China s-a lansat în spaţiu şi încearcă să determine originea Lunii

Premierul chinez a prezentat, acum două zile, prima fotografie selenară realizată de naveta "Chang'e 1", plasată pe orbita satelitului natural al Terrei pe 7 noiembrie anul acesta.

Premierul chinez a prezentat, acum două zile, prima fotografie selenară realizată de naveta "Chang'e 1", plasată pe orbita satelitului natural al Terrei pe 7 noiembrie anul acesta.

Investiţiile pe termen lung ale guvernului de la Beijing au început să dea rezultate şi în domeniul explorării spaţiale. În 2003, China devenea a treia naţiune din lume care a trimis un om în spaţiu. Acum, o navetă dotată cu echipamente moderne de investigare ştiinţifică s-a plasat pe orbita Lunii şi face determinări preliminare pentru trimiterea unui robot, în 2012.

În 2017 este programată o misiune capabilă să trimită probe de sol spre Pământ, iar apoi va începe construirea unei baze lunare proiectată să adăpostească personal uman. După cum remarca deunăzi cotidianul american "Los Angeles Times", chinezii au făcut pasul decisiv în cursa pentru cucerirea spaţiului şi toată Asia e gata să le calce pe urme, stimulată de ambiţia lor.

Pe 26 noiembrie, anul acesta, la Beijing, premierul chinez Wen Jiabao a participat la ceremonia prezentării primei fotografii realizate de naveta Chang'e 1. Lângă imaginea înrămată a solului lunar, premierul Wen a ţinut un discurs înflăcărat şi a precizat că, prin această misiune, visul chinez de a trimite oameni pe Lună a început să se materializeze.

Ruşii au declanşat "cursa spaţială"

De curând, lumea a sărbătorit 50 de ani de la primul zbor în afara atmosferei terestre cu un pasager pământean viu. La 3 noiembrie 1957, căţeluşa Laika, îmbarcată la bordul navetei sovietice Sputnik 2, a fost prima fiinţă vie care a privit Pământul din spaţiu.

Din cauza unei defecţiuni, o parte a navetei lansate pe orbită nu s-a desprins când trebuia şi întreg sistemul s-a încins, căţeluşa supravieţuind doar câteva ore după lansare, şi nu zece zile, aşa cum sperau savanţii ruşi.

În acelaşi an, cu doar o lună înainte, pe 4 octombrie, fusese lansat primul satelit realizat de oameni, Sputnik 1 (în rusă: "Satelitul 1"). Timp de 22 de zile (cât au rezistat bateriile emiţătorului), radioamatorii din întreaga lume au recepţionat semnalele trimise de micuţa bilă metalică, plină cu aparate de măsură scufundate în azot presurizat.

În 1956, primul proiect chinez

Realizările ruşilor de la sfârşitul anului 1957 i-au ambiţionat pe americani, care au lansat imediat programul Apollo, ce avea să ducă primii oameni pe Lună, în anul 1969. În China însă, primele proiecte spaţiale au fost concepute încă din anul 1956! Comisia Militară Centrală a Chinei a lansat programul naţional spaţial cu mai bine de un an înainte ca ruşii să aibă primele rezultate.

Cu toate acestea, pentru că la început programul spaţial era strict secret şi prevedea numai studii despre o eventuală staţie spaţială militară, capabilă să atace din spaţiu orice colţ de pe Pământ, cercetările au înaintat încet. Treptat, explorarea spaţiului a încetat să mai fie secret militar şi oamenii de ştiinţă din universităţile tehnice au avut acces la informaţiile privind zborurile spaţiale. Cu ajutorul lor, în anul 1970, China a trimis în spaţiu primul ei satelit, numit Dongfanghong 1 (în chineză: Orientul e roşu).

Navetele Shenzhou şi primii chinezi în spaţiu

Abia în 2003, adică la 42 de ani după călătoria spaţială a cosmonautului rus Iuri Gagarin, China a trimis, prin mijloace proprii, primul om pe orbită. Zang Liwei a călătorit la bordul navetei Shenzhou 5 timp de 21 de ore şi a reamintit lumii că Beijingul continuă cercetările în domeniul spaţial. În octombrie 2005, Shenzhou 6 a dus doi astronauţi pe orbită, iar călătoria acestora a durat cinci zile.

