Traumă încă vie pentru români. Ce s-a întâmplat acum opt decenii când americanii au decis să facă pe plac rușilor
0Împărțirea lumii în sfere de influență este o experiență de tristă amintire pentru România. Unul dintre cele mai traumatizante episoade pentru țara noastră a fost acordul de partaj sau marea trădare a Occidentului, oficializată în Conferința de la Ialta.
Târgurile politice dintre Marile Puteri, în special negocierile dintre SUA și Rusia, stârnesc îngrijore mai ales în țările central și este europene. Mulți se duc cu gândul la alte experimente politice și diplomatice asemănătoare petrecute de-a lungul istoriei cu o lungă serie de consecințe care au schimbat efectiv destinul popoarelor.
Tot mai mulți comentatori aseamănă evenimentele politice de astăzi cu cele petrecute acum 80 de ani, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Este vorba despre acordul de partaj din octombrie 1944 dar mai ales de Conferința de la Ialta. Practic, în urma acestor negocieri diplomatice întreaga Europă de Est dar și o bună parte a celei centrale au fost efective abandonate de Occident în mâinile lui Stalin. Îngrijorările sunt cu atât mai mari, cu cât rușii ar fi cerut o nouă Ialta la negocierile cu reprezentanții SUA.
Ialta: terenul de joacă al celor „Trei Mari”
Evenimentul la care se face referire atât de des zilele acestea, adică Conferința de la Ialta, a avut loc în perioada 4-11 februarie 1945, cu aproximativ opt luni înainte de încheierea oficială a Celui de-al Doilea Război Mondial. Lucrurile însă erau cât se poate de clare, pe front. Germania era încercuită, fără scăpare. Din vest presau aliații americano-britanici iar din est, Armata Roșie. De altfel, rușii mai aveau doar 50 de kilometrii până la Berlin după o contraofensivă spectaculoasă pe cinci fronturi.
Această conferință a fost convocată la inițiativa președintelui american Theodor Roosevelt. La ea urmau să participe doar „Cei Trei Mari”, adică exclusiv liderii marilor puteri care făceau jocurile în lume, la aceea vreme. Este vorba despre președintele SUA, primul ministru britanic Winston Churchill și Stalin, liderul Uniunii Sovietice. Inițial Roosevelt și-a dorit ca întâlnirea să aibă loc într-un spațiu neutru din bazinul Mediteranei. Stalin este însă cel care a dictat locul de întâlnire. Acesta a ales Ialta, o stațiune balneoclimaterică de pe țărmurile Mării Negre, în Crimeea. Practic i-a adus pe ceilalți lideri de stat pe teritoriul rusesc. De altfel, la întâlnirea de la Ialta, liderii Americii și Marii Britanii au făcut cam tot ce a vrut Stalin.
Dictatorul sovietic avea de altfel și argumentul suprem, o armată de cinci ori mai mare decât cea a Statelor Unite, de exemplu. În plus, aceea armată mărșăluia victorioasă către inima Europei. La Ialta lucrările au fost împărțite pe trei comisii, militară, economică și plenară. Punctele de pe ordinea de zi cuprindeau chestiunea Poloniei, aspru disputată între „Cei Trei Mari„ dar și soarta țărilor cucerite de germani sau aliate ale Reichului, în timpul războiului.
Cei trei, inclusiv Stalin au fost de acord ca în aceste state să fie organizate alegeri libere. Evident, liderul sovietic nu s-a ținut de cuvânt. În multe dintre aceste țări existau armate de ocupație sovietică iar alegerile au fost falsificate în favoarea partidelor comuniste, afiliate URSS. S-a stabilit deasemenea împărțirea Germaniei în sfere de influență, rușii primind partea estică. Totul s-a decis fără consultarea țărilor vizate de aceste schimbări politice, cu tone de șampanie caucaziană și caviar.
