Video Cum arată satul fantomă Curpenii Silvașului, părăsit de cinci decenii. Pădurea crescută în voie l-a înghițit complet VIDEO
0Doar ruinele unei biserici mai sunt vizibile în imagini aeriene din satul Curpenii Silvașului din Hunedoara, părăsit în anii ’70. Așezarea izolată a fost înghițită de pădure.
Satul Curpenii Silvașului din Hunedoara (VIDEO - Lucian Ignat) și-a încetat existența la începutul anilor '70, când ultimii săi locuitori l-au părăsit.
De atunci, pădurea a acoperit ruinele gospodăriilor și bisericii sale, iar în prezent așezarea aflată la circa 20 de kilometri de Hunedoara, pe una din culmile care despart Ținutul Pădurenilor de Țara Hațegului a fost înghițită complet de natură.
De la înălțime, doar turla bisericii din satul – fantomă mai poate fi observată, arată imaginile realizate cu ajutorul dronei și publicate de fotograful Lucian Ignat, din Hunedoara.
Drumul spre fostul sat din Hunedoara este greu accesibil, fiind acoperit în mare parte de vegetație. În trecut, Lucian Ignat a reușit să ajungă la ruinele așezării.
Curpenii Silvașului, unul dintre numeroasele sate fantomă din România
„De la capătul Lacului Cinciş, am pornit la pas prin pădurile din Munţii Poiana Ruscăi, spre direcţia Mănăstirii Prislop, un traseu de două–trei ore. Pădurile de aici sunt neatinse şi ascund cătune foarte vechi, părăsite, unul dintre ele fiind Curpenii Silvasului. Am simţit că s-a oprit timpul şi mi-am imaginat cum oamenii, la lăsarea serii, intrau în case, se odihneau după o zi de lucru la pământ, lângă familiile lor, la lumina felinarelor”, relata Lucian Ignat.
Biserica care a rămas mărturie existenței satului a fost ctitorită în 1942, arată inscripția de pe zidul ei („Cu ajutorul lui Dumnezeu m-am îmbrăcat pe veci în 1942”), însă după plecarea oamenilor din satul Curpenii Silvașului din Hunedoara a avut și ea soarta multor gospodării părăsite.
Satul Curpenii Silvașului se află la jumătatea distanței de zece kilometri, peste dealuri, dintre Mănăstirea Prislop și Lacul Cinciș din Hunedoara (video), două obiective turistice importante din Hunedoara, însă drumurile și potecile dintre ocolesc așezarea părăsită.
În apropierea lui și alte așezări din jurul Lacului Cinciș din Hunedoara (video) s-au depopulat în ultimele decenii ori au dispărut odată cu amenajarea hidrografică, din anii ’60.
Vechile vetre ale satelor Cinciş și Cerna, Valea Ploştii, Baia Craiului, Moara Ungurului şi Ciuleni au fost inundată pentru a fi creat Lacul Cinciş, necesar alimentării cu apă a Hunedoarei combinatului siderurgic din municipiu.
Aflate pe dealurile din jurul lacului, cătunele Tătăuș, Goleș, Mladin, Țața, Mosoru și Brădet mai au, împreună, câțiva locuitori, iar pădurea a pus stăpânire pe împrejurimile lor.
Satul Curpenii Silvașului din Hunedoara a fost înființat în jurul anului 1750, odată cu topitoria și atelierele de la Baia Craiului și Toplița. Aici s-ar fi stabilit câteva familii de munteni din zona Gorjului, fie fugite peste Carpați din calea turcilor, fie aduse de habsburgi pentru la bocșeriile înființată în Ținutul Pădurenilor.
Localnicii s-au ocupat cu bocșeritul – arderea lemnelor pentru a produce cărbune pentru furnalul din Toplița, iar unii au muncit în topitoriile de fier de pe Valea Cernei și în minele Ghelariului (video), aflate peste dealuri.
Numele satului provine de la cuvântul „curpen”, un arbust cu tulpina subțire și flori albe sau violete, care crește pe dealuri, o plantă agățătoare pe trunchiurile de fag sau stejar, termen care arată că locul fusese defrișat de cei care s-au așezat aici în trecut.
În trecut, satul Curpenii Silvașului din Hunedoara a făcut parte din fosta comună Silvașu de Sus, locul unde se află Mănăstirea Prislop din Hunedoara, iar din 1950 a fost arondat comunei Toplița din Hunedoara, unde locuiesc puțin peste 600 de oameni.
Satul nu a mai fost electrificat
În anii ’50, satul mai avea peste 40 de familii, o biserică și o școală nouă. „În satul Curpenii Silvaşului din Hunedoara s-a început construirea unui locar de şcoală tot prin folosirea resurselor locale. Deocamdată, sătenii în frunte cu deputatul Ioan Alimpescu şi cu ajutorul picherului Iosif Zăvoianu, au perforat 18 găuri în stâncă, le-au dinamitat şi au scos piatra necesară pentru fundaţie. Pentru această construcţie, sătenii au donat banii necesari cu care va fi cumpărată ţigla pentru acoperiş. În ce priveşte locul pentru construcţia şcolii, cetăţeanul Berti Alimpescu a cedat un loc de casă pentru şcoală, urmând ca el să primească un teren în altă parte”, informa ziarul România Liberă, în 1952.
Satul nu a mai fost electrificat în anii următori, astfel că localnicii au început să îl părăsească.
În anii următori, mulți săteni s-au angajat la minele de fier la Teliuc, Ghelari aflate în apropiere, în Ținutul Pădurenilor sau la mina metalică deschisă la Boița, din Țara Hațegului.
Oamenii au migrat, treptat, spre Hunedoara și Hațeg și nu s-au mai întors. Ultimii localnici au părăsit așezarea în jurul anului 1975. O vreme, pășunile au fost lăsate în grija ciobanilor, apoi natura și-a intrat în drepturi peste vatra fostului sat din Ținutul Pădurenilor.
Se încarcă comentariile...
