Dacian Cioloş: Mă lupt cu incompetenţa!

Ministrul agriculturii spune că instituţia pe care o conduce nu are specialişti din cauza nivelului scăzut al salariilor. Totuşi, el crede că, în 4-5 ani, agricultura românească ar putea

Ministrul agriculturii spune că instituţia pe care o conduce nu are specialişti din cauza nivelului scăzut al salariilor. Totuşi, el crede că, în 4-5 ani, agricultura românească ar putea începe să-şi revină

Ministru "de avarie" sau specialist de nivel european? Mulţi şi-au pus problema dacă nu cumva lui Dacian Cioloş i s-a dat o pălărie prea mare prin numirea ca ministru al agriculturii, la sfârşitul anului trecut. Fost consilier al pedelistului Gheorghe Flutur şi subsecretar de stat pe mandatul de tristă amintire a lui Decebal Traian Remeş, Dacian Cioloş a preluat ministerul într-un moment critic. Scandalul "pălinca şi caltaboşii", dar mai ales riscul activării clauzei de salvgardare pe domeniul agriculturii, au focalizat atenţia opiniei publice pe instituţia a cărei conducere a preluat-o. "La masa Adevărului", Dacian Cioloş a vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă şi despre planurile sale de viitor.

- Adevărul: Mai există riscul de a ni se aplica, pe domeniul agriculturii, clauza de salvgardare?

- Dacian Cioloş: Comisia Europeană a decis, anul trecut, să nu mai aplice clauza după un audit pe care îl realizasem, dar şi după un audit extern. Cei de la Agenţia de Plăţi trimit informări periodice. Discutăm la telefon. Ei ştiu ce se întâmplă. Am fost între timp în Parlamentul European, la sugestia comisarului de resort, m-am întâlnit cu preşedintele Comisiei de Control Buget a Parlamentul European pentru că e un pion important. Ei fac presiuni asupra comisiei vizavi de utilizarea fondurilor europene. M-am dus să-i explic cum stau lucrurile, ce merge bine şi care sunt neajunsurile.

- Câţi oameni au primit până acum plăţile la hectar?

- Aceşti bani vor ajunge la cele aproximativ 1.240.000 de persoane până la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. Activitatea APIA a fost îngreunată pentru că a trebuit să facă verificări.

- În ce stare aţi preluat Ministerul Agriculturii?

- Sunt domenii pe care le ştiam bine pentru că le urmăream dinainte - afaceri europene, dezvoltarea rurală. Pe asta mi-am şi axat eu priorităţile pentru că sunt chestiuni mai sensibile. E mult de lucru şi am încercat cel puţin să gestionez lucrurile, chiar dacă nu am venit cu nişte schimbări majore pe domenii cum ar fi pădurile, sectorul de irigaţii, agenţia domeniilor statului care sunt bucăţi importante din minister.

Problema în minister din punctul meu de vedere e legată de calitatea resursei umane şi sunt oameni cu bunăvoinţă care vor să facă anumite lucruri, dar la nivelul la care sunt plătiţi, de multe ori nu poţi să le ceri mai mult. Sunt domenii importante, care ar trebui să pregătească decizia politică în agricultură, unde am lipsă de competenţă. Pe partea de analiză economică, de analiză de politici stăm foarte prost.

- Deci problema e atragerea personalului calificat...

- Sistemul de salarizare de la noi, şi am spus-o de mai multe ori şi în discuţiile cu colegii din guvern, nu permite atragerea de oameni competenţi. În numeroase domenii ar trebui să externalizez foarte multe fundamentări de decizii pentru că nu am capacitatea necesară în minister. Am încercat pe anumite posturi de directori, directori generali, să aduc oameni competenţi, dar cine îţi vine din Satu Mare, Braşov, Iaşi să stea în Bucureşti pe un salariu de 15-20 de milioane? Gestionarea de zi cu zi a problemelor merge, dar când vrei să vii cu nişte proiecte ai nevoie de oameni competenţi şi aici eu simt o lipsă.

- Ce v-a determinat să rămâneţi angajat la stat? Bănuiesc că în sistemul privat aţi fi câştigat bani mai mulţi.

