Cornelia iubeste muzica si Romania

Cu toate acestea, Cornelia Tihon, deja o artista in toata puterea cuvantului, se zbate sa invete si sa se afirme intr-o saracie lucie. Slabuta, timida, cu o figura prea serioasa pentru varsta ei, are

Cu toate acestea, Cornelia Tihon, deja o artista in toata puterea cuvantului, se zbate sa invete si sa se afirme intr-o saracie lucie. Slabuta, timida, cu o figura prea serioasa pentru varsta ei, are o distinctie care nu tine de copilarie. Cornelia vine din Basarabia si este eleva la Liceul de muzica "George Enescu" din Bucuresti, clasa de nai a prof. Ioan Negura. Scoala a inceput-o la 5 ani, pentru ca... nu mai avea rabdare. Tot la 5 ani a inceput sa studieze flautul. Profesorii de la Casa de Creatie au venit la scoala ei sa selectioneze baieti, dar a ridicat mana... Cornelia! Acum canta la tilinca, trei feluri de caval, fluiere ingemanate, ocarina, ocarinica, ocarina mica, nai, bazoi, pai, iorgafon si cimpoi. "Te opresti aici?", o intreb. "De ce? Pana la o suta de ani mai am timp", zambeste ea. Fetita munceste zi-lumina. Dimineata - scoala, dupa-masa - repetitii, seara - concerte, inregistrari, spectacole. "Nu ti-e putin teama cand te gandesti ca asta o sa faci multi ani de acum inainte?", ma mir eu. Zambeste din nou: "Mi-a fost pana acum. Acum abia a inceput sa-mi placa..." Cu o oarecare strangere de inima, mai risc o intrebare: "Ce intentii ai pentru viitor? O sa ramai in tara?". Raspunde mama Corneliei, in timp ce fetita priveste in jos: "Depinde cum isi va pretui tara, oamenii, cultura. Ea a facut deja ceva pentru tara, acum sa vedem ce o sa faca tara pentru ea." Deocamdata, tara nu a facut nimic pentru ea. Cornelia si mama ei nu au locuinta. Prea mandre pentru a se plange, ele nu au dorit sa faca publice greutatile cu care se lupta. "Mi-e si rusine sa zic ca suntem intr-o situatie foarte grea", spune doamna Tihon, "ca aici toti sunt asa. Sunt copii in clasa a VI-a, a VII-a, veniti din Basarabia, care sunt singuri aici." Respectandu-le dorinta, putem mentiona totusi ca familia Tihon traieste in conditii care, departe de a satisface nevoile unui artist, ar putea intuneca viata oricarui copil. De altfel, nici prof. Negura nu are locuinta si sta cu chirie, motiv pentru care nu isi poate aduce si sotia din Basarabia. Cand s-au adresat primariei, li s-a raspuns ca numai sportivii primesc casa! Familia Tihon are si "ghinionul" ca fetita canta la 13 instrumente, pe care a trebuit sa le procure pentru ca ea sa poata repeta in permanenta. Un nai bun costa intre 350 si 700 USD, un cimpoi e 2 milioane de lei, iar parintii Corneliei sunt amandoi profesori, mama pensionata si tatal bolnav de diabet. Acum au aproape tot setul de instrumente, pentru ca si-au mai vandut cate ceva din gospodarie, in Basarabia. Ca sa participe la concursuri si festivaluri, fata trebuie sa plateasca o taxa de inscriere de aproximativ 300.000 lei. In general castiga Marele Premiu, in valoare de... 300.000 lei! Pe langa aceasta insa, ea trebuie sa suporte costurile pentru cazare, masa si transport. Mai mult, in unele cazuri, desi tanara artista interpreteaza Handel, Mozart si Bach la nai si la alte instrumente, ea nu este acceptata in spectacol intrucat organizatorii considera ca instrumentele populare nu sunt de acelasi rang cu cele culte. "Dispare folclorul pentru ca nu facem nimic pentru el", se revolta prof. Negura. "La vioara canta si francezii, si nemtii, noi am putea fi unici prin instrumentele noastre populare. Tambalul nostru l-au luat si l-au omologat ungurii ca fiind al lor. Rusii studiaza balalaica de la gradinita!" La concertele la care e invitata sa cante, la televiziune, de multe ori nu este platita. "Dar suntem bucurosi sa mearga, sa se obisnuiasca cu scena, sa se poata afirma", spune mama, recunoscand insa cu tristete ca nu este corect ca fiica ei, a carei prestatie artistica o egaleaza pe cea a unui artist matur, sa nu primeasca rasplata cuvenita pentru munca si talentul ei. O jumatate de an copila a cantat la un restaurant din Baneasa pentru a se putea intretine. Si dl. Dragos Nita, director in Ministerul Tineretului si Sportului, se plange: "Asa cum sunt programele noastre, o asociatie poti ajuta, dar un copil cu asa un talent, nu." "Poate sa-l colindam pe domnul ministru al Culturii, sa vada ce talent au copiii astia", continua d-na Tihon. "Sau sa-i sponsorizeze firmele mari, si in schimb sa scrie pe instrumente, pe haine, pe cortina numele firmei".