Dreptul la propria imagine

- "Sub pretextul protejarii demnitatii umane si a dreptului la propria imagine, CNA a mai luat o decizie in directia inaspririi cenzurii in audiovizualul romanesc. Nu stiu cum se vor mai descurca pe

- "Sub pretextul protejarii demnitatii umane si a dreptului la propria imagine, CNA a mai luat o decizie in directia inaspririi cenzurii in audiovizualul romanesc. Nu stiu cum se vor mai descurca pe viitor redactorii si reporterii de televiziune in hatisul restrictiilor si interdictiilor pe care le impune cu o tot mai amenintatoare insistenta Consiliul National al Audiovizualului, devenit pe zi ce trece un veritabil organ de cenzura. Sa fiu sincer, pe mine - ca simplu telespectator, dornic sa fie informat despre evenimentele majore, dar si despre unele intamplari, adeseori semnificative, din viata de toate zilele - ma deranjeaza si ma ingrijoreaza aceasta situatie. Ma simt lezat ca membrii CNA se considera indreptatiti sa-mi stabileasca ce am voie si ce nu am voie sa vad sau sa aud. In felul acesta, este incalcat dreptul meu la informare, dar si la optiune. Atunci cand un post de televiziune incalca niste reguli, exista suficiente modalitati de a aplica sanctiuni pe masura greselii comise. In loc sa fie sanctionat OTV pentru nerespectarea deontologiei profesionale, se iau masuri impotriva tuturor posturilor de televiziune". (Prof. Remus Muresan, Sibiu) - Clarificarile aduse de CNA cu privire la reglementarile recente sunt suficiente, dupa parerea mea, pentru a inlatura suspiciunea ca s-ar urmari reintroducerea cenzurii. Peste tot in lumea democratica exista unele restrictii in domeniul audiovizualului cand este vorba de respectarea dreptului la propria imagine si de protejarea cetatenilor, in special a copiilor, de socul unor secvente despre acte de cruzime iesita din comun. Dreptul la propria imagine nu este un pretext si nici un moft. Are sau nu voie o televiziune sa filmeze si sa dea pe post o mama devastata de durere in fata corpului strivit intr-un accident de circulatie al propriului copil? Sa ne inchipuim fie si pentru o clipa cum ar reactiona oricare dintre noi daca, Doamne fereste, ar fi intr-o astfel de situatie si ar vedea la televizor o asemenea grozavie. Are dreptul mama - de copil nu mai vorbim, pentru ca nu se mai poate apara - sa pastreze in sufletul ei si in ochii familiei, rudelor, prietenilor chipul fiintei careia i-a dat viata asa cum a fost inainte de teribilul accident? Nu exclud faptul ca in mintea unora a incoltit gandul de a se folosi aceste reglementari (aplicate de multa vreme la scara europeana) pentru a obtine un fel de imunitate generalizata, sperand ca ele vor fi extinse si asupra imaginii create de diversele lor matrapazlacuri si abuzuri. Televiziunile, ca si intreaga presa au inteles insa exact ce se interzice si ce nu se poate interzice. - "Sa-i fie rusine CENTROCOOP-ului, consiliului de administratie al acestuia, pentru ce s-a intamplat in aceasta institutie si sa nu mai vorbeasca in numele nostru, al celor fosti circa 6-8 milioane de membri ai cooperatiei de consum. In ce ma priveste, eu si familia mea am avut peste 20 de actiuni in Cooperativa de consum comunala Belint, judetul Timis. In fiecare luna, cand ni se dadeau amaratele acelea de 1/2 litru ulei si 1/2 kg zahar, ni se cereau cate 5 sau 10 lei pentru actiune. Cand ajungeam la 2.000 lei, ne deschideau alt carnet de actiuni. Subsemnatul sunt, pe langa cele de mai sus, si un vechi cooperator activ, am invatat in cooperatia de consum si am functionat inca din 1950, dupa terminarea scolii de cooperatie, in functii de contabil sef si apoi revizor la nivel comunal si raional. Ce s-a ales de cooperatie? Acum, cel putin in comuna noastra, Belint, au ramas numai zidurile magazinului. A disparut fondul de marfa, au disparut si banii. Da, banii cred ca trebuie cautati la FNI, unde la fel Centrocoopul nu ne-a intrebat cand i-a bagat, de parca au fost banii si averea lor, nu a noastra, a tuturor". (Hateg Constantin, comuna Chizalau, jud. Timis). - Intr-adevar, Centrocoopul a acumulat de-a lungul deceniilor o avere uriasa din contributiile, de voie, de nevoie (mai mult de nevoie), cetatenilor. A fost una din cele mai ample retele de IMM-uri, cum li se spune acum. A existat si o banca, jefuita si bagata in faliment de profitorii tranzitiei, celebrul Bankcoop. Ce s-a ales din toata aceasta avutie cooperatista stiu foarte bine actualii conducatori ai institutiei, complici, direct sau indirect, la escrocheriile din acesti ani. Ceea ce se incearca acum este valorificarea ultimelor ramasite ale hoitului. Indignarea cititorului nostru este justificata, insa cred ca se inseala daca isi inchipuie ca proiectul guvernamental privind Centrocoopul are in vedere si interesele celor care in conditiile de mizerie din anii '50-'60 si de mai tarziu si-au rupt de la gura pentru a cotiza la cooperatie.