Jocurile video in ajutorul instructiei militare

Armata britanica foloseste o versiune modificata a unui faimos joc video (Half-Life) pentru a contribui la instructia noilor soldati. Acestia isi pot insusi tacticile cele mai moderne de lupta si se

Armata britanica foloseste o versiune modificata a unui faimos joc video (Half-Life) pentru a contribui la instructia noilor soldati. Acestia isi pot insusi tacticile cele mai moderne de lupta si se pot familiariza cu noile tipuri de arme fara a utiliza armamentul si munitia reala. Cunoscuta sub denumirea Counterstrike (Contralovitura), aceasta versiune modificata implica participarea a grupe de cate opt soldati, impartiti in doua echipe. Una din ele joaca rolul teroristilor ori rasculatilor etc., cealalta al trupelor de interventie antitero, in conditiile simularii unor imprejurari concrete de lupta. Folosind cu indemanare claviatura computerului si cursorul (mouse-ul), participantii la joc trag din plin cu armele din dotare, arunca grenade sau plaseaza incarcaturi explozive. Sistemul functioneaza in bune conditii, desi exista o dificultate, si anume nu se poate masura gradul "cufundarii" participantilor in lumea virtuala. De regula insa, jucatorii sunt realmente pasionati in ceea ce fac; pentru ei nu este vorba de un simplu joc, ci realmente au ambitia sa reuseasca, asa cum se intampla si in timpul instructiei reale. Exista, in plus, un avantaj pe care il sublinia unul din comandantii Corpului de Logistica al Armatei Britanice, si anume ca scoaterea din lupta a adversarului, "lichidarea" sa, nu are nici un fel de urmari. "Nu e nevoie ca ofiteri virtuali sa trimita scrisori de condoleante parintilor si rudelor combatantului virtual ucis pe campul de lupta", observa cu umor acesta. Noua metoda da, intre altele, posibilitatea participantilor la o misiune primejdioasa de lupta sa efectueze o repetitie generala inaintea trimiterii pe teren. Conditiile din teren trebuie insa simulate cu foarte mare exactitate, altminteri existand riscul ca, atunci cand vor trece la actiune, combatantii sa se gaseasca in fata unor obstacole cu totul neprevazute, ceea ce ar putea avea consecinte grave. Metoda simularilor nu este o noutate. Inainte de bombardamentele americane din 1943, de la Ploiesti, in desertul libian a fost reconstituita cu grija, din lemn si carton, silueta rafinariilor ce urmau sa fie distruse. Fireste, acum nu ar mai fi nevoie de construirea unor machete, simularea facandu-se cu ajutorul computerelor. De altfel, cum se stie, machetele din desert n-au fost de prea mare ajutor pilotilor participanti la misiune, pierderile suferite la Ploiesti fiind din cele mai grave.