Călugării iezuiţi au un Observator astronomic în Arizona

Discipolii lui Ignatio de Loyola au făcut de-a lungul veacurilor importante descoperiri ştiinţifice O ştire aparent banală împânzea zilele trecute monitoarele agenţiilor de presă:

Discipolii lui Ignatio de Loyola au făcut de-a lungul veacurilor importante descoperiri ştiinţifice

O ştire aparent banală împânzea zilele trecute monitoarele agenţiilor de presă: Vaticanul se arată încurajat de noile descoperiri privind celulele rădăcină. Vestea se referă concret la declaraţia preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Pastorala Serviciilor de Sănătate, care a spus că este încântat de descoperirea recentă a faptului că lichidele amniotice conţin şi celule rădăcină. Cu alte cuvinte, pentru extragerea de celule rădăcină (atât de necesare pentru vindecarea multor boli), s-ar putea ca într-un viitor apropiat să nu se mai recurgă la embrioane umane, ci pur şi simplu la lichidul amniotic. Încurajând în continuare cercetarea în acest domeniu, cardinalul a îndemnat cercetătorii să aibă în vedere şi semnificaţia etică a descoperirii. Iată doar un prim exemplu prin care Vaticanul se dovedeşte a fi la zi cu cercetarea ştiinţifică şi, mai mult, o încurajează.

O tradiţie de veacuri

În realitate avem aici de-a face cu o întreagă tradiţie. Am vorbit pentru ziarul Adevărul cu Marius Taloş, membru al comunităţii ordinului iezuit din România. Acesta ne-a prezentat o amplă panoramă a tradiţiei iezuite de deschidere totală faţă de cercetarea ştiinţifică, punându-ne la dispoziţie şi un studiu pe această temă, intitulat: "La originile ştiinţelor moderne" (Rivista Jesus, Numero speciale/ottobre 1990). Întemeietorul ordinului iezuit (Societatea lui Iisus), Ignatio de Loyola, a fost totodată unul dintre promotorii studiilor de poezie, retorică, logică matematică pe lângă cele de teologie şi morală. Iată şi motivele pentru care o pleiadă de oameni de ştiinţă provine din rândurile călugărilor acestui ordin catolic.

Enumerăm doar câţiva:

• Cristofor Clavius (1538-1612). Matematician renumit, era supranumit de contemporani "Principe al matematicienilor" sau "Euclid al veacului nostru"

• Matteo Ricci (1552-1620), elev al lui Clavius, avea să atragă atenţia curţii imperiale din Pekin prin cunoştinţele sale în domeniul matematicii şi mecanicii. Tot el avea să traducă în limba chineză primele cărţi ale lui Euclid. Urmaşii lui Ricci au reuşit o vreme - prin prestigiul conferit lor de cunoştinţele matematice - să înduplece autorităţile chineze să tolereze activitatea misionară a confraţilor lor pe întreg teritoriul imperiului. Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care multor tineri care intenţionau să meargă în misiunile din China şi India li se cerea o bună pregătire în domeniul matematicii. Este interesant de notat că aceşti misionari, spre deosebire de confraţii lor din Europa, au avut în această perioadă toată libertatea de a propune chinezilor teoria heliocentrică...•

Niccolo Zucchi (1586-1610), inventatorul telescopului reflector, cu mult timp înaintea lui Newton

• François d'Aguilon (1567-1617), autor al unui tratat clasic de optică geometrică. Foarte apreciat de Huygens, tatăl şi fiul, acest tratat este ilustrat de Rubens, iar în paginile sale este prezentat pentru prima oară un fotometru•

Gregoire de Saint Vincent (1584-1667), considerat de Leibniz a fi unul dintre întemeietorii geometriei analitice alături de Descartes şi Fermat, unul dintre matematicienii care au deschis calea analizei infinitezimale

• Niccolo Cabeo (1586-1650), cercetător al fenomenelor electrice şi magnetice, a introdus noţiunile de solenoid, permeabilitate magnetică, precum şi termenul "linie de forţă"; datorită faptului că a intuit o viteză de propagare finită a energiei electrice şi magnetice este considerat unul dintre precursorii lui Maxwell•

Ruggero Boscovic (1711-1787) a fost filozof, matematician, fizician, astronom, geodez. Întemeietor al Observatorului din Brera, el este în acelaşi timp autorul a peste 150 de cărţi şi tratate. Este unul dintre premergătorii teoriei atomice moderne conform lui Niels Bohr şi Werner Heisenberg.

