Analiză Ce ar trebui să facă părinții când copiii se ceartă între ei. De ce intervenția excesivă e nocivă
0Fie că vorbim de școală, fie de terenul de joacă, conflictele între copii apar de multe ori. Iar prima tentație a părintelui este să intervină și să-și apere propriul copil. În cazuri extreme se poate ajunge la situații precum cea din Brăila, unde un elev de 12 ani a fost bătut de tatăl unui coleg cu care se certa des la școală. ,,Din păcate, suntem o societate care nu învăță în școală să își gestioneze emoțiile", spune Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științele Educației și autorul cărții ,,Comunicarea eficientă". Acesta, împreună cu psihoterapeutul Dorina Stamate, vin cu sfaturi despre cum trebuie gestionate conflictele dintre copii.
Când și cum trebuie să intervenim
Certurile copilului cu un coleg sau prieten pot deveni ușor motive de tensiune pentru părinți. Cu toate acestea, adulții ar trebui să intervină în conflictele dintre copii doar în anumite situații, spun specialiștii.
,, Intervenția părintelui în niciun caz nu ar trebui să fie una care să implice violență. Și probabil că intervenția părintelui ar trebui să aibă loc atunci când lucrurile degenerează. Mai ales atunci când avem de-a face cu o diferență foarte mare de putere (copiii s-ar putea să fie de vârstă apropiată, dar unul s-ar putea să fie mult mai puternic în comparație cu celălalt). Și atunci este complicat să îi lași să rezolve singuri această problemă. (...)Părintele trebuie să aducă elementul de mediere și de negociere în discuție", spune Ion-Ovidiu Pânișoară.
Psihoterapeutul Dorina Stamate împărtășește o opinie asemănătoare:
,,Intervenția adultă devine necesară când conflictul depășește capacitățile copiilor sau riscă să le facă rău emoțional ori fizic. De exemplu, conflictul se repetă constant, același copil îl tachinează, îl exclude, îl lovește. Sau copilul tău vine acasă afectat emoțional (plânge, nu mai vrea să meargă la școală, la locul de joacă etc.) ori este vorba de un incident grav (răni, distrugerea unui bun, minciuni care afectează reputația copilului)".
În rest, conflictele dintre copii pot fi chiar benefice, spune psihoterapeutul:
,,Ele sunt ocazii de învățare. Copilul învață despre limite, empatie, negociere, asertivitate și reglare emoțională. Intervenția excesivă a părintelui poate îi răpi copilului șansa de a-și dezvolta aceste abilități".
,,Dacă stăm să ne gândim și la experianța proprie din copilărie, existau părinți care veneau să tranșeze conflictele copilului și mai târziu, când ceilalți copii îl izolau pe acesta, nevrând să se mai certe cu părintele în cauză, tot acei părinți veneau și spuneau: <<Hai jucați-vă și cu el!>>", spune și Ion-Ovidiu Pânișoară.
Cu cine trebuie purtată discuția
În situațiile în care barierele sunt depășite, discuția trebuie să aibă loc între adulți, care să încerce împreună să găsească o soluție. În niciun între părintele supărat și copilul altcuiva.
,,Cred că intervenția părintelui trebuie să fie din postura de adult responsabil care se va adresa celuilalt adult responsabil (celălalt părinte). Și, dacă nu găsește acolo înțelegere, se poate adresa mai departe școlii și chiar organelor competente, dacă lucrurile degenerează", spune Ion-Ovidiu Pânișoară.
,,Ridicarea tonului, impunerea unei autorități, funcționează doar în relații în care copilul are o bază de încredere și atașament cu adultul. Un copil străin sau chiar prietenul copilului tău nu te percepe ca figură de siguranță, ci ca pe o autoritate externă. El va resimți reacția ca pe o umilire sau o amenințare, nu ca pe o corecție; Se poate închide emoțional sau chiar devaloriza, mai ales dacă e mustrat în public", atrage atenția Dorina Stamate.
Cum îi putem ajuta pe copii să rezolve sau să evite conflictele
Specialiștii recomandă ca părinții să discute cu cei mici înainte să apară conflictele. Și să îi pregătească mental pentru situații dificile, în așa fel încât să știe cum să reacționeze.
