Latura monstruoasă a celui mai faimos revoluționar din istorie. Crimele și fanatismul marxist al celui devenit simbol al rebeliunii și libertății pentru tinerii din toată lumea
0Che Guevara, un revoluționar cubanez bine cunoscut a devenit un adevărat simbol al rebeliunii și al spiritului revoluționar mai ales în rândul tinerilor. Chipul său apare imprimat pe tricouri și alte obiecte vestimentare. Mărturiile reale prezintă însă un alt chip, monstruos, al lui Che Guevara.
Che Guevara este unul dintre cele mai cunoscute personaje ale istoriei contemporane. Argentinian, fost student la medicină , Ernesto Guevara, pe numele său real, a devenit faimos după ce a participat la Revoluția Cubaneză (1953 -1959) alături de Fidel Castro. A fost mâna dreaptă a dictatorului cubanez și un teoritician al socialismului de tip maoist și stalinist, visând la o revoluție mondială prin care popoarele lumii a treia să fie eliberate de „imperialism”. Spera la educarea „omului nou” și a transformării societății, prin revoluție violentă, după model comunist. Che Guevara a murit pe 9 octombrie 1967, în Bolivia, după ce a încercat să răspândească revoluția comunistă în America de Sud. A fost capturat de armata boliviană, cu ajutorul CIA, și împușcat. Înainte ca trupul său să dispară pentru a fi îngropat în secret, mâinile i-au fost tăiate. Acestea au fost conservate în formaldehidă, astfel încât amprentele sale să poată fi folosite pentru a-i confirma identitatea. După moartea sa, Che Guevara a rămas un erou național în Cuba iar în Argentina sunt licee care-i poartă numele, muzee și chiar o statuie în orașul său natal, Rosario.
În Bolivia, acolo unde a murit la numai 39 de ani, Che Guevara a devenit pentru populația săracă „Sfântul Ernesto”. Mai mult decât atât, revoluționarul cubanez a devenit, în mod ironic, un brand în lumea capitalistă. Chipul său, de fapt cea mai faimoasă fotografie a sa, în postura de comandant de guerrila, realizată de Alberto Korda, a ajuns să fie imprimat pe tricouri, căni, breloace, hanorace și numeroase alte obiecte. Che Guevara a devenit inclusiv în lumea capitalistă un simbol al rebeliunii și al spiritului revoluționar, reformator, nesupus, împotriva opresiunii, corupției, abuzului. Inclusiv în România, mulți tineri poartă obiecte vestimentare imprimate cu faimosul chip al lui Ernesto Guevara. Deși în mare parte povestea lui Che Guevara este arhicunoscută, revoluționarul cubanez rămâne o personalitate controversată a anilor '50-'60. Pe lângă latura idealizată a poveștii sale, mai există și o latură foarte întunecată a existenței sale. Che Guevara este și revoluționar idealist, dar și criminalul de la pușcăria La Cabana, responsabil de moartea a cel puțin câteva sute de oameni.
O călătorie inițiatică și nașterea lui Che-maoistul
Datele biografice și aventurile de guerrilero ale lui Che Guevara prin Cuba sunt foarte cunoscute. O serie de specialiști și biografi spun că Che Guevara era un comunist intransigent. Era un stalinist, un maoist, pentru care nu conta câți oameni trebuie să moară atâta timp cât scopul înalt al „revoluției” era atins.
„Revoluția nu se limitează la națiunea cubaneză, deoarece a atins conștiința Americii Latine și i-a alertat serios pe dușmanii popoarelor noastre. Revoluția i-a pus în gardă pe tiranii latino-americani, deoarece aceștia sunt dușmanii regimurilor populare. Victoria împotriva dictaturii nu este una trecătoare, ci devine primul pas către victoria Americii Latine”, preciza Che Guevara, într-un discurs ținut pe 27 ianuarie 1959 și intitulat „Proiecțiile sociale ale Armatei Rebele”. Che Guevara a avut încă din copilărie o atracție față de marxism. Che Guevara a copilărit în Alta Gracia, un cartier bogat din oraşul Rosario. În această zonă se aflau hoteluri de lux şi casele celor înstăriţi. În apropierea pădurii erau casele săracilor şi ale muncitorilor.
Era o lume în alb şi negru, a opulenţei şi a sărăciei în acelaşi loc. Părinţii lui Che Guevara erau adepţi ai stângii şi urmăreau cu interes desfăşurea războiului civil din Spania interbelică. Aceştia susţineau Partidul Republican, susţinut de URSS contra mişcării lui Franco, sprijinită de Hitler. Tatăl lui Che Guevara era un militant anti-fascist cunoscut. Che Guevara a crescut cu poveşti despre războiul civil din Spania şi cu ura îndreptată împotriva fascismului.
