Dispută între fizioterapeuți și medicii de recuperare medicală. Și unii și ceilalți spun că afectați vor fi pacienții
0Accesul pacienților la serviciile conexe actului medical ar urma să fie îngreunat de o nouă modificare legislativă, avertizează fizioterapeuții. E în joc siguranța pacienților cu dizabilități, spun în schimb medicii cu specializarea reabilitare medicală, acuzându-i pe fizioterapeuți că răspândesc neadevăruri.
Controversele între fizioterapeuți și medicii cu specializarea medicină Fizică și Reabilitare datează de aproximativ 15 ani. La începutul acestei luni, disputa s-a reactivat, odată cu promovarea unui proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe care modifică Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar. În Camera Deputaților se află un proiect care stipulează, printre altele, că serviciile de recuperare medicală pot fi prestate doar în baza unui „program de reabilitare” pe care îl poate întocmi doar medicul de medicină fizică și reabilitare. Proiectul a trecut anterior prin Senat, acolo unde a suferit modificările contestate acum de către fizioterapeuți. Fizioterapeuții spun că modificările „riscă să producă un impact negativ major asupra pacienților, sistemului de sănătate și profesiilor care prestează servicii conexe actului medical, în specialmprofesioei de fizioterapeut”.
Dacă proiectul va fi aprobat în forma contestată de fizioterapeuți, efectele ar fi, spun aceștia, limitarea accesului pacienților la servicii conexe actului medical și creșterea perioadei de așteptare pentru a beneficia de anumite activități de fizioterapie. Asta pentru că se va permite furnizarea serviciilor doar în baza unui „program individual de reabilitare”, prescris de către medicii cu specialitatea medicină fizică și reabilitare, or, mai susțin fizioterapeuuții, listele de așteptare și așa sunt lungi la medicii cu această specializare.
În prezent, se mai menționează într-un comunicat postat pe site-ul Colegiului Fizioterapeuților din România, aceste servicii medicale pot fi prescrise și de către medicii cu alte specializări, precum: neurologie, reumatologie, medicină sportivă, chirurgie plastică-microchirurgie reconstructivă, ortopedie pediatrică, oncologie, cardiologie, pneumologie, geriatrie și gerontologie.
Mai mult, fizioterapeuții acuză că specialiștilor din echipa multidisciplinară implicată în oferirea unor astfel de servicii de recuperare (fizioterapeut, psiholog, logoped) ar urma să li se limiteze intervenția la a urmări indicațiile medicului cu specialitatea medicină fizică și reabilitare.
Ar fi în joc nu doar accesul rapid la servicii de fiizioterapie, ci ar urma să fie fragmentate îngrijirile medicale, „ceea ce contravine practicilor de îngrijire intergrate și colaborative”; să se restricționeze colaborarea între diverse specialități medicale; să se limiteze posibilitatea medicilor cu alte specialități și a celorlalți profesioniști care prestează activități conexe actului medical, absolvenți de programe de studii de licență cu durata de 4 și de 5 ani, să acționeze conform expertizei lor etc.
Mai mult, mai spun fizioterapeuții, „în prezent numărul medicilor cu specialitatea medicină fizică și reabilitare este redus”. Se dau și câteva exemple de județe în care, conform datelor de pe site-urile CJAS, nu există niciun ambulatoriu pentru asistență medicală de medicină fizică și reabilitare: Mureș, Caraș-Severin.
Nu ar fi necesar ca toate planurile de reabilitare să fie întocmite doar de către medicul de rabilitare și pentru că, mai spun fizioterapueții, nu toate afecțiunile sunt foarte grave.
Fizioterapeuții spun că poziția lor este susținută de mai multe structuri de specialitate: comisia de specialitate Neurochirurgie din cadrul Ministerului Sănătății, cea de Cardiologie, Societatea de Medicină Sportivă, Asociația pentru Ortopedie și Traumatologie Pediatrică, , Federația Sanitas, Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private Palmed, Organizația Mondială de Fizioterapie Regiunea Europa.
De asemenea, în pericol de a rămâne fără astfel de servicii conexe ar fi și pacienții care beneficiază de îngrijiri paliative la domiciliu și cărora li se oferă astăzi astfel de servicii în baza recomandărilor medicilor de familie și a medicilor cu alte specializări.
Se pune în discuție și problema unor cheltuieli suplimentare care ar urma să greveze bugetul dacă va fi necesară suplimentarea numărului de medici specialiști în medicină fizică și reabilitare, prin creșterea numărului de locuri la rezidențiat.
7.500 de fizioterapeuți, în pericol de a-și pierde locul de emuncă
Colegiul Fiziotereuților din România mai atrage atenția că ultimele modificări propuse amenință în fapt locurile de muncă a aproximativ 7.500 de fizioterapuți care activează în sistemul de sănătate și în asistență socială, la stat și în mediul privat. mulți vor fi afectati pentru că o altă modificare din proiect se referă la pregătirea fizioterapeuților, iar de aici ar veni de asemenea alte limitări, prin înăsprirea condițiilor de obținere a licenței. Și pentru o anumită categorie de specialiști deja licențiați vor fi probleme, pentru că ei nu vor mai putea obține aviz de liberă practică în baza studiilor absolvite, însă nici norme tranzitorii nu există.
