Concediul parental în România: de ce fug tații de copiii lor în primii ani
0România se află pe locul doi în lume, după Japonia, în ceea ce privește lungimea concediului parental, dar situația stă prost când vine vorba despre cine și-l ia. Doar unul din nouă bărbați alege să stea acasă pentru a avea grijă de copil în primii ani de viață. Potrivit experților, frica taților de a rămâne un timp îndelungat cu copiii este unul dintre motivele pentru care mămicile sunt cele care își iau cel mai des concediu de creștere a copilului.
Un studiu recent arată că româncele, pe lângă slujbă, se ocupă de: contabilitatea casei, mai exact administrarea bugetului gospodăriei (63%), pregătirea meselor pentru familie (59%) și organizarea petrecerilor aniversare (32%).
De asemenea, în medie, o româncă petrece peste cinci ore pe zi muncind în propria gospodărie și având grijă de familie, spun datele Eurostat. Asta înseamnă 35 de ore pe săptămână și 140 de ore pe lună. „Cred că am putea începe de la conceptul de a ajuta femeia, în societate noi avem această percepție că femeia are anumite îndatoriri în fișa postului și că bărbații mai fac câte ceva și o ajută, dar ea trebuie să facă tot. Trebuie să ne schimbăm percepția, să nu mai vedem activitățile bărbaților în familie ca pe un ajutor, ci ca pe o contribuție în relație și în creșterea copilului“, atrage atenția Marinela Rață Panaite, președinta Asociației Dream Project România.
„Oamenii sunt mult mai complecși și diverși, iar punerea lor într-o cutiuță a rolurilor de gen limitează foarte mult potențialul fiecărui om. Niciun om nu este un singur lucru – mamă, tată, soție – și este profund nedrept ca societatea să dicteze locul unui om sau ce ar trebui să-l împlinească în funcție de gen“, spune și Miruna Pantel, membră a Centrului FILIA, care subliniază că, prin păstrarea unor astfel de stereotipuri, societatea pierde.
Cât de mulți tați își iau concediu parental
În România, legislația arată că părinții beneficiază de 2 ani de concediu: un an și 10 luni le poate lua un părinte și, obligatoriu, două luni le ia celălalt.
Concediul de creștere a copilului împărțit în mod echitabil între parteneri are mai multe avantaje, potrivit studiilor. Relația dintre soți/iubiți este una mai sudată și scad divorțurile, copiii devin mai apropiați de tații lor, iar femeile au posibilitatea să meargă la muncă atunci când doresc și au o mai mare satisfacție a vieții.
Psihologul Keren Rosner spune că a observat că lucrurile încep să se miște și că bărbații se implică tot mai mult în creșterea copiilor. „Sunt numeroase studii care arată că, cu cât un tată petrece mai mult timp cu copilul lui, aceștia se apropie, relația cu partenerul se îmbunătățește și tatăl devine mai conștient de nevoile copilului său și de faptul că el le poate rezolva și că poate oferi celui mic siguranță, exact cum face mama“.
Potrivit datelor transmise de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, la cererea „Adevărul“, numărul taților care și-au luat concediu parental în ultimii trei ani a crescut, dar nu sunt diferențe substanțiale.
În anul 2020, 33.890 de tați au optat pentru concediu, iar în 2022 s-a ajuns la 36.507 tați care au concediu de creștere a copilului. În ceea ce privește anul 2023, până în luna aprilie existau 24.025 de bărbați care au optat pentru concediu. Cu toate acestea, procentul taților care au ales să stea acasă între un an și doi ani este mic, astfel că în 2022 vorbim de o proporție de 24,28% (8,864 de tați).
Keren Rosner crede că există, în principiu, două mari motive pentru care bărbații evită să aibă grijă de copii. „Pe de o parte, vorbim de frica taților de a rămâne un timp îndelungat cu copiii, simt că nu ar putea face față eventualelor provocări. În cazul unui copil mic, te bazezi pe instinct, trebuie să fii spontan și atent, iar bărbații simt o presiune prea mare. Pe de altă parte, vorbim de venituri. În unele cazuri, bărbații au un venit mai mare decât femeile și preferă să continue ei să muncească, astfel încât să câștige mai mulți bani pe lună. Cunosc astfel de cazuri, dar cunosc și bărbați care au rămas acasă pentru că soțiile lor câștigau mai mult“, spune specialista.
Cum e la alții
Suedia este țara cu cei mai mulți tați care își iau concediu parental și a fost prima țară care a înlocuit concediul de maternitate cu cel parental, în anul 1974. Potrivit legislației țării, atât tatăl, cât și mama beneficiază fiecare de 240 de zile de creștere a copilului (aproximativ opt luni fiecare), pe care le pot împărți cum își doresc, chiar și concomitent.
