"Am prieteni care stau în Macaralei, într-un apartament cu două camere"

E bogată şi celebră. Povesteşte însă cu modestie despre succesul ei în afaceri. Nu se plânge de bolovănişul din România, de condiţia femeii în businessul mioritic, de birocraţie sau

E bogată şi celebră. Povesteşte însă cu modestie despre succesul ei în afaceri. Nu se plânge de bolovănişul din România, de condiţia femeii în businessul mioritic, de birocraţie sau neseriozitatea altora. Nu a visat vreodată să plece din ţară, însă iubeşte metropolele Occidentului.

Vrea să-şi educe fiicele în spiritul respectului faţă de ban. Este implicată în programe caritabile, ajută studenţi deştepţi şi oameni nevoiaşi, dar nu ştie să arunce cu bani în săracii Ferentariului şi să cheme televiziunile ori de câte ori face o faptă bună. Camelia Şucu pare prototipul omului de afaceri menit să nu reziste în jungla naţională, care s-a încăpăţânat totuşi să creadă că bunul-simţ şi omenia nu sunt un handicap pentru reuşită. Modelul "Camelia Şucu" răzbate însă prea puţin într-o Românie care cultivă cu pasiune scandalul, becalizarea, grotescul şi spiritul de şmecher.

- Doamnă Şucu, mult-mediatizatul dumneavoastră divorţ a reprezentat până la urmă o publicitate pentru dumneavoastră, v-a făcut cunoscută şi dincolo de lumea afacerilor. Vă gândeaţi că lucrurile vor evolua aşa?
- N-aş putea spune că mi-aş fi dorit ca acest eveniment din viaţa personală să devină un instrument de PR pentru businessul meu. Nu era nevoie.

- Şi totuşi, ajungeţi să vă gestionaţi nu numai propria afacere, ci şi propria celebritate. Cel mai scump divorţ al României, aşa se spune…
- E bine de făcut o precizare. Eu înainte de acest eveniment nu am dorit foarte multă publicitate în jurul meu, nu neapărat pentru că nu consideram că e bine pentru marketingul companiei, ci pentru că eram foarte ocupaţi cu dezvoltarea afacerii. În timp, am învăţat ce e mai bine şi ce e mai puţin bine pentru a face marketing. Noi am învăţat din mers tot ceea ce a ţinut de acest business.

- Discutăm în România, practic, de prima generaţie de oameni care a făcut bani... Noi nu mai avem tradiţia din Occident, la noi au fost naţionalizări, vechile elite au fost distruse şi de-abia acum începe să se contureze o nouă clasă de oameni cu putere financiară...
- Poate de aceea şi suntem interesanţi, de aceea ni se iau interviuri…

- Voiam să spun că este o generaţie educată în comunism şi care a intrat dintr-o dată într-o altă cultură. Oare acest salt atât de brusc nu le poate da unora vieţile peste cap, nu-i poate face să piardă controlul?
- Într-adevăr este cel mai greu să pot menţine un ritm atât de rapid, cu schimbări atât de burşte şi la tot pasul şi să rămâi cât se poate de echilibrat. Dar este obligatoriu să rămâi echilibrat. Altfel nu-ţi poţi dezvolta nici măcar businessul, iar în viaţa personală rişti să devii un obsedat de muncă. Noi, într-un fel, suntem o generaţie de sacrificiu, aşa cum au fost şi părinţii noştri...

- O generaţie de sacrificiu?
- Din anumite puncte de vedere, da.

- Sună ciudat din partea cuiva care a atins o bunăstare capitalistă.
- Aşa este. Pentru mine însă este un sacrificiu că nu am mai putut să-l mai citesc pe Marin Preda, de exemplu. Am fost adesea întrebată: dar v-aţi sacrificat familia? Nu am sacrificat nimic, dar la fiecare pas avem nişte priorităţi.

- Banul îi schimbă mult pe oameni? Mai poţi fi cel dinainte după ce ai acumulat o sumă mare?
- Nu vreau să mă credeţi ipocrită, dar eu cred că nu m-am schimbat.

