Cum vede un refugiat ţara noastră: "România este un stat ieftin şi o poartă către Occident"

"România, ţara unde nu ai şanse să îţi construieşti o viaţă decentă" - această concepţie generală a populaţiei s-a materializat pentru câteva milioane de români care au ales emigrarea cu speranţa că, în străinătate, o vor duce mai bine. Însă, există şi oameni pentru care România oferă un adăpost în faţa persecuţiilor care nu vizează numai nivelul de trai, ci supravieţuirea propriu-zisă. Aceştia sunt refugiaţii.

Principalele ţări de origine ale acestora sunt Irak, Afganistan, Pakistan, Bangladesh şi Republica Moldova. „Nu sunt foarte mulţi din Africa. Nu numai fiindcă e departe, ci şi pentru că rutele migratoare dinspre Africa ocolesc România", a declarat reprezentantul Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) în România, Machiel Salomons.

Citeşte şi:
Cum a ajuns România dintr-o țară de fugari un adăpost pentru refugiați

38 de refugiaţi din Malaezia au sosit în România

În 2009 în apele Canalului Siciliei au pierit 415 refugiați

Totuşi, ce înseamnă o viaţă de refugiat în România? Potrivit lui Hasib Ali, venit din Pakistan, România „este o ţară unde localnicii nu-ţi creează probleme şi, mai ales, unde poţi trăi în siguranţă". Perspectiva lui asupra ţării noastre este condiţionată de un eveniment dureros şi des întâlnit în Orientul Mijlociu: fratele şi tatăl i-au fost ucişi într-un conflict armat din regiunea Waziristan, dintre talibani şi militarii armatei pakistaneze. După acest incident tragic, Hasib Ali a decis să fugă din ţară, ajungând în România, unde a solicitat azil.

Deşi este de numai şapte luni în Bucureşti, cazat la Centru de Primire pentru Refugiaţi din sectorul 2, Hasib Ali şi-a creat deja o imagine asupra societăţii româneşti din Capitală şi asupra şanselor lui la un trai decent. „Cel mai important este să înveţi limba. Acum, depinde de tine cât de repede o înveţi şi cum te descurci. Avem, totuşi, noroc că românii cunosc limba engleză şi reuşim să ne înţelegem cât de cât", povesteşte pakistanezul.

Pentru început, străinul refugiat trebuie să stea un an în România, perioadă destinată dezvoltării relaţiilor sociale. În acest timp, nu se poate angaja cu acte în regulă, munca la negru fiind deseori o soluţie bună pentru obţinerea unui venit ocazional, pe lângă ajutorul primit de la stat. Chiar şi cu resurse financiare minime, Hasib Ali susţine că la centrul unde este cazat se ajută constant între ei: „Împărţim totul aici. Că are, că nu are, nimeni nu moare de foame pe aici".

În ceea ce priveşte perspectivele de angajare, pe timp de criză, acestea sunt din ce în ce mai descurajante, povesteşte Hasib Ali: „E greu să găseşti un loc de muncă, dar la fel de greu le este acum şi românilor".

Arabii cu afaceri preferă să angajeze tot musulmani: „Suntem mai cinstiţi decât românii"

Deşi refugiaţii au drepturi egale cu cetăţenii români (n.r. - mai puţin drepturi politice), pakistanezul recunoaşte că un ajutor important vine din partea comunităţii arabilor din ţară. „Oriunde se duc străini reuşesc să se adune laolaltă. Sunt mulţi arabi cu afaceri în România şi sunt foarte uniţi între ei. Deseori preferă să angajaze tot musulmani, pentru că au mai multă încredere în noi decât în români. Se ştie că nu furăm, că suntem mai cinstiţi", spune Hasib Ali.

În timp ce pakistanezul are numai şapte luni de când se află în România, există şi refugiaţi care trăiesc în ţara noastră de aproape două decenii. Acesta este cazul lui Nikos, un cetăţean grec care a obţinut statutul de refugiat în urmă cu 19 ani. Deşi Grecia nu intră în rândul ţărilor cu turbulenţe sociale majore care să pericliteze grecii la nivel colectiv, Nikos povesteşte că a avut „probleme personale". Viaţa lui a fost pusă în pericol de anumite organizaţii infracţionale, motiv pentru care statul român i-a acordat statutul de refugiat în urmă cu mulţi ani. „Depinde de noi cât de repede şi cum ne acomodăm. Putem să ne angajăm sau să cumpărăm o locuinţă exact ca românii. Dar dacă avem drepturi egale, nu înseamnă că este şi uşor să obţinem toate astea. Mai întâi intervine cunoaşterea limbii, dar aici depinde de fiecare refugiat în parte cât de repede învaţă româna şi cât de rapid se integrează", povesteşte Nikos, el făcând parte din cei aproximativ 22% din refugiaţii care locuiesc în România de peste 10 ani.