- Nu am căutat să mă duc în sectorul privat, unde este vorba de investiţii în sectorul alimentar pentru că şi acolo la un moment dat te plafonezi. Trebuie să faci totdeauna mai mult, să obţii mai mult, să creşti cifra de afaceri, să dezvolţi un anumit produs. Eu m-am axat pe partea de analiză economică, de analiză de politici. Am lucrat mulţi ani în sectorul neguvernamental, pe programe de dezvoltare rurală, dezvoltare agricolă în cooperare cu francezii, la Delegaţia Comisiei Europene.

Problema în minister, din punctul meu de vedere, e legată de calitatea resursei umane şi sunt oameni cu bunăvoinţă care vor să facă anumite lucruri, dar la nivelul la care sunt plătiţi, nu poţi să le ceri mai mult

A fost şi jocul hazardului că am ajuns la Ministerul Agriculturii. Nu mă pregăteam neapărat pentru asta, însă când mi s-a propus am venit tocmai în ideea de a da o mână de ajutor. Sigur, multă lume nu mă crede, dar nu are nicio importanţă. Chiar am vrut să-mi testez cunoştinţele într-o administraţie care era în construcţie şi să văd dacă pot să dau o mână de ajutor la construcţia unor politici.

Pe de altă parte, chiar şi profesional, ce se întâmplă în România în momentul de faţă, dincolo de dificultăţile legate de un lucru sau de altul, e o perioadă foarte interesantă pentru că aici construieşti într-adevăr. În Germania, Franţa, Italia în domeniul ăsta nu prea ai ce să mişti. Aici poţi să construieşti. Şi atunci, ca să ai şansa asta, trebuie să accepţi şi dificultăţile.

"În patru-cinci ani, dacă se menţine ritmul de susţinere a agriculturii, ar trebui să se vadă rezultatele"

- Cam în ce orizont de timp întrevedeţi o revigorare a agriculturii româneşti?

- Depinde de sector. Pentru că sunt sectoare unde lucrurile pot să se mişte mai repede decât în altele. Cred că în patru-cinci ani, dacă se menţine ritmul de susţinere a agriculturii, ar trebui să se vadă rezultatele. Dar ministrul Finanţelor îmi spune de multe ori: "Uite câţi bani băgăm în agricultură şi tot nu se vede!". Trebuie să continuăm. Dar trebuie menţinut ritmul ăsta o anumită perioadă.

Acum punem agricultura României să concureze cu agriculturi care sunt mult mai performante, mai competitive, adică fac producţie cu costuri mai scăzute. Dacă nu susţinem, în paralel, veniturile agricultorilor, ca să reducem puţin costurile de producţie, şi nu venim cu investiţii care să crească competitivitatea, nu facem decât politică socială. Dacă avem un interes economic privind agricultura, trebuie pe termen mediu să susţinem agricultura. Şi în patru-cinci ani se pot vedea rezultate. Numai că sunt măsuri care trebuie luate coroborat.

- Ce măsuri pe termen mediu propuneţi guvernului?

- În primul rând, cred că ar trebui făcut un buget multianual pe o perioadă de trei-patru ani. Unde să se ştie - dacă am început cu tipul ăsta de subvenţie, trei-patru ani în sectorul respectiv ăsta va fi nivelul minim al subvenţiei. I-am propus ministrului finanţelor şi mi-a spus că se gândeşte să meargă cu un buget pe doi ani, până în 2010.

Eu cred că pe agricultură ar fi foarte util dacă am putea merge cu un buget până în 2013. De ce? Pentru că şi fondurile europene pe care le avem, şi plăţile directe la hectar, şi fondurile de dezvoltare rurală sunt până în 2013 inclusiv. Pe urmă, trebuie într-un fel sau altul rezolvată problema statutului agricultorului ca om de afaceri. Adică să ştii ce trebuie să faci ca să fii recunoscut ca persoană fizică autorizată, să fii înregistrat, să ai dreptul la sprijin financiar, să ştii care sunt şi dările la stat. Şi aici se poate discuta despre anumite facilităţi fiscale pentru agricultură.

- Stăm prost în privinţa formelor de asociere.

- Aici este problema noastră. Nu mă refer la marii producători. La marii producători mai sunt investiţii de făcut pentru modernizare, retehnologizare, că au tractoare vechi, care consumă de două-trei ori mai multă motorină decât un tractor nou. Noi, dacă vorbim să creştem competitivitatea agriculturii României, trebuie să înţelegem că rezerva de teren unde poate să crească productivitatea este aici, nu la fermele mari şi foarte mari.

