Gaura din stratul de ozon se reface, dar încet

Măsurători de ultimă oră arată că gaura de ozon de deasupra Antarcticii s-a redus de la 29,5 milioane dekilometri pătraţi la numai 23 milioane de kilometri pătraţi, dovedind că măsurile

Măsurători de ultimă oră arată că gaura de ozon de deasupra Antarcticii s-a redus de la 29,5 milioane dekilometri pătraţi la numai 23 milioane de kilometri pătraţi, dovedind că măsurile impuse sunt eficiente.

Specialiştii de la Organizaţia Mondială de Meteorologie vin cu o veste bună despre gaura de ozon de deasupra Antarcticii. În august 2007, gaura din stratul de ozon era sensibil mai mică decât era în aceeaşi perioadă a anului 2006. Singurul semn de întrebare ar fi legat de temperaturile foarte mari din această vară, care ar fi putut dilata atmosfera, astfel încât gaura doar să pară mai mică. Cercetătorii stau în aceste zile cu ochii pe cerul Antarcticii şi analizează fenomenul, în septembrie fiind perioada când, de regulă, gaura atinge cele mai mari dimensiuni în fiecare an.

Geir Braathen, expert în meteorologie de la Organizaţia Mondială de Meteorologie (OMM), a declarat săptămâna trecută că gaura de ozon formată în stratosferă (adică la altitudini cuprinse între 15 şi 25 de kilometri faţă de sol) are în prezent 23 milioane de kilometri pătraţi. Pierderile maxime de ozon se înregistrează, în general, în perioada 20-25 septembrie. În 2006, gaura de ozon atinsese un nivel record, de 29,5 milioane de kilometri pătraţi. Atunci, specialiştii în stratosferă se alarmaseră pentru că spărtura rămăsese la această dimensiune maximă timp de peste patru luni.

Potrivit statisticilor OMM, gaura de ozon, favorizată în general de frigul din stratosferă din timpul iernii australe, apare, în general, la începutul lunii august şi începe să se micşoreze între jumătatea lunii noiembrie şi jumătatea lunii decembrie. "Anul acesta, temperatura în stratosferă a fost mai ridicată decât în 2006. Este, deci, posibil ca din acest motiv gaura să fie mai mică", a declarat profesorul Braathen.

Plantele, influenţate de ozon

La sfârşitul lunii iulie, cercetătorii de la Universitatea britanică Exeter au arătat că ozonul ar putea avea un rol mult mai important în schimbările climatice decât cel prezis de oamenii de ştiinţă până acum. Cercetătorii spun că, aflat în imediata apropiere a pământului, ozonul afectează plantele, reducându-le capacitatea lor de a absorbi dioxidul de carbon din atmosferă.

Studiul făcut la Exeter e considerat foarte important în comunitatea ştiinţifică, deoarece demonstrează că ozonul are un efect indirect, destul de mare, asupra părţii joase a atmosferei. Cercetările asupra stratului de ozon s-au concentrat şi asupra efectelor dăunătoare pe care acesta l-ar putea avea asupra plămânilor omului.

"Calculele asupra eficienţei ecosistemelor de a prelua carbonul arată că stratul de ozon e mai puţin eficient decât credeam noi", a recunoscut Stephen Sitch, unul dintre autorii studiului. Cercetătorii au realizat un model electronic care să estimeze impactul schimbărilor din stratul de ozon după excesul de dioxid de carbon din atmosferă, pe o perioadă de două sute de ani, între 1900 şi 2100. Astfel, scenariile făcute de cercetători pe calculator arată că ozonul poate reduce productivitatea plantelor cu 23%.

Tratatul de la Montreal

Stratul de ozon s-a diminuat nu numai la polii Pământului, ci şi în zone intens populate: nordul Europei, Rusia australă, sudul Franţei, nordul Peninsulei Iberice şi Argentina. Specialiştii susţin că, în aceste zone, echilibrul stratului de ozon este tot mai periclitat de emisiile de substanţe de natură antropică, cum sunt hidrocarburile fluoroclorurate şi bromurate şi, în general, substanţele care au numeroase utilizări în industrie sau agricultură.

După ce, în anii '80, a fost descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, mai multe ţări au semnat Convenţia de la Viena. Apoi, pe 16 septembrie 1987, a fost adoptat Tratatul de la Montreal. În prezent, tratatul e ratificat de 190 de state.

Prin document au fost impuse restricţii de utilizare a substanţelor cloroflurocarbonice. Cu toate aceste restricţii, spun specialiştii de la Organizaţia Mondială de Meteorologie, cantitatea de substanţe poluante stocate în atmosferă este extrem de mare, astfel încât găuri precum cele de deasupra Antarcticii vor continua să apară în următorii 20 de ani.

Clorul în exces diminuează stratul de ozon

Formula moleculară a ozonului este O3. Greutatea moleculară a substanţei e de 48, adică ozonul e de 1,5 ori mai greu decât oxigenul. Studiile făcute de specialişti au confirmat că ozonul e prezent în atmosferă în cantităţi foarte mici. Cercetările de laborator au arătat că, luat în concentraţii foarte mici, ozonul este un gaz aproape incolor şi inodor.

