Democratii si republicanii critica direct Administratia Bush ca nu a intervenit pentru salvarea Enron

Falimentul grupului energetic Enron - care i-a costat cel putin un miliard de dolari pe micii sai actionari - are implicatii imense, care sunt scoase la iveala de mass media din SUA. Pe de o parte,

Falimentul grupului energetic Enron - care i-a costat cel putin un miliard de dolari pe micii sai actionari - are implicatii imense, care sunt scoase la iveala de mass media din SUA. Pe de o parte, sunt evidentiate consecintele pe plan politic, presa opinand ca "scandalul Enron" provoaca deja unele frisoane Casei Albe, nu numai pentru ca presedintele-director general al holdingului, Kenneth Lay, era prieten de peste 30 de ani cu George W. Bush, ci si pentru ca primul i-a finantat consistent campania electorala prezidentiala fostului guvernator de Texas, seful Casei Albe de azi. Nu e mai putin adevarat ca Enron a dat bani si democratilor. Totusi, democratii n-au scapat prilejul sa atace violent Administratia Bush, acuzand-o direct pentru falimentul Enron intrucat nu a intervenit direct pentru salvarea celui de-al saptelea mare grup din SUA. Duminica, Paul O'Neill, secretarul Trezoreriei, a declarat: "Companiile se nasc si mor. Faptul face parte din esenta capitalismului, iar cum oamenii iau decizii bune ori proaste, trebuie sa plateasca pentru consecinte sau sa culeaga roadele. In acest fel merge sistemul". Replica n-a intarziat, ea apartinand unei figuri proeminente a democratilor, Joseph Lieberman, care a fost co-listierul lui Al Gore la recentele alegeri prezidentiale. Lieberman a calificat drept "revoltatoare" afirmatiile lui O'Neill, el opinand ca "aceste declaratii ar fi putut apartine unui secretar al Trezoreriei din secolul al XVIII-lea, si nu din secolul XXI". Lieberman a comentat si stirea potrivit careia 29 de conducatori ai Enron, intre care se afla si Kenneth Lay, si-au vandut actiunile inaintea prabusirii grupului, ceea ce, in opinia expertilor, ar reprezenta "un delict de initiere". "Daca as fi procuror general, as cere ca un judecator sa puna sechestru pe averile acestor conducatori ai Enron. In acest fel, daca micii actionari si fondurile de pensii vor castiga procesul, le va mai ramane ceva". Dar si din tabara republicana s-au auzit voci critice la adresa lui O'Neill, cea mai puternica fiind a lui John McCain, fost candidat la investitura republicana pentru confruntarea prezidentiala. McCain i-a spus lui O'Neill ca nici macar "presedintele Theodore Roosevelt, un ultraconservator, n-ar fi fost de acord cu o atare retorica". Al doilea mare capitol abordat pe larg de presa este cel al contextului prabusirii Enron. Parlamentarii americani care ancheteaza acest lucru au aflat ca un salariat anonim de la Enron l-a prevenit, in august 2001, pe Kenneth Lay de posibilele probleme legate de contabilizarea anumitor tranzactii. Functionarul isi punea unele intrebari asupra anumitor parteneriate si a manierei in care cabinetul de audit financiar Arthur Andersen - unul dintre cele cinci cele mai mari din lume - trata parteneriatele in conturile Enron si repercusiunile latente asupra starii financiare a grupului. Acelasi salariat vorbeste de un "val de mister" ce pluteste asupra unor parteneriate in discutie. Autoritatea, reputatia si credibilitatea cabinetului Andersen, stirbite Duminica, ziarul New York Times isi punea serioase intrebari asupra implicatiilor furtunii declansate de falimentul Enron, nesfiindu-se sa afirme ca Arthur Andersen va avea mari probleme pentru a-si reface reputatia, serios stirbita in ultimii ani prin mai multe scandaluri. Mai concret, cotidianul se intreba daca acest cabinet de audit va mai supravietui, intrucat, intr-un asemenea gen de activitate, increderea, reputatia si credibilitatea sunt cele mai pretioase atuuri. Andersen trebuie sa raspunda pentru legaturile sale vechi cu Enron in fata Congresului, a Justitiei si a "jandarmului" Bursei - SEC (Security and Exchange Commission). Pe urma, plangerea actionarilor de la Enron l-ar putea costa sute de milioane de dolari despagubiri. Luni, revista Time dezvaluia ca salariati ai cabinetului Andersen au distrus documente privind Enron cu patru zile inaintea prabusirii. Un comentator al canalului de televiziune CNBC punea din nou problema legaturilor "incestuoase" dintre Andersen si firma clienta, practica denuntata deja de SEC intr-o afacere anterioara.