"Justitiarul" este gol

Locotenentii lui C.V. Tudor rup tacerea. "Lumea ar fi ingrozita de ce gandeste si ce face individu' asta!", zice Ilie Neacsu, vicepresedinte al partidului. Figura la fel de intunecata ca si

Locotenentii lui C.V. Tudor rup tacerea. "Lumea ar fi ingrozita de ce gandeste si ce face individu' asta!", zice Ilie Neacsu, vicepresedinte al partidului. Figura la fel de intunecata ca si conducatorul sau, Neacsu nu este deloc zgarcit cu etichetele si pare sa cunoasca multe. De aproape zece ani, il flancheaza pe liderul peremist, fiind, cel putin in treburile politice, tovarasul si complicele acestuia. Un asemenea personaj cu greu mai poate fi ingrozit de cineva. Insa, pana si lui Neacsu, C.V.Tudor i-a devenit greu de suportat. "Cine este individul asta, sa terfeleasca la infinit pe toata lumea, sa se ia de boala unui om, de aspectul fizic si de freza unui om, de mana unui om, de familia si de copiii unui om?!", a izbucnit el, cu o indignare asemanatoare aceleia pe care au incercat-o toti cei batjocoriti, ani in sir, in foaia lui C.V. Tudor. Si Ilie Neacsu nu este singurul peremist care ridica glasul. Un alt vicepresedinte, Sever Mesca, fost ofiter de securitate, ii tine isonul. Iar revolta lor nu este una oarecare. In nici un an si jumatate de mandat, doisprezece parlamentari au parasit PRM, acesta fiind partidul care a inregistrat cele mai multe pierderi de la alegeri si pana in prezent. Au plecat unul cate unul si, majoritatea, foarte discret. Motivele reale ale demisiilor abia au fost pronuntate, cei mai multi preferand sa spuna ca PRM nu-i mai reprezinta sau ca si-au descoperit afinitati mai liberale. Unii n-au zis nici macar atat, de frica de a nu se vedea murdariti de emanatiile pestilentiale ale presedintelui peremist. Toti sunt parlamentari din provincie si il cunosteau pe C.V. Tudor de la televizor si de la intrunirile largite de partid. Venirea la Bucuresti a insemnat si apropierea de C.V. Tudor. Pentru unii dintre parlamentarii demisionari, aceasta trebuie sa fi insemnat o brusca trezire la realitate. Ei au putut sa vada adevarata fata a liderului peremist, nu pe aceea sulemenita pentru public. Si au luat-o la fuga. C.V. Tudor a incercat sa minimalizeze plecarile, apeland la decizii ridicole, cum ar fi excluderea din partid a parlamentarilor, dupa ce acestia isi facusera publice demisiile. Daca dezertarile vor continua in acelasi ritm, peste doi ani PRM isi va injumatati ponderea parlamentara. Ilie Neacsu, Sever Mesca si Anghel Stanciu nu aveau insa de gand sa plece, chiar daca li se retrasese sprijinul politic. "I-am spus foarte clar ca este si partidul meu, nu e numai jucaria lui si nu plec de acolo", a declarat Mesca. "Vad ca s-a vehiculat ideea ca am fost deja exclusi din partid. Nu este adevarat. De-abia asteptam sa avem confruntarea in Consiliul National", a anuntat Ilie Neacsu. Cei doi au contestat valabilitatea retragerii sprijinului politic si au atribuit unei "minti bolnave" comunicatul Biroului de presa al PRM, prin care sunt lasati fara suportul partidului. C.V. Tudor se grabeste insa sa scape de ei. Biroul Permanent, desfasurat ieri, l-a exclus din partid pe Ilie Neacsu, dar a fost indulgent cu Sever Mesca si Anghel Stanciu. Sase membri ai Biroului nu au fost insa de acord cu C.V. Tudor, ceea ce, pentru un partid-regiment ca PRM, inseamna deja o rupere semnificativa a randurilor. De 12 ani, de cand este presedinte al PRM, C.V. Tudor nu a avut nici o confruntare in partid si, practic, nici o grupare care sa-i stea impotriva. L-au mai parasit cativa apropiati de-a lungul timpului, insa i-au ramas destui tovarasi, legati de el prin interese, frica sau naiva convingere ca l-au gasit pe Mesia. Teama de infruntarea deschisa, democratica, dar si frica de a pierde controlul asupra partidului l-au determinat pe liderul peremist sa aplice mereu aceeasi tactica: darea afara din partid a adversarilor, ca nu cumva sa faca prozeliti. PRM este singurul partid care nu s-a scindat de la infiintarea sa, in 1990 si, totodata, singura formatiune politica ce nu a admis curente, motiuni, nici o forma de disputa interna. Ca toate acestea sa fi existat, ar fi fost nevoie ca in PRM sa se vehiculeze idei si principii, or aici nu au circulat decat comandamentele lui C.V. Tudor. Congresele PRM au fost intotdeauna mari adunari tacute, unde numai conducatorul racnea discursuri de cate doua ore. La ultimul dintre ele, asistenta epuizata a adormit, semn ca vibratiile patriotarde ale oratorului nu au mai reusit sa-si atinga tinta. Peremistii incep sa nu-l mai asculte pe C.V. Tudor. Iar aceia care il cunosc bine si ii seamana ameninta ca il vor dezbraca de haina de "salvator al neamului".