Energia hidro, alternativă eco pentru nevoi afgane

Utilizând apa unui râu care şerpuieşte pe mai bine de 1.100 de kilometri, o hidrocentrală construită de britanici va furniza curent electric pentru un milion şi jumătate de oameni

Utilizând apa unui râu care şerpuieşte pe mai bine de 1.100 de kilometri, o hidrocentrală construită de britanici va furniza curent electric pentru un milion şi jumătate de oameni

Datorită energiei produse de centrală, afganii nu vor mai fi nevoiţi să accepte bani sau hrană de la talibani, iar lipsa de poluare va îmbunătăţi imaginea occidentalilor.

Helmand şerpuieşte pe o lungime de 1.150 km pe teritoriul afgan şi se varsă în lacurile din Sistan. Acum 60 de ani, americanii au început construcţia unui baraj pe acest râu, în scopul irigării a peste 1.800 de kilometri pătraţi de terenuri agricole.

Apoi, prin 1975, tot ei au decis să construiască şi o hidrocentrală ce urma să furnizeze 150 de megawaţi, dar după ce au instalat primele două turbine a început războiul şi centrala a fost abandonată.

30 de ani de război

Primele bombe au zguduit Barajul Kajaki în 1979, anul în care Afghanistanul a fost invadat de sovietici. De atunci încoace, războaiele şi luptele de gherilă n-au încetat nicio clipă. Ultima mare bătălie în această zonă situată în sudul Afghanistanului a fost câştigată de trupele britanice şi olandeze care au reuşit să smulgă centrala din mâinile talibanilor.

Operaţiunea "Kryptonita", din februarie 2007, s-a încheiat cu uciderea liderului taliban Mullah Manan şi cu eliberarea Barajului Kajaki. Din cauza distrugerilor, centrala îşi redusese producţia la numai 3 megawaţi.

Subminarea autorităţii talibane

Când inginerii au revenit la Kajaki, cel mai neplăcut lucru pe care l-au descoperit a fost lipsa de încredere a localnicilor. Afganii de rând credeau sincer că occidentalii sunt oamenii satanei şi nu îndrăzneau să se apropie de centrala construită de ei.

Propaganda talibană îşi făcuse efectul şi, culmea, principalul argument fusese furnizat chiar de americani. Aceştia cultivaseră în jurul clădirilor nişte arbori cu flori liliachii, care dădeau un aspect foarte plăcut zonei aride. Religia islamului numeşte însă aceşti copaci "arborii diavolului", întrucât fructele lor sunt otrăvitoare şi sunt considerate singura hrană pe care o primesc cei ajunşi în iad.

Curent electric şi ecologie

Pentru a recuceri definitiv zona, toate minciunile talibane trebuie să fie demontate. Aici se va produce curent electric pentru un million şi jumătate de locuitori. Având energie, zeci de mii de locuri de muncă, în ferme şi mici ateliere, se vor putea înfiinţa.

În acest fel, afganii nu vor mai fi nevoiţi să accepte bani sau hrană de la talibani, iar lipsa de poluare precum şi plantarea de arbori fructiferi comestibili va îmbunătăţi considerabil imaginea occidentalilor.

Hidrocentrala e situată însă într-o zonă încă neeliberată complet şi trebuie să fie păzită în permanenţă infanteriştii Marinei regale britanice.

Acum câteva zile, sub stricta supraveghere a avitaţiei, un convoi format din peste 100 de vehicule militare a reuşit să aducă la destinaţie a treia turbină necesară centralei. Cele 210 tone de echipament au fost escortate de peste 400 de soldaţi pe şoseaua 611, între Kandahar şi Kajaki, considerată a fi cel mai periculos drum din lume.

După ce a livrat turbina, convoiul s-a întors la bază lăsând din nou hidrocentrala izolată în mijlocul unui teritoriu ostil, controlat de talibani.

Helmand, capitala opiului

În această regiune din sudul Afganistanului se cultivă o specie de maci din care se extrage opiul, o substanţă narcotică folosită drept somnifer, calmant, analgezic şi stupefiant.

Producţia de mac din Helmand asigură 42% din necesarul mondial de opiu şi peste 50% din producţia mondială de morfină.

Aflată la graniţa cu Pakistanul, provincia Helmand e adesea jefuită de mafioţii din provincia Balocistan, unde ar fi, după unele surse, baze de antrenament ale talibanilor.

Opiul din Helmand este menţionat într-un papirus egiptean ce conţine informaţii medicale, datând de acum peste 3.600 de ani.

Povestea Barajului Kajaki

În anul 1953, guvernul SUA a finanţat construirea un baraj pe râul Helmand, la 90 kilometri nord-vest de Kandahar, în cadrul unui vast proiect de irigare a întregii zone agricole învecinate.

Hidrocentrala a fost construită tot de americani, în anul 1975, când au fost pornite două miniturbine ce produceau împreună 16,5 megawaţi. Proiectanţii au rezervat un spaţiu şi pentru o a treia turbină, care ar fi completat puterea electrică instalată până la 150 megawaţi.

În 1979, după invazia sovietică, americanii au părăsit centrala şi instalaţiile nu au mai fost corect întreţinute, din lipsa pieselor de schimb.

La întoarcerea americanilor, în anul 2002, centrala era serios avariată şi producea numai trei megawaţi.

O echipă de ingineri chinezi au refăcut hidrocentrala şi va extinde capacitatea acesteia.

Drumul era minat şi plin de gropi

În urmă cu o săptămână, drumul dintre Barajul Kajaki şi oraşul Kandahar era atât de găurit de explozii încât doar tancurile ar fi putut să-l străbată.

Dar nici aceste vehicule blindate nu se încumetau să-l folosească întrucât sub stratul de asfalt încă zăceau sute de mine plantate de sovietici şi talibani.

O echipă de genişti şi una de drumari au mers în faţa convoiului care a transportat turbina curăţând şi reparând sumar traseul. Alte câteva sute de infanterişti şi paraşutişti au însoţit cele peste 100 de vehicule pe tot parcursul drumului, iar talibanii s-au retras strategic din faţa lor, urmărind operaţiunea de pe vârfurile munţilor din jur şi lansând rachete de intimidare. De trei ori s-a ajuns la conflict deschis, cel puţin 100 de talibani fiind ucişi sau răniţi.

Mass-media a aflat de succesul operaţiunii abia când cei peste 1.000 de soldaţi afgani, britanici, americani, canadieni, australieni şi danezi s-au întors victorioşi în Kandahar.

Ei au povestit ziariştilor de la "The Independent" că de două ori au tras cu toate armele din dotare, fiind salvaţi doar de intervenţia elicopterelor Apache. Partea diplomatică a operaţiunii a constat într-o lungă negociere liderii locali. Bătrânii triburilor afgane din provincia Helmand au negociat cu trimişii britanici şi au acceptat reconstruirea centralei.

Ei au fost de acord ca lucrările să fie executate de o echipă de specialişti chinezi, dar numai dacă arborii "malefici", cultivaţi de americani, vor fi înlocuiţi cu piersici sau cireşi.

Promisiunea că zona va rămâne nepoluată a fost foarte apreciată de localnici şi, în semn de recunoştinţă, afganii au promis că vor aprticipa la lucările de refacere a infrastructurii locale.

400 de soldaţi au escortat utilajul principal, respectiv turbina hidrocentralei

În ciuda eforturilor insurgenţilor de a bloca acest proiect, am reuşit să aducem această turbină în siguranţă
comandant în cadrul armatei britanice