar avea la această dată aproximativ 4.020 hectare de solarii și mai puțin de 350 hectare de sere încălzite moderne (în cifre mai aproape de realitate, care citează drept sursă date ale Ministerului Agriculturii). Alte surse indică o suprafață totală de spații protejate de aproximativ 21.000 hectare, cea mai mare suprafață reprezentând-o solariile nu foarte performante. Cert este că a crescut cantitatea de legume produse și în perioade altădată inaccesibile, condițiile s-au îmbunătățit, însă desfacerea a rămas o problemă, iar imaginea producătorilor care vând la marginea drumului încă face parte din peisajul legumicol românesc.

„Este vehiculul economic care poate să facă achiziții de legume de la producători”

O critică pe care legumicultorii, în special fermierii mici, o aduc adesea este aceea că „e greu să intri în supermarket, nouă nu ne cumpără nimeni marfa”. În supermarket se intră greu, certifică cei care au reușit să îndeplinească toate condițiile lanțurilor de retail și să ajungă acolo, dar asta se întâmplă pentru că nu poți livra orice și oricum, or producătorii mai au încă enorm de multe lucruri de pus la punct.

Multe dintre condiții ar putea fi îndeplinite dacă fermierii mici s-ar asocia și ar parcurge o parte din drum împreună. Cu toate că numărul cooperativelor a explodat de la pandemie încoace (în 2023, conform unui raport al Centrului Român de Politici Europene, erau înregistrate peste 2.500 de cooperative agricole funcționale, cu aproximativ 70% mai multe decât cu trei ani înainte), fermierii încă lucrează greu împreună.

De ce se întâmplă asta am încercat să aflăm stând de vorbă cu reprezentantul unei cooperative care, deși are ceva vechime de la înființare, a a avut o activitate destul de redusă.

În primăvara acestui an, Cooperativa Legumicolă Pleșoiu, din județul Olt, județ cu cei mai mulți fermieri înregistrați în programul de susținere a producerii de legume în spații protejate (programul „Tomata”), a început demersurile pentru a putea opera un punct de colectare care să le asigure membrilor desfacerea produselor către marile lanțuri de magazine. Cooperativa are peste 200 de membri, printre aceștia mai puțin de un sfert fiind producători de cereale și restul legumicultori.

„Cooperativa este cea care plătește chiria și va opera acest centru de colectare. Cooperativa este vehiculul economic care poate să facă achiziții de legume de la producători și ulterior aceste legume să ajungă în rețelele de supermarket”, explică Florin Ciobanu.

Mulți dintre membri au ales să intre în cooperativă nu neapărat fiind convinși de avantajele asocierii, ci pentru că au accesat fonduri europene și printre condiții se numără și comercializarea unei părți din producție prin intermediul acestor structuri.

„Pentru mulți este condiție să vândă 50% din producția din fermă, și la cereale și la legume, printr-o cooperativă. Și atunci noi a trebuit să identificăm un spațiu. La cereale e mai ușor, pentru că vin și iau direct din câmp. Dar la legume nu aveam cum să livrăm direct din fermele fiecărui mic producător în supermarket”, a declarat Ciobanu.

De aici a început drumul deloc ușor al amenajării spațiului pentru colectarea produselor. Un alt examen important de trecut este reglarea relațiilor dintre membrii cooperatori astfel încât să se ajungă rapid la o aprovizionare a centrului pe măsura cerințelor rețelelor de retail.

„Noi în fiecare zi vom livra. Așa am discutat cu reprezentanții rețelelor, așa e traseul, așa e procedura standard. Tot ce colegii noștri aduc dimineața la depozit se paletează, se cântărește, se pun etichetele și seara camioanele vor încărca”, a detaliat reprezentantul cooperativei. Nu toți membrii cooperatori sunt pregătiți să facă asta, recunoaște Ciobanu, însă în timp este convins că vor dori cât mai mulți să se apropie de standardele cerute.

