Industria energetică, lăsată în paragină

Majoritatea echipamentelor nu au mai fost modernizate de când au fost construite, pe vremea lui Ceauşescu Instalaţii depăşite de mult şi resurse minerale pe terminate. Aceasta este

Majoritatea echipamentelor nu au mai fost modernizate de când au fost construite, pe vremea lui Ceauşescu

Instalaţii depăşite de mult şi resurse minerale pe terminate. Aceasta este situaţia reală din sistemul energetic românesc, aşa cum reiese din proiectul de strategie energetică. Modernizarea a fost anemică şi nu a introdus noile tehnologii. Astfel, în lipsa unor măsuri serioase de organizare şi a atragerii investiţiilor private, sistemul nu e departe de criză.

Deşi ne plângem că plătim gaze scumpe de la ruşi, nu ne plângem şi că folosim de două ori mai mult gaz pentru aceeaşi producţie de energie. În aceste condiţii, nici nu este de mirare că resursele de gaze naturale o să ne mai ajungă 14 ani de-acum încolo. Cărbunele devine resursă strategică, dar investiţiile necesare în sectorul minier până în 2020 se ridică la 2,2 miliarde de euro. Chiar dacă vom miza şi pe energia nucleară, fiind planificată construcţia a încă două reactoare până în 2015 faţă de grupurile 1 şi 2 operaţionale, rezervele de uraniu vor asigura necesarul pentru funcţionarea doar a două reactoare nucleare, până în 2017. În acest sens, nu rămâne decât să apelăm la importuri.

Potrivit proiectului de strategie energetică elaborat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, circa 80% din grupurile termoenergetice din ţara noastră au fost instalate în perioada 1970-1980, depăşindu-şi practic durata de viaţă normată. În ultimii 10 ani au fost modernizate sau retehnologizate termocentrale care în total nu depăşesc 10% din puterea instalată. Nici hidrocentralele, care produc cea mai ieftină energie, nu stau mai bine. Dintre acestea, 37% au durata de viaţă normală de funcţionare depăşită.

În ceea ce priveşte reţeaua de distribuţie a electricităţii, din care aproape jumătate a fost privatizată, 65% este uzată fizic, 30% din instalaţiile de distribuţie fiind echipate cu aparataj produs în anii '60.

Documentul mai stabileşte că sistemele centralizate de încălzire urbană sunt, de asemenea, uzate fizic şi moral, neexistând resurse financiare suficiente pentru întreţinere, reabilitare şi modernizare. MEF recunoaşte că există pierderi mari în transportul şi distribuţia de energie termică şi că există o izolare termică necorespunzătoare a fondului locativ. "Aceşti factori au condus la costuri mari de producţie şi distribuţie, scăderea calităţii serviciilor şi creşterea valorii facturii energetice pentru populaţie", se arată în proiectul de strategie energetică.

Circa 69% din lungimea totală a sistemului naţional de transport al gazelor naturale are durata de funcţionare depăşită, iar din totalul staţiilor de reglare şi măsurare, aproximativ 27% sunt în funcţiune de peste 25 de ani. Singura companie la care s-au făcut investiţii mai serioase este Transelectrica, compania de transport a energiei.

Investiţii în modernizare şi surse noi de energie

Deşi ca organizare a pieţei de energie suntem, potrivit autorităţilor, cei mai dezvoltaţi din Europa de Sud-Est, această privire de ansamblu în interiorul sistemului arată clar că situaţia este departe de a fi roz.

Ce mai aflăm din strategie? Că în condiţiile epuizării zăcămintelor, energia verde va juca un rol esenţial. Potenţialul de investiţii în energie regenerabilă este uriaş, de 1,8 miliarde de euro, până în 2015. Numai din vânt, soare şi noi amenajări hidroenergetice am putea obţine un surplus de energie de 37 TWh, ceea ce înseamnă o suplimentare cu 60% a producţiei naţionale de energie. Dar o hartă clară şi unică a zonelor interzise pentru amplasarea unităţilor eoliene sau hidroenergetice, din considerente de mediu, nu există. Mai mult, nu există nici capacitatea de a livra în reţea noile cantităţi de energie. Aşa că, în aceste condiţii, nici investitorii nu se grăbesc să vină.

Tot strategia anunţă unităţi de producţie noi, dar de unde va avea bani statul pentru acestea? În afară de privatizările anunţate, care atrag companiile străine, investiţii greenfield serioase în energie nu s-au văzut.