Programul Shenzhou (în chineză: navetă), iniţiat în 1999, urmează să continue cu zborul Shenzhou 7, programat pentru anul 2008, când la bord se vor afla trei cosmonauţi şi se vor efectua primele ieşiri din navetă. Chinezii au recunoscut deja că au reuşit să creeze materiale inteligente, capabile să-i protejeze pe cosmonauţii ieşiţi în spaţiu o perioadă de cel puţin şapte ore. Academia pentru Tehnologii Spaţiale, din Beijing, a precizat că acest program e deja bine pus la punct şi a precizat că misiunea celor trei astronauţi chinezi nu este deloc secretă şi va fi transmisă integral pe postul de televiziune chinez.

Premierul Wen Jiabao a felicitat oamenii de ştiinţă chinezi şi a precizat că, din punctul de vedere al guvernului, tehnologiile de vârf sunt motorul dezvoltării economice a Chinei.

Oamenii pregătiţi, cheia succesului

Premierul a promis că pregătirea ştiinţifică a elevilor şi studenţilor va deveni o prioritate a învăţământului chinez, întrucât realizările în aceste domenii împing întreaga naţiune înainte. Referitor la programul spaţial, premierul Wen a vorbit despre lansarea unei misiuni spre Lună în 2012, când pe satelitul Pământului va fi amplasat un robot chinez, iar în 2017, la Beijing va sosi prima probă de sol selenar, culeasă de o misiune chineză. Wen a precizat că guvernul a alocat încă 187 milioane de dolari programului spaţial şi a promis că finanţările cercetărilor vor continua.

Naveta Chang'e 1 are un aparat unic

Administraţia Spaţială chineză a botezat prima navetă îndreptată spre Lună (Chang'e) cu numele unei zeiţe despre care legendele spun că şi-a pierdut iubitul într-o luptă şi, de durere, s-a refugiat pe Lună, ca să fie departe de răutatea pământenilor.

Lansată pe 24 octombrie, anul acesta, misiunea Chang'e a reuşit încă de la prima încercare, naveta poziţionându-se cu succes pe o orbită în jurul Lunii după fix 14 zile. Aparatura chineză de pe această navetă nu e cu nimic mai prejos de cele folosite de ruşi sau americani pe navetele lor.

Chang'e 1 este dotată cu spectrometre, cu ajutorul cărora va determina compoziţia precisă a solului lunar, un altimetru cu laser, care va contribui la alcătuirea hărţii tridimensionale a Lunii şi un aparat foto special, care înregistrează continuu imagini ale Lunii şi le trimite, la intervale regulate, spre Terra. În plus, pe Chang'e 1 se află un instrument unic în lume, un radiometru ce operează cu frecvenţe similare microundelor.

Numit radiometru cu microunde, aparatul va măsura radiaţia calorică emisă de solul selenar. El permite analiza solului în adâncime, bazându-se pe proprietatea rocilor de a reflecta diferite niveluri de energie calorică, în funcţie de compoziţia chimică şi densitatea pe care o au. Aceste determinări ar putea evidenţia şi care este cantitatea exactă de elemente radioactive (precum uraniu sau thoriu) care se găseşte pe Lună.

Americanii se oferă să colaboreze

Paul Spudis, specialist în Fizică aplicată al Universităţii Laurel, din Maryland, într-un interviu acordat revistei "New Scientist", declara plin de optimism: "Elementele radioactive emit căldură în cadrul procesului de înjumătăţire. Din acest motiv, radiometrul cu microunde realizat de chinezi va permite şi măsurarea exactă a radioactivităţii Lunii".

Spudis consideră că americanii sunt gata să colaboreze cu specialiştii chinezi, întrucât viteza cu care trebuie să se desfăşoare cercetările spaţiale impune o bază de informaţii comună, pentru toţi savanţii, la care să contribuie fiecare cu datele pe care le deţine. "Dacă vrem să dezvoltăm, în viitor, baze lunare, aceste informaţii ne sunt vitale. În plus, punând cap la cap toate datele obţinute am putea decide, o dată pentru totdeauna, care este originea Lunii", spune el.

