Comisia Europeană: Italia nu poate expulza grupuri de persoane

Expulzarea unor cetăţeni ai unui stat membru UE dintr-o altă ţară membră trebuie să fie motivată individual, expulzările în grup fiind strict interzise de legislaţia comunitară, a

Expulzarea unor cetăţeni ai unui stat membru UE dintr-o altă ţară membră trebuie să fie motivată individual, expulzările în grup fiind strict interzise de legislaţia comunitară, a afirmat azi purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru justiţie, libertate şi securitate, Friso Roscam-Abbing.

"Un stat membru poate să recurgă la expulzări dacă există o ameninţare la siguranţa sau sănătatea publică, însă expulzarea trebuie să fie o situaţie individuală, circumstanţială, şi în niciun caz îndreptată împotriva unui întreg grup", a declarat Roscam-Abbing, adăugând că persoanele vizate de procedura de expulzare vor avea posibilitatea, în decurs de o lună, să facă recurs împotriva deciziei.

Comisia Europeană a refuzat să se pronunţe deocamdată în legătură cu decretul-lege trimis spre aprobare Parlamentului italian, ce prevede posibilitatea expulzări cetăţenilor comunitari care pun în pericol siguranţa publică. Abia după ce acest document va fi aprobat de legislativul italian, executivul comunitar îl va putea evalua prin prisma prevederilor Directivei 38/2004 ce reglementează libera circulaţie a persoanelor în interiorul Uniunii.

În baza directivei invocate, un cetăţean al unui stat membru poate fi expulzat dintr-o altă ţară UE dacă, după 90 de zile de la intrarea în ţara respectivă, nu îndeplineşte o serie de criterii: a) să fie angajat ca lucrător sau liber profesionist; b) să aibă suficiente resurse şi asigurare medicală, astfel încât să nu devină o povară pentru serviciile sociale ale ţării în care doreşte să rezideze; sau c) să fie angrenat într-o formă de instruire vocaţională sau să fie student şi să deţină o asigurare medicală sau să asigure autorităţile naţionale ale statului în care vrea să rezideze, printr-o declaraţie sau prin mijloace echivalente, că nu va deveni o povară pentru serviciile sociale ale statului în cauză; d) să fie membru al familiei unui cetăţean al Uniunii, chiar dacă nu are cetăţenia unui stat membru, şi călătoreşte împreună cu acesta, cu îndeplinirea uneia din condiţiile prevăzute la punctele anterioare.

În plus, comportamentul criminal al unei persoane constituie, de asemenea, motiv întemeiat de expulzare, iar în această situaţie, individul în cauză nu mai are la dispoziţie termenul de o lună pentru a face recurs. În schimb, condamnările anterioare ale unei persoane sau expirarea documentelor cu care a intrat în respectivul stat membru nu constituie motive de expulzare, a mai precizat Roscam-Abbing.

Insistând asupra dreptului unui stat membru de a lua măsuri împotriva acelor persoane care reprezintă o ameninţare pentru siguranţa cetăţenilor săi, oficialul comunitar a respins ca fiind 'speculaţii' informaţiile potrivit cărora Comisia Europeană ar putea deschide o procedură de "infringement" (încălcare a Tratatului) împotriva Italiei dacă decretul-lege privind expulzarea cetăţenilor comunitari ce pun în pericol siguranţa publică va fi adoptat de parlamentul de la Roma.

"Abia după ce va fi adoptat, Comisia va fi notificată în legătură cu acest document, urmând ca apoi experţii jurişti ai Comisiei să o analizeze din perspectiva Directivei 38/2004. Discuţiile al acest moment despre un infringement sunt pur speculative", a afirmat purtătorul de cuvânt al comisarului Franco Frattini.