Carnavalul educatiei

"Anul universitar care tocmai a inceput va fi unul foarte dificil. Au crescut asteptarile tuturor partenerilor si, in acelasi timp, s-au introdus contractele de studii la nivel de licenta, masterat

"Anul universitar care tocmai a inceput va fi unul foarte dificil. Au crescut asteptarile tuturor partenerilor si, in acelasi timp, s-au introdus contractele de studii la nivel de licenta, masterat si doctorat, ceea ce implica o clarificare precisa a obligatiilor partilor. Reforma doctoratului este lucrul cel mai imbucurator, iar dificultatile de finantare reprezinta lucrul cel mai intristator. Acestea sunt cauzate de neconcordanta intre legile date de parlament si Ministerul de Finante. Or, parlamentul nu trebuie sa legifereze fara avizul prealabil al Ministerului de Finante, or Ministerul de Finante trebuie sa gaseasca resursele pe care le ordona parlamentul. La inceput de an universitar, in invatamantul superior sunt domenii care au nevoie de sume foarte mari de bani. Asa ca, fie renuntam definitiv la acestea, pentru ca nu le putem asigura finantare, fie le finantam asa cum trebuie. Altminteri, lasam loc unui carnaval, unui bal mascat, unei simulari a educatiei. In ceea ce priveste Agentia de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior (ARACIS), aceasta nu ar trebui sa transforme asigurarea calitatii, cu componenta ei de evaluare a calitatii, intr-o extensie a componentei de acreditare. Acreditarea este un proces care se finalizeaza prin raspunsul da sau nu. Un program de studii este admis sau nu este admis. Acreditarea pana acum s-a bazat pe aproape 30 de indicatori. Exista tentatia de a se considera ca evaluarea calitatii trebuie sa fie un proces de acelasi fel, dar cu cateva sute de indicatori. In felul acesta, ajungem la o hartogarie insuportabila. In unele tari occidentale, unde s-a implementat sistemul, asigurarea calitatii costa 25% din bugetul universitar. Evaluatorii trebuie sa petreaca o saptamana sau mai mult intr-o alta universitate si sunt platiti pentru munca depusa. Avem nevoie de evalua-tori de prestigiu, dar nu-i vom avea daca nu-i platim bine. Cel mai important ar fi sa concepem calitatea ca un proces de ameliorare, pornind de la constientizarea situatiei reale cu toate defectele ei. Sa nu-i uitam, insa, pe studenti, actorii principali ai acestei reforme. Din punct de vedere profesional, reprezentantii firmelor care vin sa discute cu noi ne spun acelasi lucru: angajarea proaspetilor absolventi suscita anumite pierderi, pentru ca in loc sa-i puna la munca, ii pun la ,training". O parte din aceste ,traininguri" insa pot fi asigurate de universitate. Noi facem acum un model transversal de dezvoltare personala, care va contine intai o pregatire pentru interviul de angajare, dupa aceea o pregatire pentru prezentare personala, pentru planul de cariera si speram sa ajungem la un curriculum general care sa fie propus si altor universitati si sa se finalizeze cu o certificare. Acest proces poate dura patru ani. Cat priveste masterul, trecerea de la masterul de un an la cel de doi ani este una majora. Masterul de doi ani are doua componente diferite, componenta principala, generala si cea de-a doua care trebuie sa furnizeze o formare avansata, fie profesionala daca este un master profesional, fie tehnic, de cercetare, daca este un master academic. Multi rectori sunt foarte multumiti si de noua structura a doctoratului. Vechiul doctorat ilustra proverbul ,boala lunga, moarte sigura". Dupa 8, 9, 10 ani de chinuri zadarnice, pacientul sucomba si era exmatriculat din sistem pentru ca nu-si putea termina teza, uita de ea sau nu o depunea la timp. In noul sistem vom avea, speram, oa-meni in facultati de dimineata pana seara, pentru ca altminteri, nu se poate face o teza semnificativa in trei ani.