Aventurile unui român în casa „fratelui” lui Putin. „Chiar ați avut curaj!”
0Un român a pornit într-un tur în estul Europei, prin fostele republici sovietice ale URSS. Prima oprire a fost Belarusul lui Aleksandr Lukașenko, unul dintre aliații cei mai apropiați ai lui Putin.
Un român a ales să facă turul Europei de Est și a început cu Belarus și în alte foste republici sovietice. El a relatat parte din această experiență pe grupul de Facebook Vacanțe do it yourself, iar opostarea sa a trezit un interes major printre membrii grupului.
„Salutare! Nu știu care a fost rațiunea, ori dacă a existat vreo rațiune, dar după mai multe gândiri și răzgândiri, am decis să încep un tur prin estul Europei, adică prin zona baltică, dar am zis că ar fi o idee bună ca anterior, să încep cu Belarus, mai exact cu capitala Minsk. Am și renunțat la niște bilete de avion, după care am luat altele, deci indecizia a fost la ea acasă”, a început el.
În continuare, a explicat cum a reușit să obțină viza pentru Belarus: „Înainte să vă expun micile problemele pe care le-am întâmpinat, vreau să vă spun că viza am obținut-o foarte ușor, în patru zile. Trebuie doar să depui dosarul la Ambasada Belarusului la București, care se află pe strada Tuberozelor. Dosarul trebuie să conțină: cererea pentru eliberarea vizei, pașaportul, o fotografie de tip pașaport, confirmarea deținerii unei asigurări medicale valabile pe teritoriul Republicii Belarus, rezervarea de la unitatea de cazare și chitanța prin care confirmi că ai achitat taxa de viză. Se achită doar la BCR și este 35 de euro, la care se mai adaugă în 5 euro dacă nu ești client al băncii.”
Din start a apărut o mică problemă cu cazarea, pentru că două dintre cele mai importante platforme mondiale rezervate turiștilor și vacanțelor nu include în ofertă Belarus.
„Trebuie sa aveți în vedere că Booking și Air B&B au exclus Belarusul din oferta lor de la începerea războiului din Ucraina, așa că eu am efectuat rezervarea pe Hotels.com, unde am găsit un hotel de cinci stele, minunat și foarte ieftin, în centrul orașului. Cel mai dureros a fost că am bifat să plătesc la unitatea de cazare”, a explicat românul.
Inedit a fost și traseul ales pentru a ajunge la Minsk.
„Zborul meu a fost către Vilnius, cu escală în Milano, apoi, din Vilnius am luat un microbuz către capitala Republicii Belarus. Din Vilnius spre Minsk am luat un microbuz care, în mod normal, fără controlul din frontieră trebuia să parcurgă distanța în câteva ore, dar, în vamă, am avut o experiență neplăcută. Am stat șase ore, părerea mea este că fără nicio justificare, pentru că pe coloana unde se controlau mijloacele de transport în comun eram doar noi, cei din microbuz și un autocar fără pasageri. Am ajuns în Minsk după miezul nopții și am fost lovit de un val de frig, pe care nu mă așteptam să îl resimt atât de puternic, dar a trebuit să îi fac față pentru că la autogară nu era nici un taxi, iar Uber nu a venit până acolo, așa că am mers pe jos.”
Aici au apărut adevăratele probleme, pentru că băncile din Belarus au fost decuplate de la sistemul internațional SWIFT.
„La hotel am ajuns în jur de ora 01.00 și am crezut că voi dormi afară, în frig pentru că nu a funcționat nici un card de credit, iar plata trebuia făcută la cazare. Nu m-am gândit că o să fie necesar să am cash la mine, dar aș fi avut mare nevoie”, a mai spus el.
A continuat cu detalii despre aventurile sale, în puterea nopții, pe străzile din Minsk.
„Am decis să ies pe străzi și să caut bancomate. Inițial, la primul bancomat, mă luase panica pentru că nu a funcționat niciun card. Era ATM Raiffeisen, aflat în interior. Revolutul mi-a dar un mesaj și mi-a spus că serviciile lor nu operează în Belarus, cardul Raiffeisen nu a funcționat, iar la cel de BRD nu mă lăsa nici măcar să bag codul PIN. Într-un final am găsit un bancomat, pe stradă, singuratic, care a funcționat doar cu cardul BRD, pe care, ca să fie suspansul mai mare, evident, l-am încercat ultima dată. De aici înainte lucrurile au decurs normal și nu am mai avut probleme. Dacă vreți să vedeți cum a fost am postat pe youtube un vlog puțin mai lung de 30 de minute: https://youtu.be/PZiQ4AL6qk0”, a adăugat el.
