Ghetouri! Altceva mai ştim?

>> Retorica antiţigănească se vinde mai bine decât cea antimaghiară . Pentru că tot se poartă referendumurile, cum ar fi să găsim într-o bună zi pe buletinele de vot întrebarea:

>> Retorica antiţigănească se vinde mai bine decât cea antimaghiară .

Pentru că tot se poartă referendumurile, cum ar fi să găsim într-o bună zi pe buletinele de vot întrebarea: "Sunteţi de acord ca ţiganii să fie deportaţi în ghetouri şi să li se interzică dreptul la folosirea paşaportului românesc?".

Personal, mă trec fiorii numai gândindu-mă la ce-ar putea răspunde conaţionalii mei. Partea proastă este că acest scenariu - care deocamdată poate fi nominalizat doar la "categoria SF" - are şanse să se apropie mai mult de realitate dacă autorităţile nu vor pune repede în mişcare un program de integrare a acestei etnii.

Lăsând lucrurile în voia lor, ascunzându-ne după ideea că nu românii, ci ţiganii (rromii) sunt cei responsabili de exportul de infracţionalitate, facem de fapt pârtie extremei drepte. Retorica antiţigănească se va vinde electoral de o sută de ori mai bine decât cea antimaghiară, exersată de PUNR şi PRM în anii '90. Dacă "pericolul maghiar" reprezenta mai mult o făcătură propagandistică decât o realitate, cu ţiganii (rromii) este cu totul altceva.

Problema lor de integrare este cât se poate de adevărată - excepţiile, desigur, se exclud. Vorbim despre infracţionalitatea mai mult sau mai puţin organizată şi despre traiul la marginea societăţii. Despre carenţele educaţionale şi despre chestiunile de igienă publică. Probabil că nu există cetăţean român care să nu se fi lovit, personal, de cel puţin unul dintre aceste aspecte. De aici potenţialul exploziv al oricărei mişcări politice declarat antiţigăneşti.

Dacă judecăm însă la rece, înţelegem că măsurile extreme nu rezolvă nimic. Aduc doar mai multă suferinţă şi lovesc în oameni nevinovaţi, care altminteri ar fi putut avea o soartă mai bună. Cine nu crede să citească istoria.

Chiar dacă soluţia va fi costisitoare, iar rezultatele nu se vor vedea imediat, România trebuie să pună în aplicare un program care să combine toleranţa zero faţă de orice formă de delincvenţă cu măsurile sociale şi încurajarea accesului la educaţie.

Deja e târziu. Tăvălugul intoleranţei şi mirajul "soluţiilor finale" se fac simţite nu numai în Peninsulă, ci şi la noi. Pornit din timp (evaluări se puteau face de multă vreme!), un asemenea program ar fi putut amortiza astăzi multe din şocurile "cazului Mailat".

În definitiv, problema ţiganilor (rromilor) reprezintă una dintre marile provocări care stau în faţa României următoarelor decenii, alături de modernizarea infrastructurii, asigurarea necesarului de forţă de muncă şi pregătirea pentru marele cutremur.

Toate sunt chestiuni mult prea serioase pentru a fi lăsate la îndemâna unor exaltaţi şi iresponsabili.
Întrebarea este însă: unde se află cei lucizi şi responsabili? În deşertul egiptean, în niciun caz!