Kamikaze cu avioane din hârtie

De pe băncile facultăţilor ies, an de an, bravi ingineri care înalţă avioane de hârtie

Industria constructoare de avioane din hârtie are perspective luminoase. Au dovedit-o studenţii care visează să ajungă la Cupa Mondială.

Cerul n-a fost limita la concursul pe Bucureşti de avioane din hârtie, nici măcar tavanul. 160 de studenţi din Capitală au participat miercuri, în holul clădirii AN a Universităţii Politehnice, la faza pe oraş a competiţiei „Red Bull Paper Wings". Inginerii de la „Poli" n-au fost singurii concurenţi, ci s-au prezentat, cu demnitate, şi studenţi ai altor universităţi mai puţin tehnice.

Alte calificări locale au loc zilele acestea în Craiova, Braşov, Timişoara, Cluj-Napoca şi Iaşi. Secţiunile de întrecere sunt distanţa de zbor, durata de zbor şi zborul acrobatic. Cei mai buni trei „proiectanţi" pe ţară de la fiecare categorie vor reprezenta România la Campionatul Mondial de Avioane din Hârtie, organizat în perioada 4-5 mai, la Salzburg, Austria.

Ca în copilărie

La măsuţele amplasate de o parte şi de alta a „pistei" se lucra de zor. Încrâncenaţi deasupra colilor A4, tinerii împătureau laturi, le teşeau cu echerul, interveneau şi cu foarfeca, dar nu prea mult. Probele se făceau pe margine. Industria de avioane din hârtie înregistra pierderi semnificative. Modelele se izbeau de stâlpi, pereţi sau de ceilalţi competitori.

Celuloza se încăpăţâna să nu zboare drept. Orice reuşită era sărbătorită cu aclamaţii studenţeşti. Au ieşit prototipuri ascuţite şi nervoase - pentru zborul de distanţă, boante la vârf şi cu aripi elegante - pentru acrobaţii, late şi cu marginile timid ridicate - ca să stea cât mai mult în aer.

Inginerii de la Arte

O gaşcă veselă îşi pregătea escadrila înainte de începerea concursului. Mai mulţi prieteni de la Arte veniseră în Poli să le arate inginerilor cum se fac avioane din hârtie. Dragoş şi Vicenţiu mărturisesc rapid că scopul lor e să se distreze, nu înainte însă de a întreba când apare articolul.

„Ne distrăm, mai încercăm, ce să facem... N-am o tehnică specială pentru construirea avionului, dar este făcut după o aeronavă militară", glumeşte Dragoş. La o altă masă e George, politehnist. Şi el lucrează cu sârg la un model propriu. Pare că ştie ce face, are trei avioane diferite. Nici n-avea să ştie că va lua locul doi la secţiunea „durată de zbor".

Au căzut ca muştele

Începe concursul, iar cei înscrişi sunt chemaţi, câte unul, la linia de lansare. Un DJ mixează şi creează live coloana sonoră, în timp ce tinerii aruncă avioanele în aer ca pe nişte proiectile. Rând pe rând, studenţii fac spectacol. Fiecare aruncare este măsurată temeinic şi trecută la catastif. Florin de la Arte îşi umezeşte arătătorul şi verifică din ce direcţie bate vântul. Nu i-a ieşit. Au râs spectatorii şi de Alexandru din Poli, chiar înainte să arunce: avea numărul de concurs 69.

Apar şi fete în concurs. Sparge gheaţa Georgiana de la Inginerie Aerospaţială, ale cărei bucăţele de hârtie au fost învinse nemilos de curenţi şi de gravitaţie. Alexandra de la Arte face o impresie bună. Se fluieră când lansează Irina de la Calculatoare: avionul ei a făcut de două ori looping.

Secţiunea de distanţă a fost câştigată de Radu Vasilică, 19 ani, student la Inginerie Mecanică şi Mecatronică. Aeronava lui a zburat 27,87 metri. Ce secret are: „Forţa e tehnica. I-am văzut pe unii dintre colegii mei că au calculat unghiuri, chestii. De aseară de când fac socoteli. Eu l-am făcut ca în copilărie. Băi, unde e avionul meu? Mi-au furat avionul ca să-l copieze, sunt sigur."

Hai, Irina!

La proba de acrobaţie, cele mai savuroase au fost explicaţiile pe care concurenţii le-au dat juriului, ce trebuia convins cu artificii cât mai tehnice: „Nu i-am făcut nimic deosebit. Să vă arăt ce poate.", „E făcut din cea mai fină hârtie.", „Am scris pe el «am visat că zbor»." sau „Eu am scris pe el «mă iubeşte femeile»." Da, o fată, Irina Goşu, studentă la Automatică şi Calculatoare, a reuşit să câştige proba de acrobaţie, cu două loopinguri reuşite. Juriul a dat note pe măsură, după prăbuşiri. Unii au fost bucuroşi că măcar au luat 5-ul.

Cele mai arătoase au fost, normal, avioanele studenţilor de la Arte: puţin roz, un eleron, o hârtie colorată, detaliu, franjuri, cozi. Ce contează că machetele n-au zburat?!

Ultima probă, durata de zbor, a fost cea mai strânsă. Scorul a fost răsturnat de trei ori. După ce a reuşit un uimitor timp de 8 minute şi 27 de secunde, George din Poli s-a relaxat, şi-a luat un energizant şi a privit distrat finalul. A fost însă bătut de Radu Teodorescu de la Facultatea de Drept „Titu Maiorescu", cu 8 minute şi 53 de secunde. George, e bun şi locul 2!

Aeromodele, pe bune

În pauzele dintre secţiuni, câţiva tineri ingineri au făcut demonstraţii cu propriile aeromodele teleghidate. Unul dintre ei este Cristian Matica, anul I la Inginerie Aerospaţială. A venit cu elicopterul Trex 450 Pro şi cu avionul Ikarus. Are această pasiune de când se ştie şi de şase ani lucrează la prototipuri în miniatură.

"Forţa e tehnica. I-am văzut pe unii dintre colegii mei că au calculat unghiuri, chestii."
Radu
campion la distanţa de zbor

"Ne distrăm, mai încercăm, ce să facem... N-am o tehnică specială pentru construirea avionului, dar este făcut după o aeronavă militară."
Dragoş
participant la concurs

54,43 metri este recordul pentru distanţa de zbor, deţinut de croatul Jovica Kozlica.