Avem în programul de dezvoltare o măsură de pensionare timpurie - să dăm un sprijin financiar agricultorilor care ies la pensie mai devreme şi predau ferma unui tânăr care poate să comaseze suprafeţe şi să facă producţie pe o suprafaţă mai mare. Dar trebuie să clarificăm ce înseamnă un pensionar agricultor, în ce condiţii iese el la pensie din agricultură. Cu ce nivel de pensie, cum îşi acoperă cheltuielile minime.

Am încercat pe anumite posturi de directori, directori generali, să aduc oameni competenţi, dar cine îţi vine din Satu Mare, Braşov, Iaşi să stea în Bucureşti pe un salariu de 15-20 de milioane?

În Franţa şi Italia sunt ferme unde agricultorul nu are în proprietate niciun hectar, dar îl are în arendă pe 30 de ani. Când vrea să-l predea, are drept de preempţiune tot un agricultor, nu altul care vrea să facă altceva cu el. Trebuie pornit de la statutul agricultorului, de la fiscalizare, în sensul că trebuie oferite anumite facilităţi fiscale ca să iasă producţia asta la suprafaţă. Mă gândesc în primul rând la sectorul legume-fructe, unde aproape nimic nu este fiscalizat, foarte mult se vinde la negru.

- Cât teren este nelucrat?

- Pentru anul trecut nu am o situaţie exactă. Avem teren agricol 14 milioane de hectare şi arabil 9 milioane şi ceva.

- Agricultura ecologică ar trebui să beneficieze de mai multă atenţie...

- Aici sunt mai multe aspecte. Sprijinul financiar nu e suficient. Din câte ştiu, în momentul de faţă avem producători care fac produse ecologice pentru că au contracte în afară. Şi fac pe câteva sute, mii de hectare. Producători mici, care folosesc valoarea adăugată ca să poată să trăiască, lucrând o suprafaţă mai mică, sunt destul de puţini. Şi aici ştiu că sunt pe sectorul laptelui, pe fructe de pădure.

Sper să menţinem şi anul următor o subvenţie pentru hectarul de produs ecologic, dar mai ales 50 la sută din valoarea costurilor cu certificarea ecologică. Pentru ca un teren să fie ecologic trebuie să nu dai îngrăşăminte pe el cel puţin trei ani înainte. În perioada aceea eşti într-o perioadă de reconversie. Pentru perioada asta se dă subvenţie. Şi pentru costurile cu certificarea.

De anul ăsta e în avizare un proiect de hotărâre de guvern care prevede acest sprijin financiar pentru produsele ecologice şi pentru legume şi fructe. La produsele ecologice, ca şi la legume-fructe, problema e apoi comercializarea. Aici stăm noi prost şi dacă lumea se concentrează pe producţie, se concentrează mai puţin pe comercializare. De asta cred că organizarea profesională e importantă, pentru că aceia care produc ecologic, dacă s-ar organiza să comercializeze în comun, atunci le-ar fi mult mai uşor.

- E o solicitare foarte mare de produse ecologice dinspre Occident.

- Da, dar nu este o solicitare numai pentru trei kilograme de ciuperci astăzi, zece kilograme de caşcaval mâine, iar săptămâna viitoare încă 20 de kilograme. Trebuie să furnizezi anumite produse într-un anumit ritm şi în anumite cantităţi şi pentru asta trebuie să ajungi la o masă critică. De asta este importantă organizarea. Sper să nu fie doar un vis şi o obsesie a mea. Dacă găsesc oameni buni, Oficiul Naţional pentru Produse Tradiţionale şi Ecologice ar putea să joace un rol important, tocmai în a sprijini oamenii să se organizeze.

Pe urmă trebuie investiţii pentru partea de colectare, de ambalare a produselor, dacă vrei să comercializezi în sistemul organizat. O altă soluţie pentru produsele ecologice şi legume-fructe sau produse tradiţionale ar fi pieţele locale, ambulante. Aştept să treacă alegerile locale, să avem în faţă primari care au un mandat de patru ani şi să discutăm dezvoltarea conceptului "Piaţa Amzei", de exemplu, de produse tradiţionale.