Cooperativa și-a propus să implementeze propriul program de testare a produselor, prin sondaj, independent de programul de testare pe care îl au hipermarketurile, iar asta pentru că fermierii sunt conștienți că bunele relații comerciale, și implicit contractele, depind de seriozitatea lor. De altfel, cât mai curând ar trebui să înceapă certificarea Global G.A.P. (cea care le permite producătorilor să îndeplinească cerințele distribuitorilor în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentelor și practicile de mediu).

„Este o certificare independentă, realizată de către niște firme acreditate la nivel european. Nu e a statului român, nu e a noastră, a cooperativei, nu e a supermarketului, este un arbitru, să spun așa. Și ei vin în ferme, fac analiza, vin când vor ei, vin neanunțați, ca să fie totul transparent. Fac analiză la legumă, la plantă, la apă. Deja supermarketul ne cere să începem procedura asta, să-i autorizăm, numai că sunt foarte mari costurile”, subliniază Ciobanu.

Sursa de apă va trebui certificată, iar subiectul este unul care cu siguranță va genera foarte multe discuții de acum încolo. „De asta ne-am și dorit să avem o liniște politică, să putem discuta și cu decidenții politici, pentru că e o mică hibă acolo, în legislația Apelor Române, cu autorizarea puțurilor, care în loc să ne ajute sau în loc să ne dea libertatea de a funcționa, mai mult ne blochează. Pentru că, de exemplu, taxa de autorizare pe care o plătești, doar pentru o hârtie, e 5.000 de lei, adică fiecare fermă trebuie să plătească 5.000 de lei numai taxă. Toată autorizarea depășește la ora asta 20.000 de lei pe fermă”, susține reprezentantul cooperativei.

„Riscăm să distrugem fermele mici, ele nu pot deocamdată”

Obligația de a-și autoriza sursa de apă folosită la producerea legumelor nu este nouă (este prevăzută în Legea apelor, emisă în 1996 și modificată de-a lungul anilor), doar că instituțiile cu drept de control au lăsat lucrurile să băltească, știu asta fermierii. Acum, discuțiile se poartă pe posibilitatea ca pentru puțurile deja existente să fie acordate derogări, iar obligativitatea autorizării să se impună doar pentru cele care se forează de acum încolo.

„Cei de la Apele Române au spus - discutați cu politicul, că așa au făcut legea”, adaugă Ciobanu.

Și dacă vor rezolva această problemă într-un viitor apropiat, le mai rămân fermierilor încă multe altele de pus la punct. Li se impune celor care livrează legume în depozit, de exemplu, să igienizeze mașinile cu care fac transportul după fiecare aprovizionare.

„Am contactat, am discutat cu firme, nici nu avem multe care să facă așa ceva. Mașinile să fie cu frig, să fie igienizate de fiecare dată, sunt niște costuri foarte mari pe care, dacă le tot aplicăm, îi forțăm pe micii producători să îndeplinească toate criteriile astea, atunci riscăm să distrugem fermele mici, pentru că ele nu pot deocamdată. Poate într-o țară ca Olanda se pot îndeplini, dar la noi, deocamdată, nu. Ce putem face în schimb este să gândim programe, cum este „Tomata”, prin care să impunem ca o parte din bani să fie investiți în acest sens. La fel cu analizele de laborator. Hai, din banii ăia, să facem o analiză. Uite, punem și noi și faci și tu o analiză la roșii, că toată lumea spune - dom'le, roșiile românești nu sunt bune. Uite că noi mâncăm roșii românești și n-am mai murit niciunul. Nu spun, poate mai sunt și producători care ori greșesc, ori exagerează cu acele doze când intervin, dar aceștia vor fi din ce în ce mai puțini”, adaugă Florin Ciobanu.

Printre multele condiții pe care reprezentanții lanțurilor de supermarketuri le pun este, de altfel, și aceea ca producătorii să fie autorizați să folosească produsele fitosanitare, așa că una dintre acțiunile cooperativei a fost să-i cheme pe membri la cursurile susținute de specialiștii Agenției Fitosanitare.

