Edith Piaf

Edith Piaf, pe numele sau real Edith Giovanna Gassion, este "Regina cântecului francez", titulatură necontestată până în prezent. Cea care a fost "L'oiseau de Paris" sau "La Mome" ("Puiul de

Edith Piaf, pe numele sau real Edith Giovanna Gassion, este "Regina cântecului francez", titulatură necontestată până în prezent. Cea care a fost "L'oiseau de Paris" sau "La Mome" ("Puiul de vrabie"),  după cum o numeau jurnalistii şi publicul a consacrat genul "chanson". Şansoneta este echivalentul francez al şlagărului german sau al canţonetei italiene.

S-a născut la Paris, la 19 decembrie 1915. Aneta Maillard o cântăreaţă făra talent matern o abandonează la scurtă vreme de la naştere. Va fi crescută de bunica din partea tatălui, o matroană de bordel, care îşi va convinge în cele din urmă fiul să îşi asume responsabilitatea de părinte.

Alphonse Gassion, acrobat de circ, o ia cu el din oraş în oraş, unde îşi făcea numerele pe străzi. Edith avea 12 ani. Talentul şi l-a descoperit de nevoie. Tatăl său fiind bolnav micuţa începe să cânte "Marseilleza". Banii câştigaţi şi încurajările trecătorilor o vor face să îşi câştige astfel existenţa până la 20 de ani.

"Piaf", pseudonimul pe care l-a adoptat la debut, în argoul parizian înseamnă vrabie. "Vrăbiuţa" (la mPiaf) aşa este prezentată publicului în 1935, de către de Louis Leplee. Acesta o descoperă cântând pe străzile Parisului şi o angajează la cabaretul abia deschis,"Gerny's".

Pentru că nu-şi putea permite o rochie, îşi tricotează singură una. Atunci când urcă prima dată pe scenă îşi face apariţia într-o rochie neagră fără o mânecă. Faptul că nu a reuşit să îşi finalizeze vestimentaţia nu o împiedică să îşi farmece publicul. În această privinţă succesul său este deplin. Vor urma apoi înregistrările la casa de discuri Polydor şi debutul în cinema.

Un loc aparte în inima sa l-a ocupat Yves Montand, pentru care a jucat rolul lui Pygmalion. Ea a fost cea care îl va părăsi, pentru că a simţit că relaţia lor s-a răcit. Nu puţine au fost relaţiile care s-au terminat prost pentru Edith Piaf, viaţa sa amoroasă a fost una tumultoasă. Cu toate acestea a ştiut să transpună durerea în cântece, iar publicul nu simţea decât poate o tusă mai gravă în glasul său.

La 11 februarie 1933, va aduce pe lume o fetiţă căreia îi dă numele Marcelle. Tatăl micuţei, LouisDupont era un tânăr care o iubea, dar asta nu a fost de ajuns, Edith Piaf îl va părăsi, iar doi ani mai târziu fetiţa lor va muri de meningită.

Lou Barrier a fost primul său impresar, el nu o va părăsi niciodată. Pe tărâm american va înregistra primul eşec important din carieră, dar acest aspect nu o va face să renunţe. Învaţă limba engleză şi îşi perfecţionează stilul, iar publicul american o va adora în cel de-al doilea turneu al său.

În toamna anului 1946, îşi întâlneşte marea dragoste, boxerul Marcel Cerdan. Idila dintre campionul mondial la categoria mijlocie şi Piaf este curmată brusc de moartea pugilistului. "Eu l-am omorat", îşi va reproşa toată viaţa Edih Piaf, doarece îl chemase "cât mai repede!" pe când se afla în Statele Unite, iar avionul lui se prăbuşeşte în insulele Azore, Pentru că nu poate face faţă durerii se refugiază în droguri şi alcool.

Muzica şi timpul vor atenua rănile, iar în anul 1952, cântăreaţa îşi dăruieşte inima lui Jacques Pills. Cei doi se căsătoresc în luna iunie a aceluiaşi an. Martori la cununie îi sunt Marlene Dietrich şi Lou Barrier. Căsnicia lor se va termina rapid cu un divorţ. Se refugiază în muncă şi acceptă să evolueze într-o comedie muzicala Londra. "Non, je ne regrette rien" este piesa care o readuce cu succes în lumina reflectoarelor.

Ultima sa apariţie pe scenă a fost la 18 martie 1963, este îmbânită prematur de artrita de care suferea, dar şi de viaţă. Şapte luni mai târziu, la 11 octombrie, în aceeaşi zi cu un bun prieten, scriitorul Jean Cocteau, părăseşte această lume.

40.000 depersoane participă la înmormântarea de la cimitirul Pre La Chaise. "A iubi şi a cânta este acelaşi lucru", spunea Edith Piaf. Ea a cântat şi a fost iubită necondiţionat de public.

Edith Piaf - Non, je ne regrette rien (1961)



Edith Piaf - Milord