Florin Piersic jr pierde la „Zaruri şi cărţi“

Dacă am urma ad litteram o replică din piesă, Piersic jr şi logica personajului său ar avea nevoie de îngrijire medicală. Un text valoros scris de Sam Henry Kass este omorât cu cruzime de o interpretare fără vlagă.

O masă şi două scaune la care se aşază cele două personaje. Patronul şi angajatul. Ochelari negri, black suit, atitudine cool, precum cea a băieţilor care îşi câştigă existenţa în zona „gri“ a jocurilor de noroc.

Dialogul, care începe târziu, când răbdarea spectatorului se precipită, sugerează că personajele lucrează într-un cazinou. Angajatul, Ricci (Petre Fumuru), cam idiot şi stupid de felul lui, nu prea înţelege ce vrea Sel (Florin Piersic jr, care semnează şi regia), şeful arogant, dispreţuitor şi imposibil.

Şeful vrea ca angajatul să schimbe cărţile de pe mesele clienţilor la fiecare 15 minute. Comanda, aparent simplă, dar care se alterează pe parcurs de infatuarea lui Sel, nu rezonează cu nivelul de inteligenţă al lui Ricci.

Patronul întreabă eliptic, face apoi acolade şi figuri de stil care se vor informaţii ajutătoare, dar care îl încurcă şi mai mult pe bietul subaltern. Care subaltern trece prin toate stările, de la pasivitate şi indiferenţă la servilism, apoi la furie dementă, după atâta bătaie de joc din partea lui „big boss“.

Numai Sel, impasibil şi adâncit în superioritatea plictisului său existenţial, debitează frazele într-o monotonie tranchilizantă, ca un tramvai delabrat care face zilnic traseul Lizeanu-Obor.

Sel versus Ricci

Personajul lui Florin Piersic jr pare anesteziat, n-are pic de viaţă şi culoare. Se vrea flegmatic, dar este incert, se vrea superior, dar cade în derizoriu. „Nu mai pot, am nervii mei, sunt aşa... “, spune Sel, deloc exasperat (exasperat este spectatorul, care aşteaptă un punct culminant, o răsturnare de situaţie), şi mâinile personajului indică o lungime cât a braţelor sale.

Face asta cu intonaţia cu care şi-ar înghiţi cuvintele, căscând, că îi este somn şi vrea să meargă să facă nani. Limbajul licenţios şi agresivitatea verbală, specifică băieţilor de tripou, nu sunt susţinute de liniaritatea unui personaj care dă impresia că se află în tratament cu metadonă.

Petre Fumuru, în schimb, este mai „ajustat“ pe rol şi mai salvează ceva din tonul general al spectacolului „Zaruri şi cărţi“. El se încadrează în logica textului, a gesticii şi a tonalităţii. Şi lui Florin Piersic jr îi reuşeşte totuşi ceva: rotocoalele de fum, pe care le emite constant, în cerculeţe voit concentrice.

Sel fumează mult şi asta pare să nu dăuneze grav sănătăţii lui. Dimpotrivă, imaginaţia sa saturată de nicotină îl împinge la un gest extrem: ameninţând cu pistolul, îi cere lui Ricci să se dezbrace. Şi acesta o face. Frumosul tatuaj care se iveşte din slipul lui Petre Fumuru - actor şi vedetă TV - este singurul argument viabil al acestui spectacol ce se joacă la Teatrul Metropolis.