Deocamdată, astronomii nu pot preciza dacă Luna este o fostă porţiune a Terrei, dacă s-a format împreună cu planeta noastră sau a venit din spaţiu şi a rămas captivă în câmpul gravitaţional terestru.

Chinezii speră să răspundă la aceste întrebări şi, prin plasarea navetei Chang'e 1 pe orbita Lunii, au dovedit că sunt a treia putere spaţială a lumii. Şi cum programul spaţial chinez beneficiază de tot sprijinul guvernului de la Beijing, iar din punct de vedere financiar şi organizatoric programul spaţial chinez are un mare avantaj în comparaţie cu ruşii sau americanii, nu ar fi deloc suprinzător un salt chinez pe un loc mai înalt pe podium.

Toată Asia vrea să urmeze exemplul Chinei

Pe lângă succesul de până acum, China plănuieşte cu grijă şi reuşitele viitoare. Rachetele purtătoare, de pildă, au fost deja reproiectate pentru a putea transporta noi navete spaţiale, mult mai mari. Ele vor avea diametre cuprinse între 2,25 metri şi 5 metri şi vor fi amplasate într-o nouă bază aeronautică, a cărei construcţie a început deja în oraşul Tianjin.

Pentru această ultramodernă uzină s-au alocat deja cei 606 milioane de dolari necesari. Oraşul Tianjin, un port din nordul Chinei, nu va avea însă şi un cosmodrom, din cauza dificultăţilor pe care le-ar putea genera clima locului. Pe lângă baza de lansare de la Jinquan, China va construi un nou astrodom pe insula tropicală Hainan, aflată în sud. Busterele construite în Tianjin vor fi transportate până pe insulă de către marina militară chineză.

Şi alte state dezvoltă tehnologii spaţiale

Coreea de Sud a anunţat şi ea că va lansa un modul lunar în anul 2020 şi a precizat că intenţionează ca primii sud-coreeni să aselenizeze pe satelitul natural al Pământului cel mai târziu în anul 2025. Pentru acest proiect, guvernul a alocat deja 12% din cei 3,6 trilioane de woni (3,9 miliarde de dolari) necesari întregului program. Până atunci, declară ministrul ştiinţelor de la Seul, cercetătorii sud-coreeni au în plan lansarea unui lot de peste zece sateliţi de comunicaţii, realizaţi în uzinele proprii.

Nici Japonia nu se lasă mai prejos, mai ales că deja are realizări notabile în acest domeniu. O navetă japoneză a reuşit recent să atingă un asteroid şi să transmită pe Terra date importante despre structura acestuia, iar o navetă japoneză, numită Kaguya, a fost plecată spre Lună în luna octombrie a acestui an. India vine puternic din urmă şi promite că va lansa în 2008 o navetă cu aceeaşi destinaţie, numită Chandrayaan-1.

Rusia vrea un astrodrom acasă

Chiar dacă au un avans considerabil în faţa competitorilor asiatici, ruşii nu vor să-şi piardă locul fruntaş. Prima măsură radicală va fi construcţia unui cosmodrom propriu, pe teritoriul Rusiei.

Cel folosit până acum, construit în vremea Uniunii Sovietice în Kazahstan, la Baikonur, îi costă pe ruşi 115 milioane de dolari anual. Noul cosmodrom de la Vostoşnîi, din regiunea Amur a Extremului Orient, a fost deja aprobat de preşedintele Putin şi va fi gata până cel mai târziu în 2015, anunţă presa de la Moscova.

Se pare că acestă decizie a fost luată şi în urma unor dificultăţi diplomatice apărute în urma incidentului din septembrie, anul acesta, când o rachetă rusească de tip Proton şi-a ratat ţinta şi a căzut lângă un oraş kazah, exact când preşedintele Kazahstanului efectua o vizită de lucru în zonă. Conform agenţiilor de presă ruseşti, Moscova speră că în anul 2018 cel mai târziu va putea lansa orice misiuni spaţiale de pe teritoriul propriu, pentru a evita astfel de probleme.