Asaltul asupra Justitiei

La ultima videoconferinta cu prefectii sai, domnul prim-ministru a facut o seama de referiri la Justitie. De sub prelatele sarcasmului de catifea si prin camuflajul de ambiguitati, se observa guri de

La ultima videoconferinta cu prefectii sai, domnul prim-ministru a facut o seama de referiri la Justitie. De sub prelatele sarcasmului de catifea si prin camuflajul de ambiguitati, se observa guri de mare calibru ale unor tunuri de asalt, cu care comandantul Guvernului tinteste acum incropita reduta a independentei judecatoresti. Desigur, principiile ar urma sa fie pastrate, pentru ca mestesugul preluarii denaturate a valorilor occidentale a atins culmile virtuozitatii; avem capitalisti din carton, social-democratism pe hartie, anti-coruptie de celuloza, opozitie din celofibra, parlamentarism de paie, de ce n-am avea si Justitie din gips-carton? Regulile si principiile raman frumos consfintite - interfata cu Europa -, dar selectia, promovarea si evaluarea cadrelor "le facem cum stim noi". Acestei dibacii i se adauga acum o amenintare suplimentara: parghia economica, rasul la salarii. Cu o justificare foarte populista: de ce sa plateasca cetatenii banii care se pierd in Justitie (?) si sa nu ii taiem de la bugetari, adica de la judecatori? Iar populatia, care nu simpatizeaza magistratii, se va simti razbunata. Perspectiva e mult mai grava decat fixatia puterii executive de a incaleca celelalte puteri din stat. Exprimarea banii care se pierd in Justitie se refera la una dintre masinile monstruoase asamblate in linia tehnologica a stoarcerii financiare. Naucite de modificarile la modificari legislative, modificari apoi schimbate sau abrogate, firmele le aplica gafaind si, pe cat se poate, meticulos. Anumiti strategi ai finantelor le urmaresc insa din cu totul alt unghi: cel al interpretarilor gresite ce se pot da legii in aceasta zapaceala normativa. Spre exemplu, pe rolul Curtii Supreme de Justitie se afla un dosar privind contestatia unei firme obligate sa plateasca peste 9 miliarde lei dintr-un asemenea joc birocratico-legislativ. Firma a procurat camioane si remorci Volvo, prin leasing, de la un operator extern. Vama si finantele se contrazic in interpretarea momentului cand s-a facut importul definitiv: din ziua sosirii masinilor sau din ziua achitarii lor (pana atunci ramanand proprietatea operatorului extern). In functie de raspunsul la aceasta dilema, beneficiarul trebuie sa plateasca taxa de drum: la valoarea vehiculelor (5%) sau incorporata in pretul carburantilor, dupa cum a evoluat legislatia. Organele financiare lasa chestiunea sa dospeasca pana in ajunul implinirii termenului de prescriptie. Deci, pe de o parte, contribuabilul poate fi datornic fara sa stie (prin interpretarea diferita a legii), iar pe de alta parte, datoria nestiuta i se tripleaza prin penalitati. In exemplul dat, pretinsa obligatie de plata ar fi de 2.413.105.169 lei, iar penalitatile de... 6.618.555.942 lei! Cunoastem cazuri concrete in care constatarea presupusei datorii restante s-a facut si comunicat exact cu o zi inaintea implinirii prescriptiei de 5 ani, semn ca aceste debite ipotetice sunt pastrate de administratiile financiare ca intr-un fel de depozit la contribuabil, un incubator de penalitati. Acesta este unul din tipurile de "venituri din Justitie" pe care le asteapta guvernul si acuza ca nu vin. Dar "nu vin" tocmai pentru ca se mai face si justitie, se mai gaseste si cate o instanta sau complet de judecata care sa cantareasca drept, netimorat si sa aplice legea. Pe acestea vrea sa le atace Executivul acum, asaltand prin santaj financiar independenta lucrativa a magistratilor. Dorinta aservirii depline a puterii judecatoresti se combina cu calcule bugetare cinice si imprudente, facute in orbecaiala disperata dupa resurse intr-o economie care nu merge si un sistem fiscal care este pentru unii muma, iar pentru altii ciuma. Desigur, se mai poate pune intrebarea: Ce are Justitia cu Prefectura? De ce a fost lansat acest semnal la videoconferinta saptamanala cu prefectii? Credem ca sunt cel putin trei explicatii. Mai intai, stiut fiind temperamentul premierului, a simtit nevoia sa-l admonesteze cumva pe presedintele Curtii Supreme de Justitie, pentru dezvaluirea interventiei grosolane a ministrului Apararii; admonestarea e cu atat mai plauzibila cu cat CSJ e ordonator de credite aparte de sistemul Justitiei, iar, la adoptarea Bugetului pe anul in curs, bugetul acestei institutii a implicat o discutie speciala. Apoi a vrut sa o puna la punct si pe doamna ministru a Justitiei pentru declaratiile - tot recente - privind salariile magistratilor; i s-a raspuns ca la lautari: "Va platim, dar cantati ce vrem noi". In sfarsit, s-a adresat prefectilor, ca mici premieri ai judetelor, dandu-le un exemplu ca Justitia nu e ea chiar asa intangibila pe cat se pretinde, incat, cu istetimea lor, pot gasi si pe plan local metode de a o silui.