Candidati cu covrigi in coada

E toamna, e frig al dracu, suntem in 2004. Dolarul a ajuns 5 lei grei, da' pe piata mai circula inca hartiile alea vechile de 10 milioane. E saptamana alegerilor. In economatul din Obor, lumea se rupe

E toamna, e frig al dracu, suntem in 2004. Dolarul a ajuns 5 lei grei, da' pe piata mai circula inca hartiile alea vechile de 10 milioane. E saptamana alegerilor. In economatul din Obor, lumea se rupe pentru o traista de gogonele subventionate. Pe bune daca orasul nu-i imbracat in haine de sarbatoare: peste blocurile din centru s-au tras niste huse albastru-PSD, de pe care zambeste cate un Nastase de zece etaje. Cica costumul de pe afis e Hugo Boss, ba umbla zvonul ca unii au gasit un portofel intr-un buzunar de la spate, de s-a capatuit asociatia aia de locatari pe sapte generatii. Ce s-o lungim, oamenii zic ca-i bine sub Adi; e nitel mai bezna, da' tine adapost. Pana mai acum vreo trei zile, pe stalpi atarnau niste urechi mari - adica partidul asculta ce zice poporul, cum ar veni la semiotica. Le-au dat jos, ca Basescu facea ture prin oras, injura de SRI si le urechea rau. Acu', dac-o sa va spun cine-a venit ieri la mine la garsoniera, n-o sa ma credeti. Era pe la 10, ca tocmai ma gandeam sa-mi vand de prin casa niste tevi de termoficare, niste cornier de balcon - de, ca omu'. Cand, cioc-cioc la usa. Deschid, (ma jur) intra Nastase. Presedintele, pot sa zic, ca ce, mai sunt doua saptamani pana se valideaza votul de poimaine. Cand dadui cu ochii de el, ma fastacii asa rau, ca nici saru'mana n-am putut sa scot din mine. Da' tot el m-a ajutat: Frumos antreul asta, zice. Nu ne invitati si in casa? Pai, asta-i toata, zic. Asa sunt camerele la noi in Pantelimon. Da-da-da, face, si da roata cu ochii prin sufragerie. Sunteti colectionar de antichitati - si-mi arata lampa pa gaz. No, zic, cu asta mai fac o tara de lumina, cand am bani s-o umplu. Ei, nu spuneti asa, ca ma pricep. Uite, pata aia de pe zid; se vede c-ati tinut un tablou. Titian? Grigorescu? Nu, domne, acolo fu caloriferu', da-l dadui, ca tinea rece. Se mira omul, ce sa va spun. Mai arunca un ochi prin bucatarie - ca unde-i aragazul (?), ca de ce n-am frigider (!), ca mi-ar trebui o masina de spalat vase (?!). Pe urma imi spuse ceva de niste programe pe care le are ei da' pentru care tre' sa-i ajut si io. Si-mi lasara o punga de covrigi. Calzi, rumeni, cu mac, numar orele pana duminica.