Ia olandeza, neamule

Deoarece pe unele străduţe din jurul Gării de Nord, în clipa opririi maşinilor la semafor, proxeneţii îţi şoptesc galeşi în fereastră "am ceva frumos pentru domnu'", nu m-am mirat prea

Deoarece pe unele străduţe din jurul Gării de Nord, în clipa opririi maşinilor la semafor, proxeneţii îţi şoptesc galeşi în fereastră "am ceva frumos pentru domnu'", nu m-am mirat prea tare cînd în faţa Ministerului Agriculturii am auzit strigătul "ia olandeza, neamule!".

La urma urmelor am intrat în Europa şi diversitatea în unitate a boarfelor s-ar putea face simţită şi pe linia de centură.

Trăgînd însă cu coada ochiului la oferta de trotuar a băieţilor oacheşi, n-am descoperit trăsăturile Saskiei la însoţitoarele lor ce păreau mai degrabă chivuţe de-ale noastre.

N-am avut timp să cuget asupra presupusei imposturi, că o fătucă m-a şi ademenit cu un snop de zambiluţe albe, maro, albastre, cu dungi şi-n picăţele, cerîndu-mi doar două sutare pe olandezele cu pricina.

Invazia zambilelor olandeze de la-borator pică la ţanc cu oferta de miei bulgăreşti de anul acesta, căci un asemenea stufat bulgaro-olandez n-a mîncat neam de neamul nostru pînă acum.

De ce oare o ţară care pe vremea regimului burghezo-moşieresc era eminamente agrară a ajuns o bună piaţă de desfacere pentru zarzavagiii acvatici din Olanda, ca şi pentru ciobanii bulgari?!

Păi fiindcă şi acum se resimt efectele bombei de la Hiroshima, care a pulverizat imediat după decembrie '89 geamurile serelor cu care puteam hrăni toată Europa, şi pentru că oile noastre, ce nu mai pot trece graniţa judeţelor fără voie de la poliţie, sunt cu două clase mai proaste decît oile păstorilor Kiril şi Metodiu ce fac salturi mortale peste Dunăre fără să le întrebe nimeni de paşaport.

Ca o răzbunare a acestui afront teribil pe care-l resimt cu toată fiinţa mea de agricultor, visez în primăvara asta să cultiv castraveţi şi să-i vînd în faţa Ministerului Agriculturii din Sofia.