„Simpatia familiei Guevara faţă de cauza republicană nu se manifestă doar prin acţiuni domestice, când o botează Negrita pe mascota casei-în onoarea generalului republican Juan Negrin-sau prin bunăvoinţa manifestată faţă de exilaţi. Se implică în campania de strângere de fonduri sau de provizii pentru refugiaţi. Tatăl lui, Ernesto Guevara Lynch, esste unul dintre iniţiatorii unui mic comitet de sprijin(....)În anul 1943, Ernesto citise deja cărţi de istorie şi de economie. Trecuse în revistă autori precum Marx şi Lenin”, preciza Reginaldo Ustariz în „Che Guevara. Viaţa unui mit”.
Era un tânăr citit și militantist. Participase la mitinguri anti-fasciste și s-a înscris pentru o scurtă perioadă în Partidul Comunist Argentinian. Ceea ce avea să-i modeleze calea și să-i alimenteze comunismul intransigent care i-a marcat viața a fost o călătorie cu motocicleta, în timpul studenției sale la medicină. Guevara a parcurs 8000 de kilometri prin toată America de Sud. A vizitat Chile, Peru, Amazonia, Columbia şi Venezuela, alături de un prieten bun. În jurnalul său de călătorie, Che Guevara mărturiseşte că a fost şocat de sărăcia muncitorilor, a oamenilor simpli şi a indienilor.
A fost impresionat în special de soarta muncitorilor din minele de cupru din Chile. Aici a aflat de la un ziarist că oamenii erau plătiţi mizer, dar compania americană care exploata zăcămintele de cupru şi-a acoperit investiţia în doar 40 de zile. Totodată, a văzut cimitirele pline cu muncitorii morţi din cauza condiţiilor grele de muncă. Pentru tânărul Guevara capitalismul devenea un inamic al egalităţii şi al omului simplu. În America de Sud, capitalismul şi exploatarea erau întruchipate pentru Che Guevara de companiile venite din Statele Unite. „Pe drum, am avut oportunitatea de a trece prin domninioanele United Fruit, convingându-mă încă o dată cât de cumplite sunt aceste caracatiţe capitaliste. Am jurat pe o poză a bătrânului şi regretatului tovarăş Stalin că nu mă opri până când nu voi vedea aceste caracatiţe capitaliste distruse”, scria Che Guevara în jurnalul său de călătorie.
Măcelarul din La Cabana. O latură demonică a lui „El comandante”
Che revoluționarul a aprins imaginația multora, mai ales după revoluția de succes din Cuba, alături de Fidel Castro. Ernesto Che Guevara a fost mâna dreaptă a dictatorului cubanez. O parte a biografilor îl descriu pe Che drept un revoluționar marxist idealist, dar prea fanatic în ideologia sa. „A fost un om curajos, sincer și hotărât, dar și încăpățânat, îngust și dogmatic”, preciza istoricul britanic Hugh Tomas. La rândul său, Samuel Farber preciza că Che Guevara era „un revoluționar onest și dedicat dar nu a îmbrățișat niciodată socialismul în esența sa cea mai democratică”. Fanatismul marxist al lui Che Guevara s-a tradus, spun o parte a biografilor, martorilor oculari și dizidenților cubanezi, într-o sete neobișnuit de sânge.
„El comandate” Che Guevara a avut o latură extrem de întunecată. În numele marxismului extrem a devenit un măcelar însetat de sânge care vedea dușmani ai revoluției peste tot. Cea mai mică greșeală, inclusiv a celor care colaborau cu el, era sancționată cu un glonț în cap. În 1959, comandantul guerilelor cubaneze a fost însărcinat de Fidel Castro cu organizarea „tribunalelor revoluționare” și pedepsirea „dușmanilor poporului”. Cartierul general al lui Che Guevara era San Carlos de la Cabana, o veche fortăreață spaniolă ridicată de regimul colonial în secolul al XVIII-lea pentru a lupta contra piraților englezi. Aici era pușcăria politică, tribunalul lui Che și locul măcelului. Evident, judecățile erau sumare sau deloc. Oamenii erau efectiv executați pe baza bănuielilor.
