Brad: orasul aurului produs "pe stoc"

Zece, cinspe bucati - sa tot fie de marimea unei unghii - sclipesc pe fata de masa visinie, varsate dintr-un mic caus de plastic. Aur. Aur pur, adus cu cateva ceasuri inainte din mina, cantarit si pus

Zece, cinspe bucati - sa tot fie de marimea unei unghii - sclipesc pe fata de masa visinie, varsate dintr-un mic caus de plastic. Aur. Aur pur, adus cu cateva ceasuri inainte din mina, cantarit si pus la pastrare in seif: trei chei, aflate in buzunarele a trei oameni, fiecare cu codul sau in minte, asa incat sa nu poata nimeni intra in tezaur fara ceilalti doi. Sase perechi de ochi se opresc din clipit atunci cand buricele degetelor apuca limba scanteietoare, si fiecare-si reia respiratia numai dupa ce coaja pretioasa a ajuns, cu bine, inapoi, in caus, iar degetele s-au scuturat si ele de pulberea galbena: e in regula, va fi din nou cantarit, nu care cumva sa se fi "lipit" ceva de mana, si pus la pastrare in tezaur. Gurabarza din orasul Brad e singura mina din Romania in care se gaseste aur in stare naturala, aur nativ. Cobori in galerii, sapi de-a lungul filonului care-si schimba, imprevizibil, directia, ca si cum s-ar feri de uneltele oamenilor, si trimiti "sus", cu vagonetii, bucatile de roca ce ascund pulberea pretioasa. Altii le zdrobesc si produc concentratul aurifer, care va intra la rafinare pentru a alege aurul adevarat, care se topeste in lingouri de 24 de karate. Uneori insa, piatra se arata darnica: varful homarului deschide vreo gaoace in care aurul s-a cuibarit, pur, sub forma unei flori, lucrata parca in filigran, a unui graunte de lumina potolita, a unei coji crescute ca un muschi pe o piatra. De mii de ani, oamenii locului din asta traiesc: speranta ca, de-a lungul filonului, va luci deodata bulgarele de aur. Traiesc, e un fel de-a spune. In urma cu doua saptamani, o stire strabatea in viteza primele pagini ale ziarelor: cei de la Brad nu reusesc sa-si vanda lingourile de aur. Adica mina produce "aur pe stoc". Clienti pentru sutele de kilograme de aur pur nu se gasesc chiar pe toate drumurile, iar Banca Nationala, chiar daca ar achizitiona pentru depozite, n-ar face-o decat la un pret mai mic. Caci o lege suie, data pe vremea lui Remes, trecea BNR-ul in rand cu platitorii de TVA la achizitia de metale pretioase, asa incat aurul de la Brad a devenit mai scump decat... aurul. Ce se alege insa dintr-una din cele mai vestite mine de aur, ce mai ramane din legenda cu nestematele bogatii ale subsolului Romaniei si cum se traieste la Brad, orasul care sta, la propriu, pe o mina de aur? Asa cum vom arata, nu mai e nici o scofala sa traiesti pe o mina de aur. Aur subventionat "Astea sunt date secrete, domnule" - raspunde conducerea Companiei Minvest SA din Deva la orice intrebare legata de productia de aur fin de la Brad. Atat de secrete sunt datele, incat le stie toata lumea: "Bucuresti, 25 ianuarie 2001. Banca Nationala a Romaniei. Catre Minvest Deva, sucursala miniera Brad (...) va facem cunoscut ca s-a aprobat ca BNR sa achizitioneze cele 36 de kg aur fin sub forma de lingouri, rezultate din productia SM Brad. Avand in vedere masura luata de BNR la inchiderea anului precedent, de sistare a achizitiilor de metale pretioase, preluarea aurului din productia dv. miniera se limiteaza numai la cantitatea aprobata". "Aurul de la Brad e scump" - spune cel care semnase, in urma cu un an, adresa de mai sus, Ionel Nitu, directorul Directiei Operatiuni Bancare din BNR. "In primul rand, nu face parte din strategia BNR de a mai achizitiona aur, pentru ca rezervele noastre sunt suficiente. Dar, chiar daca am cumpara, am achizitiona de la extern, unde aurul e mai ieftin". E drept ca filiala de la Brad a companiei produce aur scump. In primul rand, activitatea de minerit e subventionata. La Brad se produce atat aur