Bărbaţi de stat, mentalitate de cârpit

omului poate însemna nu paşaportul spre fericire, ci începutul nenorocirii.Unii au făcut cheltuieli extravagante, alţii s-au aruncat în afaceri proaste, s-au lăsat fraieriţi de tot felul de

omului poate însemna nu paşaportul spre fericire, ci începutul nenorocirii.
Unii au făcut cheltuieli extravagante, alţii s-au aruncat în afaceri proaste, s-au lăsat fraieriţi de tot felul de binevoitori. Ba, vreo doi au ajuns şi după gratii, fiindcă au crezut că, dacă au bani, lumea e a lor şi pot face orice. Nu-i uşor să treci peste noapte de la mentalitatea de cârpit la cea de avut. Ai nevoie de o minte lucidă şi de acel spirit de om gospodar şi cumpănit, care ştie să sfinţească locul.
Ei bine, statul român se găseşte acum acum în situaţia omului ieşit din foame prin forţa destinului. şapte ani neîntrerupţi de creştere economică, valul de investiţii străine înregistrat după începerea negocierilor de aderare şi - bilă albă pentru guvern! - succesul cotei unice au adus bani mulţi la buget. Atât de mulţi, că administraţiile centrale şi mai ales locale nu sunt în stare să-i cheltuiască. Nu mai puţin de două miliarde de euro zac nefolosite în vistierii. Obişnuiţi până acum să cârpească bugete din te miri ce, administratorii acestei ţări se dovedesc incapabili să construiască şi să dezvolte. Ca să împarţi sărăcia trebuie să fii un contabil onest. Ca să gestionezi dezvoltarea în sectorul public trebuie să aplici proceduri, să-ţi asumi decizii politice şi, în plus, mai ai nevoie şi de viziune. Priviţi cum arată această ţară. Sectorul privat explodează printre ruinele oraşelor prost administrate, creşte văzând cu ochii din câmpuri cu scaieţi şi bălării. Totul pare haotic, dar nu sectorul privat este de vină. Sectorul privat vrea să obţină profit, vrea să se dezvolte, să construiască. Dacă i se pune o placă de beton deasupra capului, iese la lumină prin crăpăturile acesteia, o sparge aşa cum rădăcinile copacilor sparg asfaltul străzilor. Problema nu e că privaţii se dezvoltă prea tare. Problema este că sectorul public nu se pricepe să modeleze această dezvoltare potrivit interesului general. Nu are destui specialişti, nu are destulă experienţă în aplicarea de proceduri, nu are destui funcţionari capabili să aplice legea. şi totuşi, statul are bani. Ar putea, deci, să-şi construiască de acum înainte o generaţie nouă de manageri capabili să gestioneze bugete şi din rândurile cărora cu siguranţă se vor ridica şi câţiva vizionari. Dar pentru asta trebuie ca actualii bărbaţi de stat să aibă un minimum de înţelegere asupra adevăratelor probleme ale României.
Urmăriţi dezbaterile politice "fierbinţi"ale zilei şi spuneţi dacă vedeţi aşa ceva!