Concediu in fiecare zi

Pentru marea majoritate a oamenilor, munca este mijlocul de castigare a subzistentei, iar cele 10-11 ore zilnice de munca nu prea lasa timp de meditatie. Atunci cand concediul devine unicul mijloc de

Pentru marea majoritate a oamenilor, munca este mijlocul de castigare a subzistentei, iar cele 10-11 ore zilnice de munca nu prea lasa timp de meditatie. Atunci cand concediul devine unicul mijloc de regasire a echilibrului de viata, este clar ca orice stres suplimentar, orice eveniment neprevazut poate afecta bunul mers al lucrurilor, starea psihica a oamenilor, inclusiv sanatatea. De aici nervozitatea exagerata si sentimentul acut de neimplinire pe care il traiesc cei care nu mai au timp de ei. Pe termen lung, la nivel de organizatie sau chiar de societate, efectele lipsei sentimentului de realizare nu intarzie sa apara, pentru ca activitatea zilnica nu este posibila decat in baza unei rezerve zilnice de energie si entuziasm, pe care doar 6-8 ore de somn zilnic nu o pot asigura. Nu putem sa ne consideram niste masini care merg in fiecare zi la munca si doar atat. Munca este o cale onesta de atingere a idealurilor si de realizare personala, dar reusita survine numai impreuna cu pastrarea unui echilibru zilnic intre efortul depus la serviciu si timpul liber. Surprinzator sau nu, tocmai datorita ritmului alert de viata, multi oameni nu stiu exact ce vor pe termen lung. Altii au doar o idee vaga ori nu sunt realisti in dorintele lor. Un test foarte simplu, folosit si in recrutare, arata ce dificil le este oamenilor sa se autodefineasca. Intrebarea-cheie este "Cine sunt eu?". Cerinta este ca aceasta intrebare sa primeasca 20 de raspunsuri. Aproape fara exceptie, oamenii incep prin a raspunde: "Eu sunt inginer", "Eu sunt sofer"... Adica, ajung sa se defineasca prin ceea ce fac, prin profesia lor, chiar daca acea meserie nu este tocmai ce ar fi dorit sa faca in viata. Dupa ce este epuizata lista atributelor profesionale, adica dupa 5-6 astfel de autodefiniri, oamenii se blocheaza si nu pot da nici macar 10 raspunsuri, fenomen care se confirma in aproape egala masura indiferent de nivelul de studii. Ideea este ca timpul petrecut cu sine este atat de scurt, incat apare un fenomen de oboseala de un tip aparte, asemeni unui acumulator care nu mai ajunge niciodata sa se incarce integral. In plus, pot aparea crize existentiale, datorate instrainarii de sine. Iata cum o simpla intrebare poate releva probleme atat de complexe. Problema timpului personal este universala si cu efecte economice, de aceea au fost cautate solutii. Concediul trebuie sa inceteze sa fie singurul mod de castigare a linistii, echilibrul trebuie pastrat in fiecare zi si in fiecare saptamana. Iata de ce, zi de zi, fara exceptie daca este posibil, fiecare dintre noi ar trebui sa isi rezerve macar o jumatate de ora in care sa nu faca absolut nimic, nici macar sa se uite la televizor. In acest scurt interval de timp trebuie sa ne clarificam gandurile si sa ne intrebam ce am facut efectiv pentru noi in acea zi, care a fost castigul personal (nu in plan financiar), cu ce ne-am imbogatit, ce am invatat nou. Ar trebui sa fie un timp al relaxarii in care parca timpul nu exista si nici un fel de urgenta nu ne apasa, cand toate mai pot astepta. Din punct de vedere organizational, marile companii au devenit si ele constiente de aceste probleme, iar solutia gasita este una pe masura, aducandu-le beneficii corespunzatoare, desi aparent sunt doar cheltuieli. Astfel, pentru cele mai stresante posturi, compania asigura un abonament colectiv la un club sportiv, unde oamenii nu doar ca se relaxeaza, dar ajung si sa se cunoasca mai bine. O alta solutie este coaching-ul, o forma moderna de analiza personala, care isi propune sa rezolve problemele de serviciu din perspectiva viziunii personale a angajatului. In acest sens, un consultant specializat (de obicei, un psiholog sau un specialist in comunicare) ajuta fiecare angajat in parte sa isi clarifice prioritatile si sa isi stabileasca un plan de dezvoltare personala (PDP). Un astfel de plan contine solutii si raspunsuri la intrebari precum: "Cine sunt eu?", "Unde vreau sa ajung peste 3 ani?", "Care sunt mijloacele prin care imi pot atinge aceste obiective?", "Cum vad eu lumea?", "Ce reprezinta acest post pentru mine?", "Cat de importanta este viata personala in comparatie cu cariera profesionala?", adica intrebari si problematici care nu au neaparat legatura cu activitatea profesionala si continutul ei efectiv. Nu trebuie sa asteptam sa apara o situatie de criza in care efectiv sa nu mai putem face fata stresului si sa avem nevoie de o iesire de urgenta. Este bine sa existe o distributie uniforma a momentelor de relaxare. Psihologic vorbind, avem nevoie de "concediu" in fiecare zi. Macar o jumatate de ora. Psiholog Sorin Faur Specialist Resurse Umane www.creativeminds.ro Tel: 0721.364.175