Cinci femei-mame, unite de dragostea pentru teatru. „Toate… într-o ceaşcă de cafea!“ VIDEO
0„Toate… într-o ceaşcă de cafea!” este un spectacol special de la Galați, în regia lui Eugen Făt, în care protagonistele sunt cinci mămici, care activează în viața reală în alte domenii.
Regizorul spectacolului este Eugen Făt, „părintele spiritual” și coordonatorul grupului format din cinci femei din Galați, cinci mame: Maria, Alina, Carmen, Mirela, Roxana. Cum au descoperit dragostea pentru teatru, care sunt trăirile atunci când urcă pe scenă și cum se împart viața de mamă, cu cea profesională și cea de teatru, aflăm chiar de la protagonistele piesei „Toate… într-o ceaşcă de cafea!”
Carmen Ghelase are 43 de ani, are doi copii și lucrează în domeniul bancar de peste 20 de ani. Ea este și cea care a scris textul.
„Dacă prima piesă <Gura lumii> (lansată în 2022) a fost o comedie relaxată de la început până la sfârșit, a doua piesă <Toate...într-o ceașcă de cafea> este o piesă de transformare, în care personajele transmit prin toți porii faptul că: schimbarea înseamnă durere și trebuie să înfrunți ceea ce ești, ce simți și cum gândești; întotdeauna este vorba despre noi, nu ceilalți ne iau din identitatea noastră; în spatele măștii pe care o arătăm lumii stă povestea reală, autentică a fiecăruia, pe care nu o afișăm”, susține Carmen.
Carmen: Fascinată de scenetele cu Arșinel și Stela
Marea dragoste pentu teatru a început din copilărie, atunci când urmărea cu admirație scenetele marilor actori Arșinel și Stela.
„Încă din copilărie am fost fascinată de modul în care actorii transmit emoții si mesaje puternice. Îmi amintesc de scenetele cu Arșinel și Stela, de exemplu, pe care le reproduceam cu sora mea, în cadrul reuniunilor de familie. Sunt memorabile aceste reprezentări puse în scenă cu umor și multă creativitate! Cu siguranță că aceste experiențe timpurii au fost inspiraționale pentru mine si m-au determinat sa explorez lumea teatrului și să-mi dezvolt pasiunea pentru domeniul artistic. Joc teatru, scriu piese de teatru ( și nu numai), dar fac și canto ( particip la festivaluri/ spectacole). Pasiunea pentru muzica își are rădăcinile în familia mea extinsă, cu un bunic din partea tatălui care a fost sursa de inspirație pentru mine. De asemenea, pasiunea pentru dans este de la părinții mei”, spune Carmen Ghelase.
Cum se împart lumea teatrului și cea a industriei bancare, aflăm tot de la Carmen: „Aparent, sunt lumi diferite, dar acestea coexistă armonios în accepțiunea mea. Teatrul, muzica, dansul sunt surse de energie, creativitate și echilibru în viața mea, iar activitatea bancară mă provoacă zilnic întrucât relaționez cu oameni cu temperamente diferite și din sectoare de activitate diverse. Cifre, note muzicale, pasi de dans, arta comunicării, negocieri, emoții, conexiuni, etc... vedeți... cum se leagă?”
Alina: Îmi place să învăț și să mă dezvolt permanent
Alina Monga are 42 de ani, este mama a doi copii și activează în industria farmaceutică de aproape 19 ani. „Am fost dintotdeauna o persoană care face multe lucruri, ca hobby-uri sau pentru dezvoltare personală, de la dansuri, fotografie, la cursuri de tot felul. În concluzie, îmi place să învăț și să mă dezvolt permanent. Oportunitatea teatrului mi-a apărut în gând în timp ce îmi duceam copilul la cursul de Teatru susținut de Eugen Făt. Și atunci am tot început să-l întreb dacă nu va organiza și pentru adulți si, chiar înainte de pandemie, a luat hotărârea să o facă. Am legat o frumoasă prietenie cu Maria, Mirela, Carmen și Eugen încă de la prima piesă, apoi ni s-a alăturat Roxi si iată-ne un grup frumos, închegat, în care ne sfătuim și în alte direcții la nevoie”, susține Alina.
Mirela: Emoțiile trăite, povestea pe care o trăim este extraordinară!
Mirela Vasile este mamă, lucrează în domeniul resurselor umane și este mare iubitoare de povești, „crescută cu povești nemuritoare de Petre Ispirescu sau inventate și reinventate”.
„Îmi place să înțeleg oamenii, să îi accept și să îi respect cu diversitatea sentimentelor lor. Îmi plac dramele biografice scrise sau ecranizate, le găsesc că fiind foarte motivaționale. Teatrul a aparut în viața mea când mi-am înscris copilul la cursurile de dezvoltare personală ale regizorului Eugen Făt. Înainte eram doar spectator la teatru, dar apoi mi-am dat seama că Eugen oferă o oportunitate mare de dezvoltare personală reală. Îmi spuneam în sinea mea: tu îți dai seama că prin teatru poți trăi atâtea povești câte ți-ai imaginat, că poți spune atâtea povești câte ai ascultat? Și atunci am știut că vreau să trăiesc personaje și să transmit mesaje”, mărturisește Mirela.
Astfel, încet, încet s-a închegat trupa, au crescut împreună, s-au acceptat, s-au înțeles și și-au dedicat mult din timpul liber.
