Filologul de partid

"Ma simt onorat ca s-au adunat aici ca sa discute legea unele dintre cele mai importante creiere in functiune ale Romaniei de azi", a spus George Pruteanu in deschiderea intalnirii organizate miercuri

"Ma simt onorat ca s-au adunat aici ca sa discute legea unele dintre cele mai importante creiere in functiune ale Romaniei de azi", a spus George Pruteanu in deschiderea intalnirii organizate miercuri de "Romania literara". La sfarsit, dupa ce creierele in chestie i-au comunicat ce cred despre asa-zisa lege, Pruteanu a marait in legea lui: "Ramane de vazut". Dl. Pruteanu este un intelectual. El s-a supus judecatii unor intelectuali pe care el insusi i-a calificat de varf si a primit numai pareri mergand de la negatie pana la dispret. Asta nu l-a pus catusi de putin pe ganduri: dl. senator ii da inainte, intrucat el n-a venit singur si nici nu da dovada de barbatie, cum crede dl. Andrei Plesu: in penumbra salii puteam sa disting in spatele intelectualului Pruteanu randurile dese si nesfarsite ale batalioanelor parlamentare de Partid. Care Partid, n-are importanta, dl. Pruteanu le schimba cu gratie, important e ca folosindu-se de armata politrucilor intelectualul Pruteanu poate sa se stearga cu parerea colegilor lui intelectualii. Ce Plesu, Liiceanu, Manolescu, Paler, cand am de partea mea transatlanticele bete ale limbii romane, Vacaroiu, Michi Spaga, Pascu, Talpes... E tipul de ticalosie care a brazdat istoria culturala a ultimei jumatati de veac: intelectuali frustrati pana la arivismul cel mai feroce care si-au calcat pe cap tovarasii de breasla cu ajutorul Partidului. In ce priveste absurdul, lingvistic si simplu omenesc, al unei legi gen Pruteanu, am scris inca acum un an si jumatate un editorial care a dat si titlul unei carti: Un cadavru umplut cu ziare. Nu am nimic de adaugat. De altfel, in ultima instanta, pseudolegea lui Pruteanu n-are treaba cu lingvistica, are cu politica. E un exemplu de manevra politicianista dintre cele mai perfide, menita sa-i aduca initiatorului capital politic. In textul proiectului de lege se vorbeste despre "o stare de disconfort intelectual si iritare, ajungandu-se pana la sentimentul de "instrainare" in propria tara", stare pe care ar incerca-o multii necunoscatori de limbi straine din patria noastra la vederea afiselor, firmelor, produselor inscriptionate neromaneste. Mai intai, imi permit sa observ ca instrainati in propria lor tara se simt milioane de simpli cetateni, dintre care multi cunosc engleza sau alte limbi, cand aud intr-o romaneasca limpede ca in inima Guvernului Romaniei se practica spagi de 4 milioane dolari de catre membri marcanti ai partidului de guvernamant din care cu onoare face parte dl. Pruteanu. Sunt oameni pentru care 4 milioane de lei inseamna viata lor si a familiei lor pe o luna de zile, oameni care nu intra in Unirea Shopping Center nu pentru ca nu inteleg ce scrie pe firma, ci pentru ca nu vor sa mai indure umilinta preturilor de pe alta lume. Pana sa fie stresati de firmele cosmopolite, romanilor li se strange inima cand vad strada romaneasca gemand de cersetori, curve, aurolaci, hoti, violatori, ucigasi, gunoaie mineralizate, de toata aceasta mizerie umana mustind sub inteleapta guvernare a partidului d-lui Pruteanu. Iar salmonella nu stie limba in care e denumit produsul... Exista si oameni care aproba legea lui Pruteanu, motivand ca "trebuie aparata limba romana". In fata contraargumentelor logice, care demonstreaza ca limba nu poate fi constransa printr-o lege juridica, ca se apara ea si singura, ca va fi tot atat de vie cat viata economica, sociala, culturala pe care un popor le aduce lumii, ei continua sa repete tematori, tanguitori sau incapatanat-indignati ca "limba romana trebuie aparata". Cei mai multi dintre acestia mai cred si ca Romania e amenintata de hidra iudeo-masonica, ce urzeste complot dupa complot, de ungurii care "ne vor lua Ardealul daca nu intram in NATO" (citat din Adrian Paunescu, cu siguranta un sprijinitor al lui Pruteanu), de capitalistii rapace care vor sa ne fure saracia. Acesti oameni au trait in cultul primejdiei care ameninta intruna tarisoara noastra, orchestrat cu mare arta de Ceausescu. Traind in anii din urma intr-o lume pe care o simt bizara si ostila, ei isi transfera vechea teama existentiala asupra acestei probleme "lingvistice" inventate de Pruteanu. Am toata intelegerea si compasiunea pentru acesti nefericiti. (Le reamintesc ca sus-semnatul a publicat in Adevarul o nota de batjocura insotita de fotografia vehiculului, la adresa unei masini a Politiei Romane care circula prin Bucuresti inscriptionata "Police", dar aceea apartinea unei institutii a statului, nu privata.) Sunt dispus sa stau ore intregi si sa le explic, sa incerc sa le alung teama. Si lucrul asta ar trebui sa-l faca in primul rand pedagogul Pruteanu. El insa prefera, cu rea constiinta, sa le alimenteze si sa le exploateze tulburarea. Retorica patriotarda ("datoria sacra de a veghea la respectarea si cultivarea acestei componente nucleale a fiintei noastre spirituale") in locul principiilor logice si filologice, care nu aduc voturi. Ceausescu a dat acum douazeci si ceva de ani un decret potrivit caruia nu mai aveai voie sa spui domnule, sau doamna, numai tovarase! si tovarasa!, iar salariului era obligatoriu sa i se zica retributie. Ceausescu vorbea o limba romana infricosatoare si conducea o dictatura in stare sa impuna orice poporului. "Legislatorul" G. Pruteanu stie limba romana, ceea ce mi se pare si mai infricosator decat ignoranta scornicesteanului, insa legea lui nu va avea alta soarta decat cea a decretului lui Ceausescu.