Eric Clapton, o autobiografie explozivă

În "Clapton", faimosul cântăreţ povesteşte despre perioada în care era dependent de băutură Modul în care interpretul şi-a structurat autobiografia, apărută în această

În "Clapton", faimosul cântăreţ povesteşte despre perioada în care era dependent de băutură

Modul în care interpretul şi-a structurat autobiografia, apărută în această săptămână, este asemănător cu discursurile confesionale de la Alcoolicii Anonimi.

Monoloagele AA, cunoscute şi ca "drunkalogue" (monolog despre băutură), sunt compuse din trei părţi mari: cum era să fii alcoolic, ce s-a întâmplat de te-ai oprit şi cum este viaţa postalcoolism.

Aşa, şi cartea "Clapton" acoperă intervalul în care artistul era dependent de băutură, perioada şi motivul pentru care s-a lăsat şi cum i s-a schimbat viaţa după dezintoxicare.

Cel mai faimos chitarist de rock şi blues, care a renunţat la alcool în urmă cu 20 de ani, scrie într-un stil destul de sec, dar extrem de sincer.

Recenzat de Stephen King

O altă celebritate, scriitorul horror Stephen King este cel care a scris recenzia cărţii pentru un supliment literar al cotidianului "New York Times". King spune că Eric Clapton are dificultăţi în a descrie ce înseamnă muzica lui: "Îmi este greu să vorbesc în profunzime despre aceste cântece, de aceea sunt cântece, până la urmă", scrie Clapton. King îl compară pe chitarist cu versiunea rock'n-roll a lui Harry Potter: "Cel care a supravieţuit" (alcoolului).

Printre micile picanterii descrise în "Clapton" se numără cucerirea soţiei

Beatle-ului George Harrison şi supravieţuirea dintr-un accident de elicopter în care a fost implicat un alt muzician celebru: Stevie Ray Vaughan. Cei doi se aflau în elicoptere diferite, care au decolat pe o vreme cu ceaţă, după un spectacol în Wisconsin. Elicopterul în care se afla Vaughan a luat-o pe un drum greşit şi s-a prăbuşit.

Copilărie modestă

Clapton a crescut în micul orăşel Ripley şi, în ciuda milioanelor de albume vândute, concertelor pe stadion şi tendinţelor consumeriste (iaht, pantofi şi ceasuri de firmă), încă se consideră acel băiat sărac.

A aflat la vârsta de şase ani că cei pe care îi credea părinţii lui erau de fapt bunica şi bunicul vitreg. Tatăl lui real era un pilot canadian căsătorit. "Mi-am dat seama că atunci când unchiul Adrian îmi spunea în glumă că sunt un mic bastard, spunea adevărul", povesteşte Clapton în carte.

Prima lui chitară a fost un Hoyer prea mare pentru mâinile lui, la care îi era greu să cânte. Prima oară s-a îmbătat la 16 ani şi atunci s-a trezit singur în pădure, cu vomă pe haine şi fără bani. Despre acea experienţă spune: "Abia aşteptam să se întâmple din nou".

Soţia l-a închis în cameră

Clapton s-a lăsat de băutură la Crăciunul din 1981, când soţia l-a încuiat în cameră, pentru a nu le strica sărbătorile copiilor.

Evenimentul fusese precedat de crize de Delirium Tremens şi ulcere perforate.

Abia la acel Crăciun, îmbrăcat doar în lenjerie de corp verde-fosforescentă ("Semănam cu broasca Kermit", spune artistul), şi-a sunat managerul, i-a cerut ajutorul şi s-a internat la dezintoxicare.