Analist politic siliconat, ofer companie domnilor

"Ori jurnalism, ori politică". Într-o societate sănătoasă, cu ambii pepeni sub braţ, nu se poate. Acesta era principiul lui Hubert Beuve-Mery, fondatorul cotidianului "Le Monde". În

"Ori jurnalism, ori politică". Într-o societate sănătoasă, cu ambii pepeni sub braţ, nu se poate. Acesta era principiul lui Hubert Beuve-Mery, fondatorul cotidianului "Le Monde".

În anii '50, înainte de a-i încredinţa editorialele lui Maurice Duverger (marele politolog de mai târziu), Beuve-Mery l-a luat şi l-a fiert câteva luni bune în suc propriu, pentru a-i identifica spuma eventualelor ambiţii politice. Dacă aceste ambiţii ar fi existat, Duverger n-ar fi avut ce căuta la "Le Monde".

- Nu visaţi, domnule Duverger, ca toată lumea, la o carieră de ministru sau deputat? - l-a descusut, la o cină aparent destinsă, directorul lui "Le Monde".

Dar Duverger - prea înţelept ca să răspundă - s-a refugiat în falsa moleşeală în care ne camuflează digestia.

Aşadar, a fost angajat ca editorialist la "Le Monde", cu obligaţia de a scrie 20 de articole pe an. Ce companie era atunci în presa franceză! "Le Combat" îl avea pe Camus, "Le Figaro" se lăuda cu Aron şi Mauriac, "Le Populaire" cu Leon Blum...

Ori jurnalism, ori politică. Mi-am adus aminte de principiul lui Beuve-Mery, contemplându-l pe Dan Pavel, care s-a folosit de editorialul său din gazetă, pentru un loc sub sumanul miţos al lui Becali.

Dar, zic eu, cei doi erau oricum sortiţi concubinajului. Becali s-a făcut cunoscut prin editorialele lui răcnite, din preludiul şi postludiul meciurilor disputate de echipa pe care o mulge.

În vreme de scrierile gazetăreşti ale lui Pavel sunau, în urechile stăpânului Stelei, ca nişte anunţuri de mică publicitate: "Analist politic sexy şi fierbinte, cu obraz siliconat şi maximă experienţă în domeniu, ofer companie intimă domnilor generoşi. Igienă maximă".