„Nu folosim metode juridice burgheze; probele sunt secundare. Trebuie să procedăm la condamnare”, preciza Che Guevara. Peste 60 de prizonieri politici au fost uciși în primele cinci luni petrecute de Che Guevara la conducerea închisorii. Ce era mai rău avea să urmeze. „Unele dintre execuții au fost televizate pentru a se asigura că toată lumea știa că rezistența înseamnă moarte. A fost numit „călăul lui Castro”. Fidel Castro l-a ales probabil pentru acest rol, pentru că lui Guevara îi plăcea să ucidă și i-a spus acest lucru tatălui său. El a scris odată: „Înnebunit de furie, îmi voi păta pușca în roșu în timp ce măcelăresc orice inamic care-mi cade în mâini. Nările mi se dilată în timp ce savurez mirosul acru de praf de pușcă și sânge”, preciza James Bartolomew într-un articol pentru „The Spectator”.
Poveștile despre cruzimea sa abundă. De exemplu, la închisoare a ajuns și un băiat de 14 ani pentru că-și apărase tatăl arestat. Adolescentul a fost scos de gardieni în curte. Acolo era Che Guevara, spun martorii, „plimbându-se țanțoș prin curtea de execuție pătată de sânge, cu mâinile la brâu, lătrând ordine”. Guevara i-ar fi strigat băiatului să îngenuncheze. Acesta a refuzat. Che Guevara ar fi venit, și-a scos pistolul, i l-a lipit de gât și a tras. Adolescentul a fost aproape decapitat. O altă mărturie vorbește despre Rosa Hernandez, mama unui tânăr de 17 ani condamnat la moarte din rațiuni politice, închis tot la La Cabana. Rosa a cerut o întâlnire cu Che Guevara pentru a-l implora pentru viața copilului. A ascultat-o, după care a ordonat uciderea băiatului în fața ei. Era un „inamic al poporului” iar Che nu făcea rabat. Încă de dinainte de a ajunge șef al tribunalului din La Cabana, Che Guevara și-a arătat această latură.
În ianuarie 1957 l-a împușcat pe unul dintre oamenii săi, Eutimio Guerra, fiindcă îl suspecta că transmitea informații oamenilor lui Batista( liderul cubanez înainte de Fidel Castro). „Am rezolvat problema cu un pistol de calibru 32, în partea dreaptă a creierului lui. Bunurile lui erau acum ale mele”, mărturisea Che în jurnalul său din Sierra Maestra. A ordonat și uciderea lui Echevarria, fratele unui alt camarad de-al său, fără un motiv specific. „A trebuit să plătească prețul”, a fost singura precizare. „Într-un mod care amintește în mod înfiorător de de Lavrenti Beria, Guevara a prezidat în prima jumătate a anului 1959 una dintre cele mai întunecate perioade ale revoluției”, preciza Alvaro Vargas Llosa în „The Killing Machine. Che Guevara, from Communist Firebrand to Capitalist Brand” pe „Independent. org”.
Câți oameni a omorât Che? Cifrele diferă. Pedro Corzo spune că aproximativ două sute. Vilasuso, în schimb, avansează cifra de 400. Félix Rodríguez, un agent CIA care a făcut parte din echipa însărcinată cu vânătoarea lui Guevara în Bolivia, mărturisea că Che Guevara a fost responsabil de moartea a peste 2000 de oameni de-a lungul vieții sale. „În fiecare seară veneau cu o listă... dacă erai chemat, însemna că mergeai la proces. Îți spuneau să nu iei nimic cu tine. Acest lucru era contrar situației în care te strigau pe nume în timpul zilei și te rugau să-ți aduci lucrurile dacă aveai ceva. Știai că vei fi transferat. Dar dacă erai chemat noaptea, era cu totul altceva. Știai că viața ta aproape că se dusese”, preciza Luis O. Rodriguez, un fost sergent de pluton care a luptat în Sierra Maestra.
Lagărul comunist și o șaria inventată de Che Guevara
Pe lângă pușcăria de la La Cabana, una dintre sarcinile primite de Guevara de la Fidel Castro a fost organizarea primului lagăr de concentrare din Cuba. Purta numele Guanahacabibes. Aici erau aduși oamenii care încălcau „morala revoluționară”, adică cubanezii religioși și reprezentanții diferitelor culte religioase, consumatorii de alcool, homosexualii dar și alte categorii considerate „imorale”. Lagărul avea o inscripție care spunea „Munca vă face oameni”, amintind de celebra lozincă de la Auschwitz. Guevara preciza că „trimitem în Guanahacabibes oameni care au comis crime împotriva moralei revoluționare”. Atrocitățile lui Che Guevara în numele revoluției l-au făcut până și pe Fidel Castro să-l îndepărteze de la conducerea tribunalelor revoluționare. Ulterior, prin intrasigența sa marxistă, Che Guevara a reușit să fie îndepărtat inclusiv de liderii comuniști din Cuba și să ajungă până și în dizagrația sovieticilor.
Se încarcă comentariile...