"Un concept destul de dezvoltat în Occident e sistemul de abonament pe întreprinderi. Se duce un producător de legume-fructe sau produse ecologice la o întreprindere, iar angajaţii de acolo fac o listă cu ce produse îi interesează din ce oferă persoana respectivă"

- Care ar fi sistemele pentru vânzarea cu amănuntul?

- În marile oraşe, împreună cu primăriile, să se organizează pieţe de marţi şi vineri, de exemplu, în parcări. Intră acolo doar maşinile producătorilor agricoli, îşi pun taraba şi expun produsele. Şi atunci consumatorul ştie că marţi şi vineri se aprovizionează cu legume proaspete, cu brânză, cu lapte, direct de la micii producători.

Un alt concept destul de dezvoltat în Occident e sistemul de abonament pe întreprinderi. Se duce un producător de legume-fructe sau produse ecologice la o întreprindere, iar angajaţii de acolo fac o listă cu ce produse îi interesează din ce oferă persoana respectivă. Şi vine o dată pe săptămână şi le aduce câte un coş cu produse proaspete, o pâine, un litru de lapte, 2 kilograme de roşii, un kilogram de brânză. Sistemul acesta se dezvoltă din ce în ce mai mult.

- La noi de ce nu funcţionează?

- Trebuie iniţiative şi de o parte şi de alta. Trebuie iniţiativa agricultorului. Eu nu vreau s-o spun în nume de rău faţă de agricultor, dar şi eu sunt inginer agronom. Noi în facultate am învăţat să producem şi avem ingineri care ştiu bine să producă, dar ştiu mai puţin să vândă. Să vinzi e cel puţin la fel de important ca şi să produci.

La cereale, de exemplu, când nu este producţie agricultorii au venitul mic pentru că nu au ce să vândă, iar când e producţie mare au tot venitul mic pentru că vânzând imediat, vând la un preţ mai mic. Cât am fost în stagii în Franţa, la ferme, am văzut că agricultorul petrecea mai mult timp în a-şi găsi contracte comerciale, a vedea cum îşi structurează producţia decât în a aplica tehnologia. Tehnologia i-o făcea cel care vindea sămânţă, utilaje sau îngrăşăminte.

- În ceea ce ne priveşte suntem mult în urmă la acest capitol...

- Da, dar n-aş spune că suntem în urmă cu mulţi ani pentru că asta e o chestiune de formare, de educare. Trebuie să avem şi consultanţi.

- Nu prea ne protejăm nici produsele...

- Ca să-ţi protejezi un produs, protejezi o reţetă sau o arie - "Telemeaua de Carpaţi" sau "telemeaua de Sibiu". Dacă eu fac publicitate trebuie să delimitez zona respectivă, să identific tipul de reţetă, de fabricaţie, caietul de sarcini. Se identifică producătorii din zona respectivă. Toţi producătorii respectivi trebuie să se organizeze într-un grup care să recunoască caietele de sarcină. Să spună - "da, noi toţi vom vinde sub eticheta "telemea de Carpaţi" sau "telemea românească", care înseamnă asta". Trebuie pregătit dosarul şi de acolo este treaba ministerului.

- Aveţi fonduri pentru crearea Oficiului Naţional pentru Produse Tradiţionale şi Ecologice?

- La început va trebui să recurg la rezervele ministerului pentru că asta a fost condiţia ca să am avizul pentru crearea Oficiului în cursul anului bugetar. Nu mai cer buget suplimentar, pentru că altfel nu semnează domnul Vosganian. O să facă o realocare de fonduri... Ne-am gândit undeva la 20 de persoane la nivel central. Vor mai fi, probabil, în câteva direcţii agricole cu potenţial tradiţional, încă vreo 7-8 oameni.

- Domnul Vosganian nu vă prea înţelege...

- Nu spun că e o problemă. În calitatea dânsului de ministru al Finanţelor îl înţeleg. Are preocupări vizavi de controlul bugetar, de deficitul bugetar, de cheltuieli, însă trebuie găsită o cale de mijloc. Aşa cum şi eu trebuie să fac efort ca să înţeleg problema specifică a dânsului, aşa şi dânsul trebuie să facă un efort multiplu, pentru că are mai multe ministere.

- V-aţi luptat de multe ori cu ministrul Vosganian...

