Cartea de munca este un document pe cale de disparitie

ne spune ministrul Muncii, Marian Sarbu

Greve mari, pensii mici, somaj cat cuprinde, acuzatii de coruptie, saracie lucie, fonduri de garantare, plecari la capsuni. Atatea probleme, un singur minister: Munca si Solidaritate Sociala. Sa vedem cum se simte Marian Sarbu, un demnitar aflat adeseori in rolul eroului negativ, iar de curand in centrul unui scandal de coruptie, doi dintre angajatii ministerului fiind anchetati de Parchet pentru luare de mita. - De ce va injura lumea? - Pot fi o mie de motive, mai mult sau mai putin intemeiate. Fiecare are interesul lui, si daca l-ai afectat, te ataca. Dar sa te injure si cand vrei sa faci bine? Va dau un exemplu: incercam sa sprijinim agentii economici si sa reducem nivelul de impozitare. Cu 5 procente... poate nu-i mult, dar e un prim pas. Pana acum, taxele au mers doar in sus. Ei bine, vrem sa unificam bugetul de asigurari sociale, compus din fondul de pensii, somaj, sanatate si pentru accidentele de munca, intr-o cotizatie unica. Eliminand birocratia, ajutand firmele, diminuam structurile de colectare etc., etc. Apoi, din acest "cos", Parlamentul stabileste cum se face impartirea, daca pensiile sunt o prioritate, sau daca investitiile, in anul respectiv, merg spre Sanatate. In fond, asa se petrec lucrurile si in prezent, dar sunt complicate de structuri birocratice excesive. - Cine castiga, cine pierde? - Ne-am invatat sa privim agentii economici de parca n-ar face parte din lumea noastra, ci ar veni de undeva, din spatiul extraterestru. Castiga firmele: pentru ca simplificam procedurile. Apoi, castiga salariatii: li se va retine mai putin din salariul brut. Castiga si Sistemul, prin incasari mai sigure. De pierdut, pierd o parte din functionarii care traiesc din treaba asta. - Ce firme mai scapa de faliment, dupa introducerea fondului de garantare a salariilor? - In majoritatea tarilor europene exista un astfel de fond, un mecanism care sa asigure, in caz de faliment, plata salariilor. Au fost numeroase cazuri cand firmele s-au inchis, iar oamenii au muncit degeaba, o luna sau doua. Noi am introdus in proiectul Codului Muncii doar la nivel de principiu acest fond de garantare. Urmeaza ca dimensiunea fondului sa fie stabilita impreuna cu sindicatele si patronatele, in functie de realitatile economice. - Sindicatele ar vrea ca fondul sa fie cat mai mare. Patronii au de unde sa dea? - Sa stiti ca, in ultima vreme, sindicatele au devenit mai realiste. Angajatii sunt mai prudenti cand cer una sau alta, sunt mai constienti de realitatile economice. S-a dus vremea cand isi falimentau fabrica pentru prima de porc. Parerea mea este ca sindicatele s-au trezit, nu mai viseaza ca orice este posibil, iar colaborarea cu ele este foarte buna. - Munciti mult? - Incep dimineata, la noua, noua fara un sfert, si termin seara, pe la zece. - Meserie grea: receptii, simpozioane, mese rotunde? - Nu sunt un obisnuit al scenei mondene. Nu obisnuiesc sa tai panglici, nu alerg la simpozioane. Institutia pe care o conduc, date fiind problemele de care se ocupa, are un specific mai sobru, mai mohorat. Dar nu asta e important. Putem sa organizam si conferinte, daca ne facem treaba. Rezultatele conteaza, or, noi, la Ministerul Muncii, am realizat o mare parte din obiectivele Programului de guvernare: am inceput aplicarea Legii pensiilor, am modificat legea ocuparii in munca, am cazut de acord cu sindicatele si patronii asupra Codului Muncii, avem Legea venitului minim garantat. - Ati ingropat pensiile private? - A fost o decizie politica, de a retrage o ordonanta de urgenta, pentru a dezbate in Parlament un proiect de asemenea importanta. Asa cum era gandita ordonanta, banii de pensii se puteau juca si la FNI. Ati vazut ce s-a intamplat in SUA, cu Enron, unde falimentul a lasat angajatii si fara fondurile private de pensii. Putin mai multa prudenta ni s-a parut absolut necesara. Si poate ca nu acesta ar fi lucrul care a cantarit cel mai mult, ci ca statul nu poate sa asigure partea care i-ar fi revenit, pentru mentinerea unui astfel de sistem de pensii private. In acest moment, suntem prea saraci pentru a finanta un sistem obligatoriu de pensii administrat privat. Vom incepe insa cu sistemul facultativ, complementar. - Cei care au venitul minim garantat intreaba: "Muieti-s posmagii?" - Sunt circa 500.000 de familii extrem de sarace, ale caror venituri se afla sub un prag prestabilit. Legea 416/2001 este cea mai importanta lege de solidaritate sociala. Ea nu va permite sa mai apara nebunia salariilor platite pentru stat acasa. Disponibilizarile contra cost au fost cea mai mare greseala pe piata muncii. Acum, beneficiarii acestor ajutoare trebuie sa presteze 72 de ore de munca, lunar, in folosul comunitatii. Multe primarii au stiut sa profite. Intretinerea multor localitati e realizata de beneficiarii Legii venitului minim garantat. Ca un paradox, orasele in care saracia e mai mare sunt mai curate. In