Educatia - un bilant provizoriu

Dar mai este nevoie de nici o secunda pentru a spune cateva adevaruri, pentru a insirui niste constatari, pentru a trage unele concluzii. Aceasta, in primul rand, pentru ca interesul Educatiei nu

Dar mai este nevoie de nici o secunda pentru a spune cateva adevaruri, pentru a insirui niste constatari, pentru a trage unele concluzii. Aceasta, in primul rand, pentru ca interesul Educatiei nu tine seama de cumpene, rascruci, lacrimi, rasete, urari, bucurii si tristeti. Interesul Educatiei este sa gaseasca linia, cheia, maniera de a forma generatiile de tineri. Cum ar trebui sa fie rezultatul Educatiei, o spune, cel putin la noi, idealul educational afirmat in Legea invatamantului: dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative. Finalitatea invatamantului romanesc, ca proces, ar trebui sa duca spre fiinta umana care si-a insusit cunostinte stiintifice, valori ale culturii nationale si universale, care poseda capacitati intelectuale, disponibilitati afective si abilitati practice. Celelalte alineate ale articolului 4 din lege insiruie inca vreo cinci scopuri educationale, derivate ale celor mentionate anterior. Daca putem accepta ca scolii romanesti i-au trebuit, dupa decembrie '89, trei-patru-cinci ani ca sa se reaseze (n.r. - desi este enorm, acest timp, pentru cel mai conservator sistem, acela al invatamantului, a fost necesar), nu putem accepta sa ne intoarcem la masurile si directivele pre si postdecembriste cand ruptura in sens pozitiv s-a produs, si este vorba aici despre perioada 1997-2000. Cu siguranta, actuala echipa de la MEC nu va recunoaste pasii inapoi pe care, din pacate, nu doar noi ii constatam, ci chiar raportul Comisiei Europene, din noiembrie 2001 privind starea invatamantului romanesc, domeniu pentru care, sa ne amintim, in 1999 Romania deschisese capitolul negocieri pentru aquisul comunitar. Raportul consemneaza ca aspect negativ faptul ca anumite masuri legislative, consemnate in ultimul raport, nu au fost puse in aplicare, nu s-a finalizat cadrul legislativ pentru pregatirea adultilor, a fost suspendata legislatia referitoare la un management de calitate in invatamantul superior. De asemenea, s-a semnalat ca subfinantarea Educatiei poate duce la cresterea inegalitatilor regionale in privinta standardelor educationale, slaba cooperare intre ministere pentru promovarea unui plan national de invatamant si a unei curricule capabile sa ofere bazele pentru sistemul deschis al educatiei permanente. Conform raportului, reforma sistemului de invatamant in 2001 a constat in masurile de acordare a rechizitelor scolare pentru copiii familiilor sarace si in descentralizarea finantarii invatamantului preuniversitar si transferarea acesteia in sarcina consiliilor locale. Raportul atentioneaza, in aceasta privinta, ca masurile corespunzatoare unei astfel de treceri trebuie luate de urgenta, pentru a nu se crea perturbari in sistem. De altfel, ce altceva s-a mai intamplat in 2001, decat aceste mult mediatizate rechizite gratuite - care au ajuns in diferite transe, daca au ajuns, si care au insemnat pentru familiile sarace mai mult complicatii, inclusiv financiare, decat ajutor -, autobuze, care mai degraba n-au mers, burse promise si neonorate (bursele pentru cei 11 admisi la liceu in 2001 cu media generala 10,00, ca si cele promise studentilor saraci din mediul rural) si, e drept, ceva mai multa recunoastere atat materiala, cat si sociala acordata olimpicilor internationali ai tarii. Sigur, in afara celor spuse in raport ar mai fi cate ceva de spus in legatura cu ce nu s-a facut in 2001 sau s-a facut gresit. Sunt extrem de multe de spus chiar si despre ceea ce se prefigureaza pentru 2002 - masuri legislative, dar si legate de trecerea la invatamantul obligatoriu de 9 clase. La inceput de an dorim doar sa atragem atentia ca nimeni nu-si mai poate permite ca dupa inca un an de zile sa achizitioneze bile negre, rateuri si sa se impauneze doar cu populiste masuri adiacente scolii. In spatiul Educatie nu s-a intamplat nimic serios timp de un an. Asta, dupa ce incepuse ceva, ceva sa se miste. Inca un an ratat nu-si mai poate permite nimeni. Doar iubirea de scoala, dragostea de educatie nu sunt de ajuns. Ratiunea, vointa, banii, lupta la propriu cu indolenta, minciuna, triumfalismul si festivismul sunt nu doar necesare, ci chiar bine venite.