- Trebuie ca Ministerul de Finanţe să înţeleagă că o întârziere la plata unei subvenţii poate să coste foarte scump. Una e dacă dau banii în ianuarie-februarie şi alta e dacă îi dau în martie.

"Mi se pare normal să-l informez şi pe Traian Băsescu"

- Credeţi că aţi fi fost ascultat mai atent dacă v-aţi fi înregimentat politic?

- Nu cred. Eu am avut o colaborare foarte bună cu toate partidele. Am în continuare sprijin din partea guvernului, din partea PNL. Cu premierul Tăriceanu am o relaţie foarte bună.

- Şi cu preşedintele Traian Băsescu aveţi o relaţie bună?

- Da. Mi se pare normal să-l informez şi pe dânsul vizavi de ceea ce se întâmplă în domeniu.

- Vă telefonează?

- Se întâmplă. Mai ales atunci, cu riscul de activare a clauzei de salvgardare. Vorbesc cu deputaţii, cu senatorii, încerc să comunic cu ei cât mai des posibil.

- Vă consideraţi un tehnocrat pur-sânge sau doriţi să rămâneţi şi după alegeri în alte structuri de putere din România?

- Nu ştiu dacă o să mai vreau să rămân în alte structuri de putere. Deocamdată mi s-a dat mandatul ăsta, îl duc la bun sfârşit. Nu mi-am pus problema asta, dacă să continui după alegeri sau nu. Nici nu prea am timp să-mi fac analize de genul ăsta. Am fost numit într-o conjunctură, se ştia foarte bine de unde vin, care e poziţia mea, s-a considerat că pot să fac faţă. A fost din partea unora încrederea mai mare decât din partea mea că o să pot să fac faţă. Atunci trebuia acţionat, timpul era scurt.

- În situaţia politică actuală, sunt puţini oameni în guvern care să fie feriţi de conflicte la vârf. V-aţi creat o nişă?

- Eu încerc să fiu deschis cu toată lumea. Când se ridică anumite probleme încerc să dau un răspuns sau să găsesc soluţii. Pe de altă parte, eu cred că în agricultură toată lumea are de câştigat, şi de-o parte şi de alta, dacă lucrurile merg bine. E un sector care, din păcate, a devenit sensibil în relaţia administrativă cu Comisia Europeană.

E păcat, pentru că agricultura înseamnă politica agricolă comună, jumătate din bugetul comunitar şi înseamnă principala politică comunitară. Aici, dincolo de interesul economic de a avea fondurile respective, de a le putea investi în agricultură, România în cadrul Uniunii Europene poate să joace un rol important în decizii de politică sectorială. Eu cred că e în interesul tututor să fie lucrurile clare.

- Ţăranul român ară cu calul şi nu ştie unde să-şi vândă produsele...

- Nu pot să intervin direct ca să nu mai are cu calul, ci cu tractorul. Se pot face nişte lucruri, însă, prin asigurarea unei stabilităţi privind susţinerea financiară a agriculturii pe termen mediu. Ca omul acela care are trei hectare şi ară un hectar cu calul să ştie că minimum 3-4 ani poate beneficia de sprijin financiar.

- Care formă asociativă o consideraţi cea mai potrivită pentru România? Preşedintele Ion Iliescu, de pildă, în urmă cu ceva ani, milita pentru o formă asociativă după modelul german.

- Eu văd eficienţa formelor asociative pe partea de colectare comercială, nu neapărat pe partea de producţie. Pe partea de producţie tot de la forma asociativă s-a pornit, cu asociaţiile agricole care au sfârşit tot în ferme de 1000-2000 de hectare, în care e un fermier care lucrează terenul şi se ocupă de fermă şi plăteşte arendă sau dividende.

Deci din punctul ăsta de vedere, de asociere pentru partea de producţie, lucrurile sunt ceva mai complicate şi chiar din punctul de vedere de a administra o astfel de formă asociativă. Dar acolo unde lucrurile sunt mai simple, e pe partea de comercializare şi aici e principala noastră problemă acum.

Pentru că şi pe sectorul legume-fructe şi pe sectorul lapte nu avem suficiente produse pe piaţă nu neapărat că nu le producem, ci pentru că ele nu ajung în sistemul organizat. Pentru că lipseşte partea aceasta de colectare, de standardizare, de distribuţie. În Franţa, de exemplu, în sectorul laptelui sunt câteva mari grupuri.