,,Îi invit pe toți părinții să încerce să vorbească cu copiii înainte ca astfel de lucruri să se întâmple. Sunt tot felul de tehnici. Să îi pună în situații ipotetice. ,,Ce ai face dacă?", ,,Ce faci dacă ți se întâmplă acest lucru?", ,,Ce faci dacă un coleg reacționează așa?", ,,Ce faci dacă un profesor te tratează într-un fel?". Pentru că în momentul în care acel comportament se întâmplă, creierul nostru îngheață, nu reușește să găsească foarte repede o soluție, ceea ce îi convine foarte mult abuzatorului. În schimb, dacă pregătim copilul astfel încât să aibă o reacție rapidă și să aibă replică, de cele mai multe ori agresorii vor lăsa în pace persoana în cauză" spune Ion-Ovidiu Pânișoară.
Este important să construim copii care să descurce și când vor deveni adulți, atrage atenția doctorul în Științele Educației. Pentru asta, e important ca părinții să nu cadă în capcana protejării excesive, spune acesta.
,,Din păcate - și nu numai la noi, ci și în străinătate - această generație este bazată pe conceptul din parenting ,,părintele elicopter", părintele care e deasupra copilului și de fiecare dată intervine, nelăsând copilul să aibă propriile eșecuri, propriile momente de cumpănă. Părintele trebuie să intervină doar atunci când aceste momente de eșec sau de cumpănă sunt prea mari și sunt greu gestionabile de copil. Dar să își lase să își rezolve micile probleme, să aibă autonomie și să găsească soluții pentru problemele cu care se confruntă".
Când copiii se împacă, dar părinții poartă ranchiună
Deseori poate apărea și o altă situație. Cea în care copiii se împacă, dar adulții păstrează resentimente.
,,Copiii se împacă pentru că acel conflict dintre ei s-ar putea să nu aibă baze solide, dar conflictul dintre părinți are baze solide, căci este bazat pe conflictul dintre copii. Și părinții pot să riște să aibă reacții nepotrivite unul față de celălalt care să ducă la propriul conflict, care nu mai are legătură cu copiii", crede profesorul universitar.
,,Discuția între părinți este benefică dacă se face cu calm și empatie, fără acuzații, focalizare pe soluție, nu pe vinovat, respect reciproc între adulți", subliniază și Dorina Stamate.
Ce se întâmplă când părinții nu știu să își gestioneze propriile emoții
Situații precum cea din Brăila, unde un copil de 12 ani a fost bătut de tatăl unui coleg cu care se certa arată o problemă a societății: lipsa educației emoționale, crede Ion-Ovidiu Pânișoară. Cazul nu este primul de acest fel. În 2021, într-un parc din Hunedoara, un tată a luat la bătaie un băiat de 13 ani care i-ar fi lovit copilul. Băiatul bătut a ajuns atunci la spital, cu răni serioase.
,,,Nu există o școală a părinților în România. Faptul că îți iubești copilul nu înseamnă că și știi să îl educi. Și s-ar putea să faci niște greșeli majore. Cu iubire, dar să le faci. Și să scoți un neadaptat sau un agresor, deși nu ți-ai dorit acest lucru. Dacă nu știi să treci peste momentele de furie, cum să îl înveți pe celălalt? (...) Ne lipsește o educație emoțională pe toate planurile. Uitați-vă în ce lume agresivă am ajuns să trăim. Dacă mergem pe stradă și ne uităm la oameni, vedem că au o anumită încrâncenare, ca și cum și-ar pune un scut să nu cumva să li se întâmple ceva. Cred că exact acest lucru ar trebui schimbat", subliniază Ion-Ovidiu Pânișoară.
Soluția ar putea fi ca educația cu privire la gestionarea emoțiilor să se facă la școală.
,, Eu, la un moment dat, am propus ministerului Educației să introducă ca disciplină în școală ,,Managementul emoțiilor", prin care copiii să învețe să își gestioneze toate emoțiile. Furia e doar una dintre ele, dar câteodată tristețea ne face să reacționăm aiurea. Când este vulnerabil, copilul poate să încerce să contrapună cu furie. Și s-ar putea să credem că e un copil furios, dar s-ar putea să fie trist. Trebuie să îl învățăm pe copil să își gestioneze emoțiile, astfel încât să facă față cu succes și emoțiilor celorlalți", concluzionează profesorul universitar.
Se încarcă comentariile...
