Cu partidul prezidenţial la anticipate

sau şeful casei de pensii. În ultima săptămână însă, premierul Tăriceanu şi liderul PD, Emil Boc, s-au întrecut în promisiuni privind majorări de pensii, ajutoare sociale sau creşteri

sau şeful casei de pensii. În ultima săptămână însă, premierul Tăriceanu şi liderul PD, Emil Boc, s-au întrecut în promisiuni privind majorări de pensii, ajutoare sociale sau creşteri salariale. "Cei care astăzi sunt pensionari sunt cei care au făcut România de care noi ne bucurăm astăzi. Merită respectul nostru!", declama, duminică, Emil Boc, de parcă partidul său nu s-ar afla, de peste un an, la guvernare, iar Ministerul Muncii şi conducerea Casei Naţionale de Pensii nu ar fi conduse de reprezentanţi ai PD. Chiar dacă discursul oficial de ieri al lui Emil Boc era că PD nu iese de la guvernare, pregătirile pentru anticipate nu se suspendă şi orice mijloc este permis pentru câştigarea lor. Acest proces electoral este inevitabil şi tot ceea ce mai aşteaptă PD şi Traian Băsescu este momentul oportun pentru declanşarea procedurilor constituţionale. Faptul că guvernarea PD-PNL-PC-UDMR se va încheia în scurt timp nu trebuie privit ca o dramă naţională. De la bun început s-a ştiut că o astfel de combinaţie politică este minată de interese divergente şi nu va putea rezista. În timp, în loc să-şi armonizeze poziţiile, partenerii de guvernare au ajuns, pur şi simplu, să se urască, ceea ce a dus la blocarea Executivului şi a făcut imposibilă continuarea unei colaborări.
Două lucruri umbresc însă acest proces democratic al anticipatelor. Primul este că PD şi Traian Băsescu dovedesc, o dată în plus, că nu urmăresc decât să deţină întreaga putere - guvern, parlament, preşedinţie şi servicii secrete -, nefiind capabili să colaboreze cu alte formaţiuni politice. Ca demn moştenitor al FSN, partidul lui Emil Boc a conservat vechea mentalitate comunistă, exprimată atât de plastic de V.I. Lenin: "Toată puterea - în mâinile sovietelor". şi în 1998, atunci când Băsescu a declanşat căderea Cabinetului Ciorbea, PD nu a dorit decât să profite de o conjunctură favorabilă în sondajele de opinie şi să deţină mai multă putere în interiorul următorului guvern. Al doilea element îngrijorător este modul în care preşedintele Traian Băsescu urmăreşte ca, în preajma acestui proces electoral, să-şi fidelizeze serviciile secrete, cea mai bună dovadă fiind laudele deşănţate aduse, ieri, SRI. Bineînţeles, serviciile secrete nu pot aduce la victorie un partid care se prăbuşeşte în sondaje. Dar ele pot oferi informaţii care, atent gestionate, pot suplimenta numărul parlamentarilor unui ipotetic "partid prezidenţial". Nu trebuie uitat că, în 1992, Ion Iliescu a reuşit să pună pe picioare un partid în câteva luni, pe care l-a şi adus la victorie, folosind suportul tehnic al serviciilor speciale. Până şi sediul central al acelui partid era într-o casă conspirativă a fostei Securităţi. Acum, metodele vor fi, bineînţeles, mult mai rafinate. Rămâne însă impresia că, la 16 ani de la executarea lui Nicolae Ceauşescu, Securitatea şi PCR sunt încă mult prea prezente în viaţa politică, pentru o ţară care se pretinde a fi democratică.