Bucuresti, legea s-a aplicat mai greu. - Daca va duceti incognito si fara spaga, ati fi selectat pentru munca in strainatate? - Cred ca da. As putea oferi consultanta pentru activitatea sindicala sau pentru cea de colectare a contributiilor. Nu merg la cules de capsuni, ci la cules de taxe. - In Spania? - Nu neaparat. Sunt tari care stau mai bine, dar si tari cu probleme. Oricum, solutia muncii in strainatate a fost aleasa de multe economii aflate in momente dificile. In anii '70, sute de spanioli lucrau in Franta. La Paris a fost moda guvernantelor portugheze. Sarbii sau turcii si-au ridicat tara si cu banii trimisi de rudele care lucrau in Germania. La noi s-a spus: vai, pleaca romanii la capsuni, in Spania, cine o sa le culeaga pe ale noastre? Au plecat o mie. Raman 789.000 de someri. In acest an, pe acordurile interguvernamentale avem 20.000 de locuri de munca in Germania. Estimam ca, in total, vor pleca circa 250.000 de romani, fie pentru munci sezoniere, fie pe termen lung. Iar potentialul este imens. In momentul de fata, ei se concentreaza pe tarile europene. E si clima, si mirajul Occidentului. Ramane insa si piata muncii din Orientul Apropiat, aflata in expansiune. - Cu ce se intorc? - In 2001, muncitorii au trimis acasa circa 1 miliard de dolari. Estimam ca, in 2002, vor intra in tara peste 1,4 miliarde dolari. Romanii aflati la lucru in Occident sunt cel mai mare investitor in economie, ei aduc cel mai mult capital. La fel de importanta este experienta pe care o capata intr-un sistem de piata adevarat. Sa ai un lucrator calificat, cu referinte bune dupa ce a muncit cativa ani in Germania... ce beneficiu mai mare pentru o firma de la noi? - Ce beneficiu au directorii mitarnici? - Astept sa aflu din ancheta organelor abilitate. Nu spun ca nu trebuie atent verificate orice astfel de informatii. Dar m-a mirat faptul ca toate acuzatiile se refereau la plecari in Portugalia. Or, noi nu avem inca un acord interguvernamental, nici un loc pentru Portugalia. - De ce sa se ocupe statul de plasarea fortei de munca? - Pentru ca populatia are incredere in institutiile de stat. Dar firmele private pot sta linistite: e o piata imensa si serviciile publice nu vor acoperi mai mult de 20-25 la suta. Poate supara pe cineva ca existenta Oficiului de Plasare permite publicului o comparatie a serviciilor, inclusiv de pret, care nu face decat sa creasca si concurenta, si calitatea? Cred ca, in nici un caz, cresterea calitatii serviciilor nu deranjeaza publicul. Cat despre acreditarea firmelor, am renuntat la ea printr-o ordonanta adoptata, joi, de Guvern. Va disparea astfel orice "tentatie". - Parintii dv. sunt multumiti de indexarea pensiei? - Ei traiesc la tara si, cu ajutorul meu, se mai descurca. Recunosc ca pensionarii o duc cel mai greu. Am reusit sa indexam pensiile aproape cu rata inflatiei. Daca indexarea e mica, intr-un fel e bine: inseamna ca nici inflatia n-a crescut mult. Problema e intretinerea, foarte greu de suportat, de cand a fost adusa la valoarea reala. - Va simtiti injurat in locul Industriei? - Nu cred ca putem vorbi neaparat despre un transfer de impopularitate. Cert este ca majoritatea costurilor de imagine, intr-o perioada cu masuri de reforma, impopulare, sunt platite de MMSS. De curand am fost la Sibiu si m-am plimbat pe strada, fara nici un protocol. Am fost oprit de pensionari si n-am simtit din partea lor atata inversunare cata e in unele critici din presa. Mi s-a parut ca oamenii inteleg greutatile pe care le parcurgem si au inca incredere ca le putem depasi impreuna. - O sa am trei carti de munca, la trei servicii? - Nu. Cartea de munca este un document pe cale de disparitie. Ea probeaza vechimea, or, pe masura ce ne informatizam, va disparea nevoia unor astfel de dovezi. - Avem prea multe sarbatori legale? - Sunt multe zile in care sarbatorim si nu muncim. Poate o sa ne gandim sa sarbatorim mai rar, astfel incat sarbatorile sa fie ceva mai imbelsugate. - Nu-mi dati o prima, cum ati incercat cu alti ziaristi, de Craciun? - A fost multa naivitate din partea mea. Era un gest de Craciun si nu m-am gandit ca in acel context s-ar putea interpreta altfel. Daca as fi vrut sa-i "indulcesc" pe ziaristi, daca ma gandeam la influentarea lor, o faceam pe ascuns, nu la conferinta de presa. Nu erau, cum spuneti, "alti ziaristi", erau ziaristii acreditati la MMSS. Oameni pe care ii vad mai des ca pe unii functionari. Si pe cei care ne critica, si pe cei care sunt neutri ii consideram oameni cu care colaboram, cu care alcatuim o echipa. S-au acordat astfel de prime si pentru cei ce lucreaza in minister. - Va simtiti o victima? - Nici vorba! Cand am venit aici, mi-am asumat si riscul unor atacuri. Eu stiu ca nu pot fi atacat pe probleme de moralitate, caci sunt cu constiinta curata. Pe probleme profesionale, fiecare isi sustine opinia si viata va dovedi cine a avut dreptate. Si, pe de alta parte, atacurile iti flateaza orgoliul: nu trage nimeni cu tunul in vrabii.