Concesiile bizare ale președintelui american
Atât președintele SUA cât și primul ministru britanic i-au cântat în strună lui Stalin, la Ialta. De exemplu, Theodore Roosevelt a avut o întâlnire separată, de 30 de minute, cu Stalin. În cadrul acesteia președintele SUA l-a acoperit cu laude pe liderul sovietic și i-a cerut sprijinul în războiul contra Japoniei. O solicitare ciudată, în condițiile în care Japonia era la un pas de capitulare și fără ajutor rusesc. Roosevelt i-a făcut concesii exuberante lui Stalin. Adică jumătate din insula Sahalin, portul Dairen, Port Arthur, toată rețeaua de căi ferate din Manciuria, facilitând controlul asupra Rusiei asupra Chinei, insulele Kurile dar și un important sprijin material. Tocmai de aceea s-a vorbit despre Ialta ca o mare trădare a Occidentului față de Europa.
Soarta României hotărâtă încă din anii războiului
Așa cum arată documentele, dar și contemporanii evenimentelor, Conferința de la Ialta a fost doar oficializarea unor discuții secrete, separate purtate între „Cei Trei Mari” încă din timpul războiului. La Ialta s-a băut doar aldămașul. România dar și multe alte state europene au fost date pe mâna rușilor încă dinainte de întâlnirea de la Ialta. Americanii, în special, nu s-au arătat deloc interesați de soarta Balcanilor și implicit a României.
„Statele Unite nu trebuie să facă nimic care să angajeze sau antreneze forţele americane în Balcani, un teatru de operaţii secundar”, se arăta în memorandumul prezentat la 8 martie 1943 de ministrul Apărării din SUA. Un alt document din același an prezintă o menținere a poziției americane față de zona balcanică.
„Statele Unite nu se vor amesteca în treburile interne în Balcani, regiunea nefiind un obiectiv natural al Statelor Unite”, preciza Ministerul Apărării al SUA, în 1943, document prezentat în lucrarea ”Records of War”. La rândul său, primul ministru britanic Winston Churchill avea planuri mari pentru Europa de Est, nu însă și de bun augur. Încă din 1944, Churchill s-a gândit la folosirea României ca monedă de schimb în relațiile cu rușii. Mai precis, dorea Grecia în sfera de influență occidentală, pentru că servea bine planurilor de control în Mediterana a britanicilor. În secret, reușise să-l convingă și pe Roosevelt să-l susțină.
„Este vorba de decizia lui Churchill de a oferi zona de influenţă lui Stalin în Bulgaria şi România în schimbul unei zone de influenţă în Grecia, pentru asigurarea drumului Imperiului Britanic în Mediterana. Astfel, în timp ce România făcea eforturi disperate la Cairo şi la Stockholm să obţină un armistiţiu care să salveze independenţa şi suveranitatea ţării, tocmai în acel timp, aprilie-iunie 1944, Churchill îl manevra pe Roosevelt şi obţinea vânzarea României”, scria, în ”Agonia României”, Nicolae Baciu. Elocventă este scrisoarea trimisă de Churchill președintelui american pe 31 mai 1944. „În ultima vreme au fost semne de posibile divergenţe de politică între noi şi ruşi referitoare la ţările din Balcani, în special Grecia. De aceea noi am sugerat ambasadorului sovietic de la Londra ca guvernul sovietic să ia conducerea afacerilor în România, iar noi în Grecia”, îi scria Churchill preşedintelui american. Inițial reticent, Theodor Roosevelt a acceptat și el târgul.
Destinul țărilor europene scris pe o bucată de hârtie
Punctul culminant al împărțirii pe șestache a lumii între Marile Puteri a fost atins cea de-a patra conferință de la Moscova, din octombrie 1944. La acest eveniment s-au întâlnit doar Churchill cu Stalin. Pe o bucată de foaie de hârtie, cu un creion prost ascuțit, cei doi puternici ai vremii au decis soarta popoarelor europene. Premierul britanic a acceptat ca jumătate din Europă să intre sub Cortina de Fier a sovieticilor.
Adică Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria și România. În urma acestei întâlniri s-a hotărât ca România să fie în proporție de 90% în sfera de influență sovietică și 10% britanică. Grecia, în schimb, era în proporție de 90% în sfera de influență britanică. Iugoslavia și Ungaria în sfere de influență egale, anglo-sovietice, în timp ce Bulgaria intra în proporție de 75% în sfera de influență sovietică. În realitate, influența sovietică s-a manifestat în proporție de sută la sută în toate aceste țări date pe tavă liderului de la Kremlin. Această socoteală a fost consfințită la Ialta.
Se încarcă comentariile...