În concentraţii mai mari, apare mirosul puternic de iarbă verde, iar când aceasta depăşeşte 15% are chiar şi culoarea verde deschis. Ozonul din straturile superioare ale atmosferei permite filtrarea razelor ultraviolete ale Soarelui, periculoase pentru vegetaţie, care pot provoca maladii grave (precum cancerul de piele) inclusiv la om. Atunci când în atmosferă sunt răspândite prea multe substanţe chimice, în special cele pe bază de clor şi clorofluorocarbonaţi, stratul de ozon e diminuat. În cursul ultimului deceniu, stratul de ozon a scăzut, în medie, cu 0,3% pe an.

Proprietăţile ozonului

Una dintre cele mai importante proprietăţi ale ozonului e cea de purificare a aerului. Pe lângă aceasta, ozonul mai are şi proprietăţi antibacteriene, elimină mirosurile neplăcute, descompune gazele otrăvitoare, stopează procesul de dezvoltare a bacteriilor. În privinţa efectelor antibacteriene, el poate scădea numărul de bacterii (colibacili, bacilii dizenteriei, bacilii tuberculozei) şi viruşi care se găsesc în aer sau în diverse dispersii.

În plus, datorită faptului că are diverse proprietăţi de oxidare şi descompunere, poate să neutralizeze şi să descompună prin oxidare diverse noxe cum ar fi: monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, hidroxid de sulf, amoniacul, metanul, astfel încât să elimine toxicitatea şi mirosul neplăcut al lor .

În mediile cele mai dificile, cum ar fi pieţele de peşte, fabricile de hârtie, de cauciuc, de băuturi, dar şi în magazinele ce vând produse insecticide, crescătoriile de păsări şi de câini, în care există puternice mirosuri neplăcute, ozonul le ioelimină cu uşurinţă. Folosirea ozonului în încăperi, bucătării, subsoluri şi toalete creşte foarte mult calitatea aerului şi poate elimina total monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, hidrocarburile din componenţa gazelor de ardere ale ţevilor de eşapament ale automobilelor sau eliberate în atmosferă de către fabrici.

Măsurătorile de la Bucureşti, transmise în Canada şi Grecia

Specialiştii români au început observaţiile pentru stratul de ozon total la 1 ianuarie 1980. În prezent, aceste observaţii se execută cu regularitate maximă. Specialiştii de la Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie spun că măsurătorile pentru ozon se efectuează zilnic, pe game largi de grosimi optice ale atmosferei, utilizându-se trei lungimi de undă.

Calculul cantităţii totale de ozon se face imediat, iar valorile sunt transmise în timp real în Canada şi Grecia, în vederea întocmirii hărţilor emisferice de ozon. În 1992, au fost introduşi noi coeficienţi de absorbţie în ecuaţiile de calcul ale ozonului. Tot atunci a fost folosit pentru prima dată un format nou pentru raportarea lunară a rezultatelor, fapt care a impus reevaluarea întregii baze de date despre ozon pe plan mondial. Aceste cerinţe au fost aplicate şi datelor din România, astfel încât, în prezent, staţia de la Bucureşti este considerată ca fiind una dintre staţiile cu cele mai corecte măsurători.

În principal, specialiştii de la Bucureşti şi-au concentrat cercetarea asupra climatologiei ozonului corelată cu condiţiile meteorologice la scară locală şi regională. Ei fac analiza ozonului în funcţie de variaţiile circulaţiei şi a variabilităţii sale naturale, de influenţa temperaturilor stratosferice, dar şi de stabilirea tendinţei de variaţie a ozonului la scara emisferică. De asemenea, în ultimii ani, a fost îmbunătăţit modelul matematic folosit (botezat simbolic "Aladin"), prin testarea şi implementarea unei noi ecuaţii de prognosticare şi estimare, prin utilizarea unor parametri meteorologici noi, cum ar fi temperatura.

România este un participant permanent al programului internaţional de monitorizare a ozonului atmosferic. Până acum, Autoritatea Naţională de Meterologie a participat la toate campaniile intensive de măsurători, în decada 1991-2001, toate destinate evaluării evoluţiei stratului de ozon la latitudinile medii şi polare ale Europei.

Ozonul ar putea fi de două ori mai important pentru schimbările climatice, decât am prevăzut noi
Peter Cox,
profesor universitar de la Universitatea Exeter

În 1785, cercetătorul olandez Martinus Van Marum a observat prezenţa în aerul proaspăt de după ploaie a ozonului. El a remarcat mirosul de iarbă verde din atmosferă, fapt care l-a determinat să cerceteze dacă există o substanţă nouă. În 1840, germanul Christian Friedrich Schonbein a continuat studiile predecesorului său şi a denumit acest gaz folosind cuvântul grecesc "ozon".

În limba greacă, ozon înseamnă "aer proaspăt". Schonbein a prezentat descoperirea sa Universităţii din Munchen. Ozonul a mai fost folosit şi pentru inventarea primului generator de ozon de către inventatorul Nicolae Tesla. Aflat în Statele Unite ale Americii, la 22 septembrie 1896, Tesla a patentat primul generator de ozon.... şi măsurat de Dobson

Primul instrument pentru monitorizarea stratului de ozon a fost inventat de Gordon M.B. Dobson, în 1920. Instrumentul, acum cunoscut drept spectometrul Dobson, măsoară intensitatea a două raze ultraviolete: una puternic absorbită de ozon, iar alta foarte puţin absorbită. Diferenţa intensităţii de lumină a celor două raze e folosită pentru a determina ozonul total dintr-un anumit loc. Comunitatea internaţională a hotărât ca în memoria cercetătorului Dobson să numească unitatea de măsurare a ozonului după numele acestuia: unitatea Dobson.