- Cum vedeţi rezolvara situaţiei?

- Nu va fi o rezolvare imediată şi probabil va dura câţiva ani. Trebuie schimbări şi în calitatea resursei umane în aparatul administrativ. Trebuie schimbate şi mentalităţi.

- Deci soluţia ar fi în cadrul comunităţii locale?

- Cred că o implicare mai activă a primarilor şi o ameliorare a calităţii serviciilor de consultanţă de stat ar putea în unele locuri rezolva problema. Asta ar presupune, pe de o parte, să existe voinţă la nivel local, şi pe de altă parte să vedem ce soluţii găsim pentru ca aceia care lucrează în consultanţa agricolă la stat să fie remuneraţi mai bine.

- Trebuie discutat şi cu agricultorii...

- Din octombrie, de când am venit ca ministru, indiferent ce problemă a fost am încercat să o discut cu agricultorii. Am stat de vorbă mai mult cu reprezentanţii agricultorilor, decât cu cei de la mine din minister, pentru a le câştiga încrederea şi pentru a le da încredere că toată acţiunea asta a lor colectivă, asociativă are un sens.

- Proiectele acestea de care aţi vorbit presupun timp. Activitatea dvs. în minister trebuie să se prelungească? Dacă plecaţi se opresc iar aceste proiecte?

- E activitatea ministerului, nu neapărat a ministrului. Mi-am propus ca, pe mandatul meu, să găsesc soluţii împreună cu colegii mei ca să nu mai fie vizorul pe Ministerul Agriculturii, că nu merg lucrurile.

"Nu vreau să spun că am o repulsie faţă de politică, dar nu mă interesează"

- Aţi primit oferte politice?

- Nu.

- Nu va propus nimeni să intraţi în PNL, de pildă?

- Mi s-a propus dar propuneri de-astea sunt de trei ani. Nu vreau să spun că am repulsie faţă de politică, dar nu mă interesează. E ca şi la un mecanic căruia îi propui să meargă să lucreze într-un cabinet medical... Lui îi place să facă mecanică şi nu se duce în cabinetul medical.

- Postul de preşedinte al unei comisii parlamentare nu v-ar tenta?

- Nu cred. Ceea ce îmi place mie să fac sunt chestiuni operaţionale.

- A apărut scandalul cu vaccinurile împotriva pestei porcine. N-a fost nicio licitaţie...

- E o singură firmă producătoare la nivel european. Vaccinurile astea au fost puse la dispoziţie de Comisia Europeană, deci au fost plătite de Comisia Europeană şi nu din bugetul naţional. S-au semnalat acum probleme vizavi de capacitatea de imunizare a vaccinului respectiv, iar autorităţile române vor trebui să ia decizia dacă continuă sau nu.

Nu încerc să mă eschivez, dar Autoritatea Sanitar-Veterinară nu e în coordonarea ministrului Agriculturii. Chiar şi pentru instituţiile care sunt subordonate ministerului, ca ordonatori de credite au toată responsabilitatea în privinţa modului în care fac licitaţiile. Ar trebui vreo patru-cinci miniştri ai Agriculturii ca să acopere toate aceste probleme.

- În activitatea dvs. pe diferite proiecte, la minister, v-aţi lovit de grupuri de interese?

- Eu n-am intrat în detaliile astea. Nu m-am confruntat în activitatea de zi cu zi... Priorităţile mele sunt legate de alte lucruri decât de grupurile de interese. Acolo unde acestea acţionează este treaba justiţiei.

- Care este problema de care v-aţi lovit cel mai des?

- Cea care pe mine mă afectează cel mai mult şi îmi limitează marja de manevră este partea de competenţă în administraţie. Noi vrem să facem foarte multe cu bani puţini şi cu oameni care vin la serviciu ca să treacă ziua. Asta mă împiedică pe mine cel mai mult.

"Vrem să facem foarte multe cu bani puţini şi cu oameni care vin la serviciu ca să treacă ziua"

- Cu supermarketurile în ce stadiu vă aflaţi?