- Dar relaţiile umane din jurul unui om de afaceri nu se schimbă atunci când cei din jurul lor văd că au câştigat bani foarte mulţi? Nu s-au schimbat prietenii în funcţie de bani?
- Dacă ne gândim la cei care au venit pentru bani, atunci nu-i consider prieteni, pot să-i consider parteneri de afaceri. Dar noroc că avem mintea prea ocupată şi nu ne punem întrebările astea. Eu pot să vă spun că am norocul să am prieteni puţini, dar adevăraţi, am prie-teni care stau în Macaralei, într-un apartament de două camere, şi ne vizităm, suntem ca o familie foarte frumoasă şi foarte curată.

- Şi nu v-au cerut absolut nimic?
- De fapt, cred că şi dacă ar avea nevoie nu ar veni la mine să-mi ceară, pentru că s-ar gândi că ar strica prietenia. Dar ei sunt oricum nişte oameni atât generoşi că singurul lucru pe care mi l-au cerut a fost să ajut nişte copii orfani. În fiecare an, de Crăciun, mă roagă să fac pachete pentru copiii aceia.

- Ce se schimbă în atitudinea omului în momentul în care trece pragul primului milion? Simţi că te-ai lansat pe orbită?
- N-am avut timp să mă gândesc. Eu şi acum cred că trebuie să ne lansăm. Adică este loc de expansiune.

"Acţiunile caritabile nu se fac pentru apariţii la televizor"

- Sunteţi implicată în acţiuni caritabile?
- Da, şi când văd câte nevoi sunt câteodată simt că mă încovoi. Acum, în februarie, organizez o seară pentru că fiica mea cea mică a vrut să strângă nişte bani pentru copii. Avea mai multe teme de proiect pentru liceu. Şi aşa s-a născut acest eveniment la care nu ştim care va fi suma şi care are la bază integrarea copiilor cu dizabilităţi. Nu prea se cunosc aceste lucruri…

- De ce nu le faceţi cunoscute? Unii îşi fac publicitate cu asta.
- Eu cred că acţiunile caritabile se fac la nivelul unui eveniment în care generozitatea oamenilor este răsplătită printr-o seară frumoasă, dar nu neapărat prin apariţii la televizor sau presă.

- Sunt mulţi oameni de afaceri implicaţi într-un fel sau altul în acţiuni de felul acesta?
- Aşa cum i-am văzut eu la evenimentele respective, sunt destul de mulţi. Sunt şi unii care nu au încredere în transparenţa organizaţiilor cărora le donează banii şi atunci este de datoria acestora să vină un pic în întâmpinare cu nişte proiecte.

- Aţi dat vreodată mită pentru vreo aprobare, o autorizaţie, ca să iasă un act mai repede?
- Când am construit acest magazin nu am avut nevoie. Este adevărat că m-am dus personal să bat la uşile lor, dar nu mi s-a întâmplat niciodată să mi se ceară.

- Nu vi s-a întâmplat să aşteptaţi prea mult?
- M-am plâns odată, recunosc.

- V-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară?
- Eu nu m-am descurajat aşa de repede. Mă ajută foarte mult optimismul. Aveam prieteni în străinătate care tot timpul ne spuneau că am putea veni. În afară de Europa nu am fost în foarte multe locuri. În Italia am fost întotdeauna cu treabă, dar şi cu plăcere. La cumpărături mă duc cu fetele o zi, două.

- Le daţi mulţi bani copiilor?
- Bill Gates spunea că trebuie să le dai copiilor bani cât să poată să muncească, nu să lenevească. Copiii mei simt valoarea banului, deşi niciodată nu le-a lipsit absolut nimic. Ba, mai mult, Ioana vrea să înceapă un business împrumutând bani de la mine.

- Sunteţi feministă?
- Deloc. Sunt feminină.

- Aţi câştigat foarte mulţi bani în urma divorţului. V-aţi gândit să renunţaţi la afacere?
- Nu. Îmi place ceea ce fac. Nu prea încurajez pe nimeni, nici ca femeie, nici ca bărbat, să-şi facă un plan de afaceri dintr-o relaţie personală. Eu nu am obţinut un partaj de succes, eu am realizat o tranzacţie comercială.

- Ce veţi face cu cele 40 milioane de euro?
- Pentru moment, trag aer în piept… şi încerc să mă dezvolt. Este un proiect şi frumos, şi riscant, ca orice proiect de business.

"Acum e un timp cu soare pentru România"

- Ce vă place la România?
- Mie îmi plac oamenii. Cred că parte din succesul meu în afacerea aceasta este şi faptul că mie mi-a plăcut să lucrez cu oamenii. De asta am făcut şi medicina.