Fiizioterapeuții invocă și practica din alte țări, țări în care pacienții ar avea acces la astfel de servicii conexe în baza prescripției unor medici și cu altă specializare decât reabilitarea medicală.
„Fizioterapeutul nu este medic”
Reprezentanții Societății Române de Reabilitare Medicală (SRRM) îi acuză pe fizioterapeuți că „răspândesc neadevăruri” și că de fapt nu doresc rezolvarea unei „probleme cu un impact grav asupra siguranței serviciilor medicale și a sănătății pacienților cu dizabilități”.
Concret, problema ar fi pregătirea profesională inadecvată „a unei bune părți din rândul practicanților de fizioterapie din Romania”.
„Mai precis, problema la care ne referim se referă de faptul că majoritatea fizioterapeuților din România nu au absolvit Facultatea de fizioterapie la programe de licență în domeniul Sănătate, ci în domeniul Educație Fizică și Sport, la programul de Kinetoterapie și Motricitate Specială. Precizăm că, mai ales în acestă ultimă situație, curriculum-ul de formare profesională nu include cunoștințe suficiente de patologie pentru înțelegerea naturii complexe a celor mai multe dintre bolile întâlnite în practica curentă a medicului de Medicină Fizică și de Reabilitare”, atrag atenția medicii de reabilitare.
Orice modificare legislativă prin care se reduce sau se elimină rolul medicului de medicină fizică și reabilitare în elaborarea Programului Individual de Reabilitare (PIR) reprezintă un pericol major pentru pacient, mai spun medicii.
Medicii de medicină fizică și reabilitare nu doar că stabilesc diagnosticul, dar prescriu și tratamente farmacologice și intervenții minim invazive, proceduri de fizioterapie (electroterapie, kinetoterapie etc.), masaj, psihoterapie, logopedie, terapie ocupațională (ergoterapie), terapie cu factori naturali (balneoterapie), tehnologii de asistare, inclusiv robotică, biofeedback, protezare și ortezare etc.. „Aceste servicii sunt furnizate de o echipă multiprofesională, coordonată de medicul de MFR. În acest context, fizioterapia, profesie CONEXĂ actului medical, este UNA dintre intervențiile din procesul de reabilitare medicală și prin urmare una dintre componentele Programului Individual de Reabilitare (PIR)”, argumentează reprezentanții SRRM.
Competența de a prescrie întreaga gamă de servicii de reabilitare necesare pacientului, în funcție de afecțiuni și luând în considerare și gradul de dizabilitate al pacientului, se obține în urma celor șase ani de facultate de Medicină, la care se adaugă alți cinci de rezidențiat, mai precizează medicii.
„Fizioterapeutul, nu este medic, iar după doar 3 ani de studii de licență are ca principale atribuții elaborarea planului de exerciții fizice terapeutice și aplicarea procedurilor de fizioterapie, în conformitate cu obiectivele stabilite de medicul de medicină fizică și de reabilitare (MFR) prin Programul Individual de Reabilitare (PIR). Trebuie reamintit că dacă fizioterapeuții și medicii de alte specialități decât medicină fizică și de reabilitare ar putea prescrie servicii de reabilitare, aceasta ar fi contrar formării lor profesionale”, este o altă subliniere. Consecințele ar fi, în acest caz, importante: s-ar limita doar la procedurile de fizioterapie și i-ar priva pe pacienți de restul componentelor, eludând aspectul esențial al abordării holistice a pacientului cu dizabilități. O altă consecință ar fi riscul pentru sănătatea pacienților, din cauza lipsei de înțelegere din partea fizioterapeuților a fiziopatologiei afecțiunii de bază, a afecțiunilor asociate și a influenței medicației prescrise asupra procesului de reabilitare în general. Afecțiunile pacienților s-ar agrava, iar costurile pentru sănătate în cele din urmă ar crește.
Medicii de medicină fizică și reabilitare contestă și afirmația potrivit căreia Românii se confruntă cu un deficit de medici în această specializare. Media este peste cea a majorității țărilor dezvoltate din UE, mai spun reprezentanții SRRM, singura limitare fiind legată de fondurile alocate de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru această specialitate medicală.
Deși sumele alocate serviciilor medicale conexe nu sunt așa de generoase, din ce în ce mai mulți fiizioterapeuți își deschid propriile cabinete și și-ar dori să poată acționa fără a mai depinde de un medic, spune un medic specializat în reabilitare, consultat de „Adevărul”.
Și reprezentanții Societății Române de reabilitare medicală spun că au alături diverse organisme profesionale care le susțin punctul de vedere, respectiv: Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), Colegiul Medicilor din România (CMR) și din Municipiul București (CMMB), Patronatul Medicilor Specialiști cu Practică Independentă (PMSPI), Asociația Profesională a Medicilor de Ambulator (APMA), Federația Naționala a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF), Asociația Națională pentru Protecția Pacienților (ANPP), Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști - Secțiunea de Medicină Fizică și de Reabilitare (UEMS-PRM) etc.
Se încarcă comentariile...