În România nu există o asemenea posibilitate, astfel că părintele este condiționat să-și ia concediu doar pentru primi doi ani din viața copilului. Marinela Rață Panaite, președinta Asociației Dream Project România, susține că „flexibilitatea concediului este un lucru bun, pentru că ajută femeia să poată decide când se întoarce la muncă și poate motiva și bărbații să-și ia un astfel de concediu. Spre exemplu, o mamă care nu alăptează poate va vrea să revină la job după trei luni, nu neapărat după 2 ani, și poate va dori să revină în concediu atunci când copilul are o problemă de sănătate sau când dorește să petreacă mai mult timp cu el. Flexibilitatea este un avantaj și recunosc că și eu mi l-aș fi dorit“.
Tot ea subliniază că măsura nu este adoptată doar în Suedia și că țările nordice au un concediu pe o perioadă similară, care este împărțit pe parcursul mai multor ani, astfel că ar putea fi luat până la o anumită vârstă a copilului.
„Acum câțiva ani, eram căzuți într-un soi de admirație, din ce am observat în jurul meu, față de țările nordice, în special în ceea ce privește educația, astfel că au apărut școli de inspirație finlandeză și creșe de inspirație daneză. Ulterior, am trecut pe partea cealaltă, astfel că am ajuns să atacăm politicile din țările nordice. Pentru a implementa astfel de politici, este nevoie de o susținere financiară din partea statului. Spre exemplu, în țările nordice există un sistem social foarte bine pus la punct, dar dacă statul român nu este pregătit să facă asta, nu vor apărea măsuri concrete“, spune activista.
Miruna Pantel, de la Centrul FILIA, precizează, la rândul său, că „vorbim adeseori despre importanța natalității, despre cât de mult ne dorim viitori cetățeni responsabili, dar când vine vorba despre responsabilitatea îngrijirii lor o plasăm aproape exclusiv în atribuțiile femeilor, care, din păcate, plătesc un preț ridicat pentru maternitate – discriminare pe piața muncii, renunțarea la locul de muncă sau epuizare fizică și emoțională“.
Dacă nu ai bani, e ca și cum nu ai avea drepturi
În România, rata de ocupare a femeilor cu vârste între 25 și 54 de ani este printre cele mai mici din Uniunea Europeană (UE), iar acest lucru este accentuat în comunitățile vulnerabile. Marinela Panaite subliniază că sunt motive diverse care stau la baza acestui fenomen, dar unul important ține de faptul că femeile se ocupă de creșterea copilului și nu au cum să meargă la muncă. Dacă în Suedia statul sprijină părinții și are o rețea decentă de creșe și grădinițe, în România situația e dramatică atunci când vine vorba de locurile la stat.
„Dacă vrei să ajuți părinții, trebuie să ai o infrastructură foarte bună. Din păcate, la noi, creșele și grădinițele de stat sunt o mare problemă, ar trebui crescut numărul acestora astfel încât să aibă toată lumea acces la ele, cred că e primul lucru pe care ar trebui să îl facem“, spune activista. Ea subliniază că lipsa creșelor lovește foarte mult în mamele vulnerabile, care nu au posibilitatea financiară să-și dea copiii la o creșă privată și astfel ajung să stea acasă cu copiii. „Într-o astfel de situație, ele nu au șansa să iasă din zona de vulnerabilitate pentru că nu au cum să se angajeze, astfel că e un cerc vicios. Este nevoie de un ecosistem care să sprijine familiile, dacă nu prinzi loc la creșă și nu ai bani să îl dai la privat, ce faci?“, mai spune Marinela Panaite.
Activista susține că o problemă există și în cazul persoanelor angajate care nu au posibilitatea să stea acasă și li se îmbolnăvesc copiii. „Noi am avut cazuri la organizație unde mame au spus că au renunțat la job pentru că li s-a îmbolnăvit copilul mai multe luni la rând, iar angajatorul nu le-a înțeles, astfel că și-au dat demisia. Uneori intervine și jena, în ideea ca le e rușine să mai meargă la job dacă li se îmbolnăvește copilul des. Era o vorbă – înainte, copilul era crescut de stat, dar acum pare că statul lipsește. Dacă ai resurse financiare, poți să suplinești. Eu am o vorbă: în România, totul e OK dacă ai bani, dacă nu ai, e înfricoșător, e ca și cum nu ai avea drepturi“, punctează ea.
Se încarcă comentariile...
