Cum se spala bani prin infiintarea de firme

Romania nu a avut legislatie impotriva spalarii banilor pana in 1999. Vreme de zece ani, asadar, tara noastra a fost un veritabil paradis pentru strainii care ar fi vrut sa-si albeasca veniturile

Romania nu a avut legislatie impotriva spalarii banilor pana in 1999. Vreme de zece ani, asadar, tara noastra a fost un veritabil paradis pentru strainii care ar fi vrut sa-si albeasca veniturile provenite din contrabanda sau trafic de droguri. Cateva bariere existau, insa acestea puteau fi lesne depasite - dupa cum ne-a declarat un comisar din Garda Financiara care, data fiind secretomania cu care autoritatile trateaza acest subiect, ne-a solicitat anonimatul. De exemplu, la intrarea in tara, exista obligativitatea declararii in vama a sumelor cash mai mari de 50.000 de dolari - insa simpla divizare a sumelor mai mari in transe sub acest plafon, introduse apoi in tara de persoane de incredere, era suficient pentru a ocoli rigorile legii. Mecanismele spalarii banilor sunt dintre cele mai diverse si tot mai greu de depistat, insa recentul caz Brener ne-a facut sa ne oprim asupra metodei care presupune infiintarea de firme. "Cele doua firme infiintate in 1994 au lucrat foarte putina vreme" - sustine Paul Brener, cel banuit a fi "legatura" dintre cativa mafioti italieni si oficiali de rangul doi sau trei din Romania. Aceasta asertiune pare a lucra, cel putin teoretic, impotriva domnului Brener - sau in orice caz impotriva celor carora domnia sa le-a incredintat administrarea firmelor. Se poate observa ca firmele romano-italiene implicate in acest scandal au capitaluri sociale destul de mari - intre 10.000 si 80.000 de dolari - in conditiile in care, la vremea infiintarii, se putea face un SRL cu numai 100.000 de lei. "Nu ne puteam numi investitori straini seriosi daca declaram un capital social atat de mic" - sustine acum d-l Brener, desi paragina in care au fost lasate societatile la scurt timp de la infiintare nu-i recomanda pe italieni ca fiind tocmai seriosi. In orice caz, domnul Brener sustine ca modul in care au fost gestionate firmele cade exclusiv in sarcina administratorilor italieni, el avand in toate doar calitatea de actionar minoritar. Or, tocmai acesti administratori sunt acuzati de autoritatile italiene de legaturi cu mafia. Mecanismul de albire a banilor prin asemenea firme este urmatorul: investitorul introduce banii in tara avand grija sa evite declararea acestora in vama. Infiinteaza firma, isi deschide conturi in banci romanesti si depune banii acolo. Pret de cateva luni, mimeaza o activitate modesta, prin care cheltuieste o mica parte din bani, dupa care vireaza grosul, prin cont bancar, in tara de unde a venit. Eventual, viramentul final poate fi precedat de "plimbarea" banilor prin alte firme apropiate, infiintate tot in Romania, tranzactii justificate de regula prin prestari de servicii destul de vagi, de genul "consultanta", "know how", "marketing". Odata junsi in Italia, dat fiind faptul ca banii au venit prin virament, acestia sunt considerati albi si pot fi declarati ca proveniti dintr-o activitate comerciala licita in Romania. Cele doua simptome - capital social mare si activitate sumara - se regasesc si in cazul firmelor infiintate de Paul Brener impreuna cu deja celebrii Giacinto Sciana, Antonio Fontana, Giuseppe Mattina, Rosario Ranieri sau Rocco Alabiso. Pus sa comenteze ipoteza ca aceste firme ar fi putut fi folosite pentru spalarea banilor, Paul Brener ne-a declarat: "Autoritatile pot foarte usor sa verifice in contabilitate ce s-a intamplat cu banii din capitalul social, daca au fost virati in Italia sau au fost cheltuiti aici". El sustine ca nu-i cunoaste bine decat pe Rosario Ranieri, cu care a exportat camioane de la Roman Brasov la inceputul anilor '90, si pe Giacinto Sciana. Antonio Fontana si Giuseppe Mattina sunt cunostinte de-ale lui Ranieri, iar Rocco Alabiso era soferul unui partener de-al sau, cu care a incercat sa faca afaceri imobiliare, si care n-au mers.