Cei 15 - pe pozitii antagonice fata de razboiul din Irak

* Consiliul European de primavara - transformat in "consiliu de razboi" * Candidatii la aderare - asteptati cu raceala de omologii lor europeni * Chirac nu vorbeste cu Blair

Pe fundalul razboiului din Irak, summitul de primavara al Uniunii Europene, programat joi si vineri la Bruxelles, s-a transformat intr-o reuniune de criza. Cei 15 lideri europeni urmau sa se intalneasca, joi seara, intr-o atmosfera glaciala, pentru a incerca sa salveze aparentele unei unitati relative. Divergentele pe marginea interventiei din Irak au degenerat enorm, in ultima vreme, aruncand Uniunea intr-una din cele mai grave crize din intreaga sa existenta. Prapastia creata intre Franta, Germania, Belgia, si celelalte tari pacifiste pe de o parte, si Marea Britanie, Spania, Italia, Olanda si Danemarca, de cealalta parte, s-a adancit mult si ameninta sa blocheze si celelalte afaceri comunitare fara legatura cu politica externa si de securitate. In mod normal, Consiliul European de primavara ar fi trebuit sa se concentreze asupra reformelor economice interne. Declansarea atacurilor americane asupra Bagdadului chiar in ziua summitului a deturnat complet atentia generala de la ordinea de zi stabilita initial. Inainte de a sosi la Bruxelles, fiecare sef de stat si de guvern si-a exprimat, public, pozitia fata de interventia americana. Asa cum era de asteptat, tonul discursurilor europene variaza mult, de la condamnarea franceza, la regretul german, pana la sustinerea neconditionata a Marii Britanii si adeziunea italiana, spaniola sau olandeza. In mod evident, nu se mai poate pune problema stabilirii unei pozitii comune a Uniunii Europene fata de razboiul din Irak; toate celelalte incercari precedente au esuat lamentabil, dand nastere unor animozitati personale intre liderii europeni. (Pare greu de imaginat, acum, ca Jacques Chirac ii va mai adresa un cuvant lui Tony Blair, dupa declaratiile incendiare rostite cu doua zile in urma in Camera Comunelor si girate chiar de premierul britanic. De altfel, diplomatia franceza a protestat pe cai oficiale fata de acest "comportament nedemn de o tara prietena", acuzatiile fiind respinse cam dur de cancelaria britanica. De asemenea, o strangere de mana intre Gerhard Schroder si Silvio Berlusconi nu pare foarte probabila). Tot ce mai pot face acum liderii europeni este sa se puna de acord asupra ajutoarelor umanitare destinate Irakului. In aceasta privinta, nu par sa fie probleme; exista deja 21 de milioane de euro alocati in acest scop, iar suma ar putea ajunge pana la 250 de milioane euro. Despre eforturile de reconstructie a Irakului (termenul incluzand si eventualele operatiuni de mentinere a pacii in era post-Saddam) nici nu poate fi vorba. Presedintia elena a Uniunii a dat de inteles ca nu se va aborda acest subiect, din pricina divergentelor mari dintre membri. Asa cum era de asteptat, "tabara pacifista" nu doreste sa sponsorizeze o operatiune care nu a primit girul Natiunilor Unite. Asa cum s-a exprimat premierul suedez Goran Persson, "cand cineva decide sa lanseze o operatiune care contravine dreptului international, nu se poate astepta sa lase factura pe seama altora". Surprinzator, Franta a dat dovada de flexibilitate, lasand sa se inteleaga ca s-ar putea implica in operatiunile post-Saddam. Nu se stie, insa, cat de dispusi ar fi americanii sa accepte contributia francezilor... In aceste conditii, intalnirea de vineri, dintre Cei 15 si cei 12 candidati la aderare, se anunta la fel de tensionata. Dupa izbucnirea din februarie a presedintelui Chirac, care i-a apostrofat pe candidatii "prost-crescuti", spunandu-le ca "au pierdut o buna ocazie de a tacea", in loc sa sprijine pozitia americana, liderii est-europeni (care si-au manifestat, aproape toti, sustinerea fata de atacurile americane), nu se pot astepta la nimic bun din partea viitorilor parteneri europeni. Dintre cei 12 candidati, doar Malta, Ciprul si Slovenia nu fac parte din "coalitia celor dispusi sa actioneze", cum si-au numit Statele Unite aliatii.