„Nu e deloc simplu pentru că ne întâlnim după orele de serviciu sau la sfârșit de săptămâna, iar pentru repetiții am renunțat uneori la întâlniri cu prietenii, timp cu familia, ieșiri în excursii. Dar emoțiile trăite, povestea pe care ne-o creăm și trăim este extraordinară. Mulțumesc Roxana, Maria, Alina, Carmen, Eugen! Mulțumesc și celor care ne-au oferit din timpul lor să ne asculte și să ne susțină!”, mai spune Mirela.
Maria: Am descoperit un mediu primitor, în care am putut să îmi exprim creativitatea
Maria Buhociu are 37 de ani, este mama a doi copii și lucrează în domeniul proiectelor cu fonduri europene. La vârsta de 35 de ani a început să urmeze cursuri de teatru.
„Înainte, însă, am fost ocupată în principal cu activitățile copiilor, fără să îmi găsesc timp pentru hobby-urile mele. Intrând în lumea teatrului, am descoperit un mediu primitor, în care am putut să îmi exprim creativitatea și să mă dezvolt sub îndrumarea lui Eugen și a colegelor mele: Carmen, Mirela, Alina și Roxana. Interpretarea rolurilor și exprimarea scenică au devenit aspecte esențiale pe care le-am cultivat. Cu o carieră în administrația publică din Galați, unde mă ocup de proiecte cu fonduri europene, profesia și pasiunea mea pentru teatru reprezintă două extreme ale vieții mele, care se completează reciproc și mă susțin în momentele dificile. Îmi doresc să fiu un model pentru copiii mei, încurajându-i să își urmeze propriile pasiuni. Prin urmarea propriei mele pasiuni, vreau să le arat că este important să își urmeze visurile și să își descopere interesele”, spune Maria.
Roxana: Am învățat să-mi exprim emoțiile și să-mi descopăr încrederea în sine.
Roxana este profesor de engleză. Întâlnirea cu actoria s-a produs într-un mod neașteptat. Spune despre ea că este o persoană timidă, iar „actoria a devenit mai mult decât o simplă activitate, a devenit un vehicul pentru propria creștere personală”.
„În timp ce îmi însoțeam copilul la cursuri de dezvoltare personală, am auzit despre un grup de mămici care făceau curs de actorie. Deși la bază, sunt un profesor de engleză, viața m-a dus pe un drum cu totul diferit, activând într-o corporație, departe de lumina scenei și emoțiile pe care le oferă interpretarea. Cu toate acestea, m-am decis să mă alătur grupului de actrițe, pentru a descoperi noi aspecte ale propriei mele personalități. Inițial am simțit o combinație de teamă și curiozitate. Alături de Mirela, Carmen, Maria, Alina și Eugen, am început să-mi depășească temerile și să-mi descopere vocea interioară. Prin interpretare, am învățat să-mi exprim emoțiile și să-mi descopăr încrederea în sine. Fiecare replică rostită a fost un pas înainte către descoperirea unei noi versiuni ale mele - mai îndrăzneață, mai liberă și mai sigură pe sine. Uneori cele mai mari descoperiri personale pot să vină din cele mai neașteptate surse”, mărturisește Roxana Lucuța.
Regizorul Eugen Făt: „Au avut de câștigat pe toate planurile“
Despre spectacolul „Toate...într-o ceașcă de cafea” am aflat mai multe detalii de la regizorul și coordonatorul grupului Eugen Făt. „Un spectacol foarte, foarte solicitant din punct de vedere interpretativ. Cu Mirela, Carmen, Maria și Alina lucrasem și înainte spectacolul <Gura lumii> și știam <cât pot duce> doamnele, de aceea la <Toate într-o ceașcă de cafea> am ridicat miza și am pus accentul pe actorie mai mult decât pe celelalte aspecte. Și înclin să cred că <botezul> lor scenic a fost de fapt cu acest spectacol. Grupului nostru i s-a alăturat și Roxi care cumva a avut de recuperat din mers experiența dobândită de fete cu celălalt spectacol, dar s-a integrat perfect și a făcut față presiunii impuse de mine.
Pentru cele cinci doamne a fost o experiență covârșitoare, deoarece au făcut eforturi mari pentru acest spectacol (am lucrat doi ani la acest proiect, după orele de serviciu și îndatoririle de-acasă de soții și mame), au ieșit foarte mult din zona lor de confort, s-au expus public cunoscându-și și asumându-și toate riscurile aferente unui astfel de <experiment>”, dezvăluie regizorul Eugen Făt.
Spectacolul a păstrat aceeași linie de comedie ușoară și cântat live, la care a fost adăugată și partea filosofico-metaforică care a lipsit din producția anterioară, explică regizorul.
„Am văzut că publicul a fost foarte încântat, aprecierile și feedback-ul au fost pozitive. Cu ce au rămas din urmă acestui proiect? Pe lângă experiența unică au avut de câștigat pe toate planurile: spontaneitate, motivare și determinare (mai ales), încredere, o lipsă mai accentuată de inhibări sau rețineri, exprimarea sentimentelor mult mai fluidă, o analiză foarte onestă și pertinentă a sentimentelor, a <de ce-urilor>...și multe alte aspecte pe care noi le-am atins la repetiții. Teatrul ca meserie face această <disecare> a sufletului unui actor pentru a ajunge la personaj și la adevărul scenic. Un sincer BRAVO pentru efort și performanță!”, încheie regizorul Eugen Făt.
Se încarcă comentariile...
