Colonelul Chavez are aliaţi grei şi duri

Petre Munteanu

Teheranul s-a grăbit să-l felicite pe preşedintele Chavez pentru prelungirea mandatelor. De fapt, politicienii iranieni s-au precipitat să se felicite pe sine, pentru felul în care, de un cincinal, sunt primiţi solii intereselor Republicii Islamice în "curtea din spate" a Statelor Unite. Ferventul lider antiamerican, atât de apropiat Americii, îşi asigură propriul spate politic şi economic prin alianţe imposibil de imaginat până de curând. Unele mai discutabile decât altele.
Repetatele vizite ale lui Hugo Chavez la Teheran au mai mult conţinut politic: recunoaşterea legitimităţii politicii Iranului în Venezuela este o redutabilă sperietoare pentru Washington şi o nesperată şansă pentru Teheran. Acelaşi cap de pod îl caută agenţii iranieni şi la Havana - dar acolo terenul nu mai e atât de ferm ca altadată. Venezuela şi Iranul au dobândit o asemenea înţelegere reciprocă abia din 1998, anul sosirii democratice a ex-pucistului Chavez la putere. Hugo Chavez s-a declarat adesea în favoarea programului nuclear iranian, după cum şi împotriva politicilor Casei Albe & statului evreu.
La Beijing şi Moscova, liderul de la Caracas a aruncat ancore mai pragmatice. China este una dintre clientele prin care Venezuela lui Chavez şi-ar putea atinge scopul "reducerii dependenţei de exporturile în SUA" da, există şi o dependenţă de exporturi, o cunosc şi moldovenii, şi georgienii. Porturile chineze sunt însă la 40 de zile distanţă, iar sulfurosul petrol venezuelean poate fi rafinat mai mult de vecinii americani. China poate servi însă necesarele tehnologii petroliere nonamericane şi poate investi în exploatarea comună a ţiţeiului Venezuelei.
Investiţiile ruseşti în energetica venezueleană sunt aproape neimportante pe lângă masivul volum al exporturilor de arme ruseşti pentru armata colonelului. Este pentru prima dată când Rusia intră pe această piaţă, tradiţional americană, iar clienţi se vor mai găsi în regiune spre multipla îngrijorare a industriei şi politicii SUA. Cât priveşte "socialismul de secol 21" propăvăduit de Chavez garantarea proprietăţii private şi a investiţiilor străine, cât timp statul îşi menţine controlul asupra unor sectoare naţionale strategice -, acesta este acceptabil pentru Putin.