Guvernul Prodi, minat de la început de disensiuni

Socialistul D'Alema - noul şef al diplomaţiei italiene, ex-premierul Amato - mai-marele Internelor

extreme spre centru, ridicând pretenţii pentru un post sau altul. Cele mai disputate posturi au fost cele de vicepremieri, aflate sub semnul incertitudinii până în ultima clipă. În final, acestea au fost adjudecate de Massimo D'Alema, preşedintele Democraţilor de stânga (foşti comunişti), şi Francesco Rutelli, şeful blocului Margareta (centru-stânga). În plus, D'Alema a primit un alt minister râvnit, cel al diplomaţiei, în timp ce Rutelli s-a ales cu cel al Culturii. Pentru portofoliul Economiei şi Finanţelor a fost preferat un independent - Tommaso Padoa-Schioppa, fost membru al boardului Băncii centrale europene. Confirmarea lui Padoa-Schioppa a fost primită cu uşurare în piaţă şi în instituţiile financiare internaţionale, ca o garanţie în plus în privinţa stopării deficitului public italian (ajuns la 4,1% din PIB). Internele au revenit unui fost premier, Giuliano Amato, iar Apărarea a fost încredinţată de Prodi unui apropiat al său, Arturo Parisi.

Nemulţumiţii ameninţă
Evident, "Dream team"-ul, cum a denumit presa echipa lui Prodi, a produs şi nemulţumiri în coaliţie, cei lăsaţi pe dinafară neîntârziind să-şi facă auzite reproşurile şi chiar ameninţările cu retragerea.
Cea mai dezamăgită s-a declarat Emma Bonino, fost comisar european pe vremea când Prodi însuşi conducea Comisia, la Bruxelles. Bonino, care viza Ministerul Apărării şi s-a ales doar cu un loc fără portofoliu, a lăsat să se înţeleagă că ia în calcul retragerea din coaliţie.
Aceste ultime declaraţii, precum şi compoziţia heteroclită a cabinetului au trezit speranţe în tabăra opoziţiei de centru-dreapta, care a prezis o cădere rapidă şi zgomotoasă a guvernului.