fin, in lingouri, de puritate 99,98%, pe care conducerea se sileste sa-l vanda pentru rezervele BNR, cat si concentrat aurifer. Productia de concentrat e subventionata: circa 200 de milioane de lei pentru prelucrarea a 2.000 de tone de minereu, din care rezulta circa 70 de tone de concentrat, din care se scoate cam un kilogram de aur fin. Daca pentru concentrat mina de la Brad isi gaseste clienti, pentru aurul in lingouri, produs in instalatia proprie de rafinare, e mai greu. "Noi am incercat sa-i ajutam pe cei de la Brad. Anul trecut le-am cumparat trei lingouri, iar in ianuarie anul acesta le-am facilitat vanzarea a patru kilograme de aur la Monetaria Statului si tot Monetaria le va mai cumpara anul acesta cateva zeci de kilograme. Dar nu putem sa cumparam la pretul lor: la pretul de referinta ei adauga TVA-ul, care face ca aurul sa fie mai scump decat pe piata internationala" - spune Ionel Nitu. "Nu putem vinde mai ieftin decat pretul de referinta al BNR, la care trebuie sa adaugam TVA-ul, altfel mergem in pierdere" - spune, la randul sau, Dan Badica, directorul filialei Bradmin din Brad, care anul trecut a produs 16 lingouri, pe langa concentratul pe care l-a vandut la Baia Mare. Intre controversele legate de pret, piata imprevizibila a aurului si pardalnicul de TVA cu care legea lui Remes a tulburat apele, sta mina Gurbarza, care, chiar daca produce aur, nu e cu nimic mai bogata decat suratele ei din Valea Jiului, care produc carbuni. Viata de cautator de aur Doua ceasuri cu telefonul in mana, de sunat in stanga si in dreapta. "Nu aveti voie sa intrati in mina, e un regim special". In fine, cineva, acolo sus, la Bucuresti, ne iubeste, asa ca ne facem rost de cate un echipament de miner si ne imbarcam in trenul de personal care sa ne duca in galerii. Intr-un abataj, o echipa de 5 oameni scurma de-a lungul filonului. "Uite, de aici am scos aurul nativ pe care l-ati vazut la sectia de rafinare". La lumina unei lampi cu carbid, oamenii sapa, doar, doar or mai da de pretiosul metal, in starea lui pura, altfel decat in roca aurifera. "Se gaseste greu in stare naturala. Cel mai mult aur nativ am scos acum doi ani. Am dat peste un loc in care am gasit nu mai putin de 12 kilograme de aur curat". Dorel Leaha, seful minei, inspecteaza galeriile pe care oamenii le fac urmarind filonul: o vana de roca scanteietoare, de latimea unei palme, schimbandu-si imprevizibil directia in masa de stanca. Oamenii o urmaresc si scurma de-a lungul ei: sapa si trocul, cele doua unelte de baza ale cautatorului de aur, ca acum cateva mii de ani. De ce nu lampase, ci lampi cu carbid? "Lampasele sunt vechi, cu acumulatorii depasiti de mult. Tin numai cateva ore. Vii cu carbidul, apa ai aici, e mai sigur". Se coboara in galerie la sapte dimineata, se iese la lumina dupa-amiaza, la trei. Salariul unui cautator de aur - trei milioane jumate. Cantina s-a inchis din septembrie anul trecut. Cizme si echipament nou - alta data. Materiale pentru intarirea cu lemn a galeriilor pentru abataje noi? Nu-s bani. Asa lucreaza 1.700 de oameni. Circa 700, la mina. Restul, la produs concentratul, sau la rafinare. Dar nici acolo nu-i sanatoriu: 200 de femei lucreaza in conditii de munca fizica pe care si un barbat le-ar socoti dificile. La iesire, control riguros. "Am voie sa iau piatra asta cu mine?" "Nu". Cei care lucreaza in zone in care s-a descoperit aur nativ sunt dezbracati pana la piele. Dar e mult mai bine ca inainte: in urma cu 20 de ani, oamenii erau supusi razelor Roentgen. Sa nu iasa vreunul cu aurul in stomac. O lege aberanta: tezaurizarea TVA-ului "Suntem singura tara din Europa in care Banca Nationala plateste TVA la aurul achizitionat pentru depozit. Nicaieri in lume aurul de investitii nu se impoziteaza" - spune Ionel Nitu, directorul directiei Operatiuni Bancare din BNR. De altfel, TVA-ul