„Când am început să avem un dialog concret cu hipermarketurile, mi-au cerut lista cu producătorii înscriși în cooperativă și, printre altele, toți producătorii să demonstreze că au făcut cursul de operator pesticide. Unii îl aveau, dar puțini. Și atunci am apelat la Fitosanitar. Noi credem că până în toamnă îi pregătim pe toți”, a mai spus Ciobanu.

Cooperativa îi scapă de samsari

O altă problemă pe care nu o au producătorii care vând prin intermediul cooperativei este aceea a „samsarilor” de care de obicei se roagă să le cumpere legumele cu documente în regulă.

„Comercianții nu prea vor factura. Că aia e electronică, nu mai poți să o arunci pe geamul mașinii, cum aruncau ei înainte documentele și nu se înregistrau pe nicăieri și nu verifica nimeni. Acum, factura electronică intră în SPV-ul de la ANAF și rămâne acolo. Dar în compensare, cooperativele trebuie să se reactiveze, că deja avem la nivel de județ cinci sau șase depozite, cu al nostru, autorizate de către DSVSA, care pot să adune produsele de la membrii din cooperative și să le livreze către supermarketuri, cu documente în regulă, evident”, punctează Ciobanu un alt avantaj.

Dacă aceste cooperative vor regla o parte din problemele legate de desfacere, anumite condiționalități care ar putea fi introduse la accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea fermelor ar putea să rezolve altele. Este ceea ce, susține Ciobanu, s-a demonstrat că funcționează în cazul cooperativelor.

„Tot noi am propus, și politicul a înțeles necesitatea, ca cei care accesează programe să treacă puțin și prin zona de cooperative. Pentru că noi înființam cooperative și rămâneau cu activitate zero. Omul era învățat să se descurce singur, nu îl condiționa nimeni, dar pe partea cealaltă noi ca stat pierdeam foarte mult, pentru că rețelele de supermarket aduceau de afară. Doar nu vine nimeni pe la fiecare pe acasă, să încarce TIR-ul în trei zile. Era foarte simplu pentru ei să dea comandă în afară, unde lucrurile sunt așezate, fiecare își face treaba, producătorul e producător iar cooperativa vinde. N-am inventat noi apa caldă, în toată Europa e așa. Și atunci am spus - hai să punem și noi o mică condiție, hai să încercăm. Pentru că eu cel puțin, și alți colegi de-ai mei, am încercat, am fost în toată țara la tot felul de cursuri, de evenimente cu fermierii, să le explicam avantajele. Peste tot am găsit același răspuns, puteai să le spui orice, nu acceptau, le era teamă de CAP, ne tot spuneau că nu vor să reînviem CAP-ul. De asta noi avem foarte multe cooperative, dar câteva funcționează”, a mai explicat Ciobanu, cel care a ocupat pentru o perioadă de timp poziția de consilier al ministrului Agriculturii Petre Daea, ce anume îi sperie pe membrii cooperatori.

Prin cooperative, pe de altă parte, se pot dezvolta proiecte de înființare/modernizare a spațiilor de depozitare, sortare și ambalare. Deja pentru Cooperativa Pleșoiu au fost comandate ambalaje din plastic, ușor de igienizat, care în viitor vor fi duse la fermier și marfa să plece, pe cât se poate, chiar de acolo sortată. Ajunsă în supermarket, marfa va fi descărcată, iar ambalajele pentru transport vor merge direct către firma care le igienizează și care ulterior le predă cooperativei sau fermierilor.

„E foarte greu, dar este o situație normală în Europa. Noi nu mai reușim să scăpăm de cutiile astea de banane (n. red. – cutiile în care vin ambalate bananele sunt cele mai folosite de către legumicultori pentru a-și transporta produsele) și calitatea are de suferit. (...) Noi am plecat prea de jos, am stat aproape 30 de ani la nivel de căruțe și acum vrem peste noapte să îi prindem pe olandezi din urmă. Nu vom reuși prea curând, chiar dacă mergem în Olanda, chiar acum avem câțiva tineri care pleacă în China, să vedem cum s-au dezvoltat și să învățăm. Ar trebui să avem o politică de stat și să încurajăm tinerii, mai ales pe cei care vor să facă agricultură”, a mai spus Ciobanu.