Pentru unii străini, România este doar o ţară de tranzit către Occident

Dacă pentru câţiva străini refugiaţi România a devenit a doua casă, există un număr mare de solicitanţi de azil (n.r. - a căror procedură de acordare de azil nu a fost încă finalizată) care văd ţara noastră ca „o poartă către Occident". „Mulţi vin şi solicită azil, astfel au dreptul să stea aici, dar cu prima ocazia pleacă în Vest. Aleg România pentru că este încă o ţară ieftină unde eşti lăsat în pace ca să-ţi vezi de treabă. Românii sunt primitori şi nu-ţi fac probleme", spune Nikos. Afirmaţiile lui sunt susţinute şi de datele oficiale transmise de Oficiul Român pentru Imigrări (ORI), potrivit cărora aproape 45% din refugiaţi şi din solicitanţii de azil părăsesc teritoriul ţării noastre în mai puţin de cinci ani. Unii aleg să se întoarcă în ţara de origine, alţii iau calea Occidentului, România devenind astfel un stat de tranzit.

Începând din 1991, peste 18.500 de străini au solicitat azil în România, refugiindu-se aici din cauza violenţelor desfăşurate în ţara de origine prin acte de terorism şi prin alte forme de conflict armat. Numărul cererilor de azil a crescut simţitor de la an la an, majoritatea solicitărilor venind din partea persoanelor originare din ţări ale Orientului Mijlociu, precum Irak, Afganistan şi Pakistan.

Potrivit raportului UNHCR intitulat „Tendinţe cu privire la azil în Europa Centrală", aferent perioadei 2006-2008, numărul cererilor de azil înregistrate de autorităţile române a crescut de la 460 la peste 1.000, în numai doi ani. Totodată, în 2009, 995 de străini au depus cereri de azil în România, în timp ce, în primele şase luni din 2010, numărul solicitanţilor se ridică la 585, arată datele oficiale transmise de ORI.

Străinii: refugiaţi sau migranţi economici?

De asemenea, oficialul UNHCR, Machiel Salomons a menţionat că, odată intraţi pe teritoriul României, „autorităţile sunt responsabile pentru protecţia lor". Salomons a atras atenţia că după depunerea cererii de azil, „străinii trebuie să explice de ce au părăsit ţara, cum au părăsit-o, să ofere detalii, iar specialiştii verifică istorisirile lor conform informaţiilor şi datelor pe care le au".

Acest proces se poate întinde pe o perioadă lungă de timp, în condiţiile în care autorităţile române trebuie să facă diferenţa dintre un solicitant de azil cu motive întemeiate şi un migrant economic. „Refugiatul este o persoană care a fost persecutată, din diferite motive, în ţara de origine. În schimb, migrantul are opţiunea să rămână sau să plece, viaţa lui nu e în pericol", a explicat Machiel Salomons. „În timp ce migranţii aleg să plece, de regulă, cu scopul de a-şi îmbunătăţi nivelul de trai al lor şi al familiilor lor, refugiaţii sunt forţaţi să plece pentru a-şi salva viaţa sau pentru a-şi păstra libertatea", mai notează un raport UNHCR din 2008.

Refugiaţi de succes în România

În ciuda procedurilor complicate, România a făcut progrese în ceea ce priveşte primirea şi integrarea refugiaţilor. „Condiţiile s-au îmbunătăţit de-a lungul vremii, şi datorită autorităţilor, şi a parteneriatelor cu organizaţiile non-guvernamentale. Refugiaţii au parte acum de multe avantaje, de la cursuri de limbă română şi de integrare socială sau culturală, până la activităţi culturale", a adăugat oficialul UNHCR.

Salomons oferă şi două exemple de oameni de succes din România, care au ajuns în ţara noastră ca refugiaţi: patronul lanţului de coferării Tip-Top, venit din Irak, şi prezentatorarea de televiziune Mbela Nzuzi, originară din Congo.

Totuşi, există o diferenţă între solicitanţii de azil şi cei care au obţinut statutul de refugiaţi. Cei din urmă sunt numai în număr de aproximativ 2.500 în România, potrivit reprezentantului UNHCR. Din aceştia, „trei sferturi din adulţi au un loc de muncă cu acte în regulă, deşi există un nivel scăzut de concordanţă între calificarea obţinută şi ocupaţia din România", informează un comunicat ORI, transmis la solicitarea adevarul.ro ORI. Totodată, "69% din femei sunt casnice, fapt datorat, în principal, modului de viaţă tradiţional al societăţilor de origine", notează comunicatul.

Românii, mass-media şi refugiaţii

Potrivit Oficiului Român pentru Imigrări, „în general, refugiaţii sunt văzuţi ca persoane harnice, muncitoare, religioase, la locul lor, responsabile, provenind din ţări asiatice sau arabe. Acest portret este construit, în general, de mass-media".

ORI atrage, astfel, atenţia asupra rolului mass-media în integrarea străinilor care au fost martori şi, deseori, victime în conflictele armate din ţările de origine: „Printr-o informare corespunzătoare a populaţiei privind motivul venirii refugiaţilor în România, privind nevoile lor specifice (...), opinia publică poate deveni un factor extrem de favorabil integrării refugiaţilor. De asemenea, printr-o reflectare incorectă în mass-media a problematicii refugiaţilor, opinia publică se poate transforma în principalul obstacol în calea integrării".