e cel care da peste cap calculele atat ale celor de la Brad, cat si ale Bancii Nationale, silita sa plateasca, la achizitia de aur, alte 19 procente pe langa cursul de referinta. Si numai Remes stie ce l-a preocupat cand a elaborat legea cu pricina (nr. 156 din 1999): bugetul de stat, sau incasarea TVA-ului restant, in valoare de vreo 85 de miliarde, de catre unii producatori particulari de aur. Cert este ca legea a aruncat pretul aurului romanesc cu 20 la suta peste cel mondial. Si cum Banca Nationala cumpara aurul pentru depozit, ea nu-si mai poate deduce TVA-ul, ci il tezaurizeaza pur si simplu. Consiliul de Administratie al BNR considera ca la aceasta ora, cele 105 tone aflate in depozite sunt suficiente: aurul se transforma greu in lichiditati, iar piata internationala e fluctuanta. Cum, deci, sa mai aiba sperante cei de la Brad, ca BNR sa le cumpere aurul la un pret cu 20 la suta mai mare decat oriunde in Europa? Si cum sa vanda aurul mai jos de cursul de referinta, cand totul se scumpeste de la o luna la alta, iar pretul aurului ramane in urma scumpirilor? Un oras asezat pe o mina de aur - "Zona defavorizata Brad" Strazile sparte, cladirile cenusii, spatiile comerciale intinse, incremenite cu lacate ruginite la usile acoperite cu ziare asaza Bradul in rand cu orasele de provincie care se sting incet, departe de orice programe de reconversie sociala. Daca n-ar fi masinile cu numarul de Hunedoara, ai putea crede ca te afli la Fetesti, sau la Buhusi, sau la Mizil, sau la Tandarei si nu intr-un oras care traieste din mina de aur. Au fost si perioade bune pentru cei de la Brad. Programele lui Ceausescu cereau aur. Mult aur. Au fost si productii de cinci tone pe an. In 2001, la Brad s-au produs 16 lingouri de aur pur (circa 200 de kilograme), si ala vandut cu dificultate. Ce mai conteaza ca jumatate din productie a fost obtinuta din aur nativ? Tehnologia invechita spulbera orice eficienta. Desi societatea a achizitionat in urma cu cinci ani una din cele mai moderne instalatii de rafinare din Europa, capacitatea acesteia este foarte mica, iar celelalte compartimente sunt la pamant in materie de tehnologie. In laboratorul dotat la nivelul anilor 60, se mai pot intalni instrumente din 1937. "Imbunatatite", desigur: cateva carcase de la motorasele de sters parbrizul traditionalei noastre Dacii, si gata inovatia. Asa ca exploatarea aurifera, care altadata era motorul economic al intregii zone, nu mai are puterea de-a sustine nici macar orasul Brad. Din cei 6.000 de mineri cati lucrau aici in anii 80, acum doar cateva sute mai mananca o paine de pe urma aurului. Asa ca, la 2.000 de ani de la deschiderea minei, municipiul Brad, asezarea creata in jurul primului filon care i-a pus la treaba pe romani, a fost declarat "zona defavorizata". O zona in care, cu milenii in urma, nervura de aur iesise la suprafata, chiar in dreptul locului numit astazi "treptele romane". Oamenii au scobit, la inceput, dupa filon, si l-au urmarit, mai apoi, pana in adancul pamantului, creand astfel una din cele mai mari mine din Romania: peste 500 de kilometri de galerii, pana la o adancime de 400 de metri. "Ce-i aurul, e-o marfa oarecare, ar trebui si ei sa-si caute clienti, pe la prelucratori, mai ales ca produc un aur de calitate. Noi nu-i putem ajuta decat daca se abroga legea asta cu TVA-ul" - spune Ionel Nita, de la BNR. "Ar trebui sa ni-l cumpere, domnule, e aur pur, daca tot e subventionat, macar sa ramana in Romania" - zice, de cealalta parte, Dan Badica, directorul de la exploatarea de la Brad. Intre intelegerile pe care cei doi incearca sa le faca, stau fostii aurari, concediati in ultimii ani, care chiar daca nu prea inteleg ei cum devine chestiunea cu subventia si cu TVA-ul, pricep macar un singur lucru: nici aurul nu mai e ce-a fost odata. Foto: Valeriu TANASOFF