- În privinţa supermarketurilor, eu speram într-o implicare mai activă a Ministerului Finanţelor pentru că ei sunt cei care ar putea să vină cu un plus. Ministerul Agriculturii asigură partea tehnică. Eu am luat iniţiativa să mediez discuţia împreună cu Ministerul Finanţelor şi am promovat proiectul de memorandum. Noi am luat din nou iniţiativa şi împreună cu câţiva experţi din Ministerul Finanţelor s-a stabilit o procedură de lucru, de consultări şi cu producătorul, şi cu procesatorii. Noi avem intenţia de a elabora un ghid de bune practici. Dar va trebui să discutăm cu ei.

- Aveţi şi pădurile în administrare... Sunt probleme mari în România - reducerea drastică a unor suprafeţe, defrişări.

- Avem şi pădurile, e drept, dar de acest domeniu m-am ocupat mai puţin. Este nevoie să te dedici câteva luni bune numai acestui sector. E un secretar de stat de specialitate pe domeniul ăsta în minister, e Regia Autonomă care se ocupă numai de treaba asta... E foarte bună ideea restituirii vechilor proprietăţi pentru că e o reparaţie morală, economică şi de altă natură, dar la fel ca şi cu terenurile agricole, dacă ne oprim doar la restituire nu am rezolvat problema.

- Trebuie aplicată legea de exploatare silvică...

- Nu-i suficient să aplici legea. Pentru că şi în sectorul pădurilor, ca şi în alte sectoare, oamenii nu înţeleg mobilul legii şi nu o respectă. Ar însemna să creşti foarte mult capacitatea administrativă şi să pui câte un poliţist în spatele fiecărui proprietar de pădure. Aici este un pic de lucru, în sensul responsabilizării noilor proprietari.

Pe de altă parte, încercăm să găsim mecanisme pentru ca acolo unde noii proprietari nu se organizează ca să-şi păzească pădurile, să dezvolte statul nişte servicii. Problema este că sunt mici proprietari de pădure care nu au de unde să plătească taxele pentru pază la structura de stat.

De asta vă spun că noul cod silvic presupune o serie de acte normative adiacente, hotărâri de guvern, ordine de ministru ca să fie aplicat. Este acum un proiect de hotărâre de guvern în avizare, a trecut de Ministerul Agriculturii, care prevede şi un mecanism electronic, informatic de urmărire a lemnului. Se stabileşte cantitatea de lemn care poate fi tăiată anual. Dar şi aici, ca şi în agricultură, foarte importantă este mentalitatea. Pentru că în nici un caz nu poate devini România o ţară de paznici şi poliţişti.

- După ce vă veţi retrage din zona administrativă, ce veţi face?

- Intenţia mea este să lucrez în cadrul instituţiilor europene tot pe probleme care ţin de agricultură şi dezvoltare rurală. Cred că se potriveşte destul de bine cu modul meu de a fi, cu ceea ce ştiu eu să fac.

- Vă interesează o eventuală candidatură pentru un fotoliu de europarlamentar?

- Europarlamentarul e tot un om politic şi nu ştiu dacă e domeniul prin care pot să acţionez cel mai bine. De un an şi jumătate mă tot pregătesc să plec. S-a amânat pentru că am fost numit subsecretar de stat, după aia ministru. Sectorul privat nu m-a atras. Acolo totul se rezumă, la un moment dat, la a face bani. Se merge din ce în ce mai mult pe specializări, pe supraspecializări.

- Deci din 2009 vă vom găsi la Bruxelles?

- E foarte posibil.

Cel mai redutabil adversar

Adversarii mei cei mai mari sunt timpul şi energia. Ce mi-e cel mai greu acum e să-mi găsesc "insulele" de linişte în care să mă reculeg şi să-mi evaluez ritmul, activitatea şi să hotărăsc direcţia în care o iau. Este şi ideea asta la noi, că ministrul este cel care poate şi trebuie să le rezolve pe toate. Toată lumea vrea să-l vadă şi să discute cu ministrul. Sunt multe chestiuni care pot fi rezolvate la un alt nivel şi care mi-ar permite să folosesc timpul în alte direcţii. Din punctul ăsta de vedere mi-e cel mai greu.