Există nenumăraţi călugări iezuiţi care au avut un greu cuvânt de spus şi în ştiinţa secolului XX. Johann Hagen, director al Observatorului de la Vatican, este autorul unor cercetări fundamentale asupra mai multor stele. Theodor Wulf a adus o contribuţie hotărâtoare în domeniul fizicii experimentale prin inventarea electrometrului bifilar. Acest instrument foarte sensibil şi precis a ajutat altor cercetători să facă nişte descoperiri cruciale: profesorul Hess, deţinător al Premiului Nobel, l-a folosit în experimentele sale care au demonstrat originea extraterestră a razelor cosmice, iar lui Fermi i-a permis descoperirea neutronilor lenţi, pentru care şi acesta a primit Premiul Nobel. Părintele Alois Gatterer este autorul unui foarte cunoscut "Atlas spectral al moleculelor şi particulelor", în timp ce iezuitul francez Teilhard de Chardin, de formaţie geolog şi paleontolog, este cunoscut, dar şi controversat din cauza îndrăzneţei sale încercări a unei sinteze cosmice.

Ioan Paul al II-lea încurajează cercetarea ştiinţifică

Dar puţină lume ştie despre preocuparea specială pentru astronomie pe care o au numeroşi iezuiţi. Se cunoaşte că la Castelul Gandolfo (una din reşedinţele de vară ale Papei) există şi un observator astronomic oficial al Vaticanului, iar o sucursală a acestuia este deschisă tocmai la Tucson în Arizona, graţie condiţiilor atmosferice deosebite ale acestui loc.

Vaticanul deţine o spectaculoasă colecţie de meteoriţi pornită încă din 1905, iar telescoapele pe care le-au folosit de-a lungul timpului observatoarele astronomice ale Cetăţii Sfinte au beneficiat de cele mai moderne tehnologii.

A rămas în memoria tuturor mesajul Papei Ioan Paul al II-lea care, dorind să stimuleze şi mai mult cercetarea, s-a adresat în mod special oamenilor de ştiinţă în septembrie 1987.

O altă zonă de interes este interdisciplinaritatea. Observatorul Vaticanului a pornit astfel de studii împreună cu Centrul de Teologie şi Ştiinţe Naturale din Berkeley (California). Au fost iniţiate cinci programe sub titulatura "Acţiunea lui Dumnezeu în lume". Au rezultat astfel mai multe studii interdisciplinare care au îmbrăţişat preponderent cosmologia şi fizica, neuroştiinţele, genetica şi biologia moleculară. S-au tipărit numeroase cărţi precum: "Haos şi Complexitate", "Neuroştiinţele şi persoana" etc.

Mai multe întrebări fireşti

Este căutată oare divinitatea în cosmos? Care este modalitatea de racordare a teologiei la ştiinţă? Vom mai ajunge oare vreodată la rupturi dramatice şi absurde, precum s-a petrecut cu Galilei şi Copernic? Este ştiinţa îmbogăţită prin colaborarea cu teologii? Acei cercetători cu dublă specializare - şi ştiinţifică, şi teologică - beneficiază de o mai bună priză la "Realitatea" acestei lumi? De ce este Vaticanul interesat astăzi de cercetarea ştiinţifică şi de astronomie?

Răspunsurile şi le va da fiecare cititor; este greu să le dezvoltăm aici. De-a lungul timpului, reflexele de cercetare ale ordinului iezuit, în special, au fost aplicate, spre exemplu, calculării Calendarului Iulian ori, alteori, au fost legate, paradoxal, de raţiuni apologetice. Astăzi, Vaticanul consideră cercetarea drept o parte esenţială a activităţii umane şi în deplină consecvenţă cu învăţătura hristică. De ce este încurajată cercetarea ştiinţifică preponderent în spaţiul creştinismului catolic, iar nu şi în cel ortodox rămâne o altă întrebare deschisă...

La Castelul Gandolfo, una din reşedinţele de vară ale Papei, există şi observatorul astronomic oficial al Vaticanului, iar o sucursală a acestuia este deschisă tocmai la Tucson în Arizona

Jose G. Funes S.J. este actualul director al Observatorului astronomic al Vaticanului. Licenţiat în astronomie la Cordoba, acesta a terminat un master în analiza fenomenului de fotometrie fotoelectrică a stelelor binare. În 2000 şi-a dat doctoratul în astronomie pe tema cinematicii ionizării gazelor aplicată unui număr de 25 de galaxii. În paralel, Funes intră în ordinul iezuit începând din 1985 şi îşi completează formarea cu o licenţă în filosofie şi teologie la Universitatea Gregoriană din Roma.