El a perceput Minskul ca pe un oraș puternic ancorat în trecutul său sovietic, dar cu oameni prietenoși.
„Orașul, în prima parte a zilei mi s-a părut pustiu, dar pe seară s-a animat și a început să pară un oraș din Europa, chiar dacă simțeam vibrații sovietice din toate părțile. De la clădiri, la oameni, până la gastronomie, totul mirosea sovietic. Am fost impresionat pentru că a fost prima experiență cu o țară din fostul URSS”, susține românul.
Mâncarea și oamenii i-au plăcut mult. „Restaurantele sunt diversificate, dar eu am pus accentul pe mâncarea tradițională, așa că am ales două dintre cele mai frecventate restaurante și am simțit oarecum asemănătoare gastronomia lor cu a noastră. Gătesc foarte gras și fac băuturi alcoolice din orice. Eu am încercat o băutură slab alcoolică, care se numește “cvas”, tradițională, făcută din pâine neagră fermentată, pe care o beau și copiii. În linii mari a fost o oprire reușită, chiar dacă primul impact a fost șocant. Oamenii sunt foarte prietenoși, chiar dacă tonul vocii și limba nu îi ajută să facă o impresie bună. Dacă nu cunoști limba ai impresia că te ceartă, ori că îți reproșează ceva. Nu a fost cel mai frumos loc de pe pământ, dar a fost o experiență. Călătorii plăcute”, a încheiat el.
Degustare în restaurantul din fața KGB
Rândurile sale au provocat o mulțime de reacții. În timp ce unii au fost curioși, alții au rememorat sejururi petrecute în Minsk.
„Am citit tot, la început din curiozitate, apoi pentru că mi-a plăcut tot ce ați scris! Și mie îmi place să călătoresc, dar trebuie să recunosc că nu m-aș fi gândit la o astfel de excursie! Mă bucur că a fost o experiență plăcută!”, fost un prim mesaj. „Horror” a caracterizat totul într-un cuvânt, un alt internaut.
„Tot ce am mâncat la ei a fost delicios și rachiul e foarte, foarte, am făcut o degustare la restaurantul din fața KGB-ului. La noi a fost mai bine în vamă, s-a mers repede, deși pe noi ne-a dus la întrebări suplimentare din cauza vizelor de Ucraina și Georgia”, a scris altcineva.
„Pe dvs v-a controlat armata sau Poliția de Frontieră?”, a întrebat unul. „Poliția de Frontieră, ne-au dus undeva sus, acolo au venit doi tipi în civil + traducător”, a răspuns acesta. „La mine a venit armata. Probabil formularul de obținere a vizei a trezit suspiciuni mai mari”, a revenit cel cu întrebarea.
„Mâncarea arată bine!”, a observat cineva, iar răspunsul autorului postării a sosit imediat: „Foarte gustoasă și foarte grasă.”
„Chiar ați avut curaj”, a fost observația altcuiva. „Trist... nu mi-a trebuit nici viză (am prins o fază că puteai stă maxim cinci zile, dar să intri și să ieși prin Aeroportul Minsk și să ai asigurare de călătorie), nici cash, nici n-am văzut cum arată banii lor (am stat prin Couchsurfing, că-s avizi de interacționat cu străinii)”, a comentat altul. „Mi s-au părut prietenoși”, i-a răspuns autorul postării.
„Se vorbește engleză pe-acolo?”, a întrebat cineva. „Mai greuț, dar te înțelegi. Ei au niște expresii standard pe care le învață și se așteaptă să le răspunzi cu da sau nu, ori cât mai scurt. Am înțeles mai bine ceea ce spuneau în bielorusă decât în engleza. Sunt foarte multe cuvinte asemănătoare cu ale noastre”, a mai comentat autorul postării inițiale.
Se încarcă comentariile...