Cel mai greu îmi e să-mi găsesc "insulele" de linişte în care să mă reculeg şi să hotărăsc direcţia în care o iau

Oamenii "din umbră"

Am prieteni, foşti colegi de facultate, membri ai familiei. În primul rând soţia mă susţine foarte mult. Este în domeniu, înţelege lucrurile destul de bine. Fără susţinerea ei, nu aş fi acceptat postul. Ea este destul de departe. Este o despărţire care se prelungeşte deja şi sperăm ca într-un an de zile să se rezolve şi să mergem să ne vedem de-ale noastre. Contează foarte mult, din punct de vedere moral, susţinerea ei. Mai este un om care a jucat un rol important în ceea ce mi s-a întâmplat de prin '98 încoace, un agricultor francez, un fost lider de sindicat. El m-a ajutat foarte mult să înţeleg unele lucruri şi chiar mi-a deschis nişte drumuri.

Fără susţinerea soţiei, nu aş fi acceptat postul de ministru al Agriculturii.

Poveste de viaţă

"În Franţa, toate deciziile de politică agricolă au fost luate de către partide"

Eram în Franţa, la o Cameră de agricultură. Îmi făceam stagiul practic acolo, şi aveam de întocmit un studiu, de găsit nişte determinanţi ai dezvoltării agriculturii în judeţul respectiv, de la al doilea război mondial până în momentul respectiv, în anii '90. Făceam anchete pe lângă un agricultor mai în vârstă care a parcurs toate etapele acestea. M-am întâlnit cu el. Avea vreo 40 de vaci, 40 şi ceva de hectare de pământ într-o zonă de munte. Am ajuns la concluzia că în Franţa, din anii '55-'60 până în '90, toate deciziile importante de politică agricolă au fost luate de către partidele politice şi guvern împreună cu organizaţiile profesionale. Aşa au putut fi şi susţinute chiar dacă s-au schimbat guvernele.

Era surprinzător să vezi un om simplu cu 30-40 de vaci, cu câteva hectare, care nu avea un venit foarte mare, dar care negociase cu Francois Mitterrand, cu Chirac, care îl susţinuse pe Chirac să fie ministru al agriculturii, apoi prim-ministru şi preşedinte. Un om care rămăsese modest, la locul lui şi care explica cu foarte multă detaşare şi dezinvoltură toţii paşii ăştia.

Discutând despre ce vroiam să fac, i-am spus că după ce termin stagiul o să încerc să caut un alt stagiu la Comisia Europeană, că m-ar interesa să văd lucrurile şi din perspectiva Bruxelles-ului, nu numai de pe teren, dar că nu ştiu cum o să fac pentru că România nu era stat membru şi se acceptau stagiari doar din statele membre. Era un număr foarte restrâns de stagiari din afara Uniunii Europene. Şi el m-a întrebat unde aş vrea să merg. "Păi la Direcţia Generală Agricultură, Dezvoltare rurală". Mi-a zis că îl cunoaşte pe directorul general de acolo, care era de naţionalitate franceză. Când venea în concediu - avea o casă de vacanţă în munţi - sindicaliştii mai trăgeau câte un miting în faţa casei lui, ca să vadă şi el cum stau lucrurile cu agricultura pe teren.

Agricultorul francez a dat un telefon la directorul general şi i-a spus că are un student român foarte activ, care vrea să vină să facă un stagiu la Bruxelles. "Păi dacă mi-l recomanzi tu, îl iau", i-a spus directorul. Aşa am avut stagiu exact în unitatea unde am vrut. După stagiul respectiv m-am întors în ţară. Mi-am găsit de lucru pe un proiect de dezvoltare rurală şi datorită faptului că aveam experienţă la Bruxelles mi s-a propus să lucrez la Delegaţia Comisiei Europene. Pentru că am lucrat acolo, Gheorghe Flutur mi-a propus să vin cu el la Ministerul Agriculturii.

Era surprinzător să vezi un om simplu, cu 30-40 de vaci, cu câteva hectare, care nu avea un venit foarte mare, dar care negociase cu Francois Mitterrand şi cu Chirac.

CARTE DE VIZITĂ

• s-a născut la 27 iulie 1969, la Zalău
• a absolvit Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj (1989-1994)
• s-a specializat în "Sisteme de producţie şi Dezvoltare rurală" la École Nationale Superieure Agronomique din Rennes, Franţa
• a beneficiat de o bursă guvernamentală franceză (1995-1996) şi de un master ştiinţific (DEA)
• lucrează la Comisia Europeană, Delegaţia CE în România, ca Task Manager Agricultură şi Dezvoltare rurală, SAPARD (2002-2003)