Cu cioara vopsita la NATO

Publicam in ziarul de azi Graficul de masuri obligatorii pentru aderarea Romaniei la NATO. Simplificat, el arata ca o grila, sub care se trage linie si se face punctajul. Pe etape: pana la 30 aprilie

Publicam in ziarul de azi Graficul de masuri obligatorii pentru aderarea Romaniei la NATO. Simplificat, el arata ca o grila, sub care se trage linie si se face punctajul. Pe etape: pana la 30 aprilie 2002, pana in septembrie, pana la 31 decembrie... Acest program va fi detaliat pe zile si saptamani si va fi batut in cuie in sedinta de guvern de astazi. Stilul anglo-saxon, sobru si concis, al documentului, reproducerea in original a unor termeni ("sunshine law", "legislative notice" etc.) confirma ca masurile nu au fost gandite in Palatul Victoria, ci la Washington si Bruxelles. Nici o intorsatura de condei care sa mai amane ceva, sa mai excepteze pe cineva, nici o portita de fofilare de la ce trebuie facut. Primul gand care ar putea sa dea frisoane: este oare posibil ca intr-un timp atat de scurt sa fie indeplinite toate aceste conditii? Marea surpriza pe care o ofera lectura documentului este ca toate aceste masuri, cu sau fara NATO, trebuiau intreprinse demult, ele fiind obligatorii in orice tara civilizata. Totul este revoltator de simplu. Se stie ca decizia ce urmeaza a fi anuntata la Praga in privinta largirii Aliantei Nord-Atlantice va fi una preponderent politica. Altfel, Romania, dar nu numai ea, nici nu ar fi fost luata in calcul. De aceea intre conditiile impuse de NATO nu figureaza nu stiu ce parametri economici greu de imaginat in starea in care ne aflam. Nu este vorba nici de PIB, nici de productia pe cap de locuitor si nici, fereasca Dumnezeu, de nivelul mediu al salariilor. Ceea ce se cere priveste reforma militara, coruptia, securitatea informatiilor, reforma economica, drepturile copilului, drepturile minoritatilor. Acestea sunt si capitolele programului cerut de NATO. Pentru indeplinirea cerintelor impuse nu e nevoie de bani, ci de vointa politica si responsabilitate. Singura referire la bani este la capitolul militar, dar nici acolo in cifre absolute. Ni se cere, de pilda, ca din saracia noastra sa alocam macar 2 la suta din Produsul Intern Brut pentru nevoile de aparare. De unde chiar si acesti bani? Stie ministrul Finantelor de unde. Ar fi de ajuns sa-i execute pe marii evazionisti fiscali, fie si numai pe cei descoperiti de garda financiara si s-ar crea resurse si pentru Armata si pentru Invatamant sau Sanatate. In rest, cu armata n-ar fi situatii insurmontabile. Responsabili ai Comandamentului militar al NATO par a fi multumiti de felul cum se desfasoara reforma militara, de participarea contingentelor romanesti in Bosnia, Kosovo, Afganistan si se fac a nu vedea MIG-urile care cad si tancurile care se impotmolesc la manevre. Modernizarea tehnicii militare cere bani, iar ea se va face in timp, inclusiv cu bani de la NATO. Ce nu poate face NATO este sa opreasca fabrica de stantat stele pentru generali si colonei, de care au cam abuzat domnii Emil Constantinescu si Ion Iliescu. Suntem o tara de generali si colonei. Rupti in fund, dar fuduli, cu stele mari si vipusti colorate. In tari ca America, Marea Britanie, Franta exista un respect imens pentru sergent, iar capitanul este un grad la care aspira sa ajunga candva orice tanar ofiter. Or, nu de generali are nevoie NATO de la noi, ci de tineri militari bine instruiti, experti in tehnicile de varf si cunoscatori ai limbii engleze. Daca la capitolul Armata calendarul impus de NATO nu este o problema, nu acelasi lucru se poate spune despre Coruptie. Iar aceasta nu din cauza PIB-ului, ci pentru ca abuzurile si coruptia au fost institutionalizate prin legile emise in toti acesti ani. Ele au lasat in mod deliberat portite de hotie numai de cei initiati stiute, au compromis increderea in competitia cinstita, in ierarhia valorilor. Era nevoie sa vina NATO si sa ne dea ultimatum pentru a inceta circul despre averi si a se trece, in sfarsit, la elaborarea unei legi a declararii averilor, o lege transparenta, care sa dea posibilitatea contribuabililor sa cunoasca cat la suta lucreaza demnitarii pentru cei in slujba carora se afla si cat pentru ei insisi? Era nevoie sa vina Uniunea Europeana si sa-i traga de maneca pe parlamentari si sa le spuna ca imunitatea nu inseamna un paravan pentru incalcarea legii? De ce a trebuit sa treaca 12 ani pentru a clarifica chestiunea conflictului de interese? Au a-si reprosa ceva presedintele Iliescu si partidul creat de domnia sa pentru ca i-au acoperit pe ministrii, primarii, consilierii care aveau firme proprii ce desfasurau activitati paralele cu cele pe care le gestionau si controlau in virtutea functiilor detinute? Cei ce vor avea rabdarea sa citeasca acest program de masuri cerut de NATO vor constata ca, in linii mari, el nu cuprinde nimic nou fata de ceea ce presa semnaleaza de ani de zile. Este, dupa parerea mea, cel mai sever rechizitoriu la adresa celor ce au condus si conduc destinele Romaniei. Oricat de hotarat ar vrea sa para premierul Nastase in fata strainatatii cu acest program, tare ma tem ca cei raspunzatori cu indeplinirea lui vor incerca, asa cum le este firea, doar o spoiala a fatadei, crezand ca "ii pacalim noi si pe-astia". Doua intamplari de ieri ma fac sa fiu atat de sceptic. Prima - la Senat. Afland ca pana la 16 aprilie trebuie "implementata" legea privind informatiile clasificate, seful Comisiei pentru problemele de aparare, Sergiu Nicolaescu, a exclamat: lasa dom'le, merg eu la Bruxelles saptamana viitoare cu ea in cioc, ca porumbelul, si le explic cum stau lucrurile. A doua - la Cluj. Intrebat despre instituirea (pana in octombrie) a unor proceduri de verificare a legaturilor oficialilor guvernamentali cu ofiteri ai fostei Securitati, presedintele Iliescu a sarit ca ars: ce, o sa vina ei sa verifice? Este treaba noastra cum anume ne rezolvam treburile la noi in tara! Cum se vede, porumbeii nostri voiajori sunt niste biete ciori vopsite. Se vor prinde cei de la NATO?