- Ce vă dezgustă la România?
- Nimic în mod special. Unele lucruri se mişcă prea încet faţă de cât aş vrea eu. Nu fac politică, nu mă interesează decât poate la nivel de discuţie, dar i-aş pune să alerge în fiecare dimineaţă cu mine, să văd ce înseamnă încet şi repede pentru ei.

- Climatul politic este, după cum ştiţi, foarte tensionat. Se simte asta şi în mediul de afaceri?
- Deocamdată nu ne-a afectat. Dar dacă deciziile care se iau la nivel politic îi vor afecta pe oamenii de afaceri, atunci sunt convinsă că ei vor riposta.

- Nu vi s-a întâmplat cu niciun partener străin să vedeţi vreo reţinere din cauza scandalurilor politice de la noi?
- Mai ales acum, nu. Este un timp cu soare pentru România. Foarte multă lume este interesată şi crede foarte mult în dezvoltarea României.

- Compania dumneavoastră se adresează clienţilor cu venituri mari. Simţiţi o creştere semnificativă a acestui segment?
- Da, se simte, pentru că oamenii au muncit, au câştigat, au circulat. Am văzut un interviu al lui Andi Moisescu într-o revistă, în care spunea că românul este o specie ciudată de cumpărător. Primul lucru îşi ia maşină. Avea mare dreptate.

- V-aţi numărat printre oamenii de afaceri care ar fi vrut să mai stăm un pic cu aderarea la UE?
- Eu nu. Niciodată nu am spus aşa ceva. E altă etapă şi am luat-o ca atare. La fiecare problemă care se va ivi va trebui să se găsească o soluţie.

- Înţeleg că nici nu aţi aşteptat aderarea ca pe ceva extraordinar.
- Nu, nici nu aveam cum. Chiar, sincer. Uitându-mă la tot ce s-a întâmplat în Europa nu pot spune că transformările sunt simple. Mă uit, de exemplu, la Budapesta. La câţiva ani buni după ce au intrat şi ei în Uniunea Europeană, cu tot ce s-a investit acolo şi cu tot ce s-a construit, totul arată foarte bine. Dar eu nu am trăit acolo ca să ştiu cum trăieşte populaţia.

- Cel mai mult mă frământă cum să fac să rămân un om bun de afaceri, să nu-i dezamăgesc nici pe copiii mei, nici pe clienţii mei, nici pe oameni. Să-mi reuşească tot ce mi-am propus. Să fiu sănătoasă să pot să le duc pe toate.

Cum comentează

Debutul în afaceri.

Dacă mă întrebaţi pe mine ce am vândut prima dată, vă spun că mobilă pentru birou. Intrarea mea în această activitate şi în acest business, şi în a-l ajuta şi a-l susţine pe soţul meu a intervenit undeva în '93. Eu eram la acea vreme în sistemul medical, nu aveam nici cea mai mică idee că aş putea să-mi schimb atât de radical meseria. Noi am început să vindem mobilă şi ne bucurăm când vindeam de 50 milioane de lei pe zi. Eram în vacanţă la Neptun, făceam cu schimbul, ori eu, ori Dan, şi ne duceam la recepţie şi dădeam telefon să vedem cât s-a vândut în ziua respectivă.

Mediatizarea divorţului familiei Şucu.

Înainte şi în timp am învăţat ce e mai bine şi ce e mai puţin bine pentru a face marketing. Noi doi, eu şi cu Dan, am avut un traseu foarte bun pentru că ne-am completat ca parteneri foarte bine. Eu sunt foarte rebelă, îmi place probabil să risc, a fost poate şi momentul, era şi nebunia tinereţii, dar, chiar dacă riscai, nu pierdeam cine ştie ce. Acum mă uit mult mai bine pe ceea ce înseamnă un business plan.

Locurile preferate din afara României.

Milano şi Parisul le aveam întotdeauna pe agendă din mai multe motive. Târgurile de mobilă cele mai importante acolo se petrec. În vacanţă am fost în Austria şi Spania, apoi am fost patru zile, cu treabă, la New York. Aici, pot să spun că a fost şi frumos, şi apăsător.

Intrarea în politică.

Toate la timpul lor. Dacă va fi nevoie la un moment dat de ajutorul meu, nu neapărat ca aparţinând unui partid, ca România să nu mai fie percepută de oamenii medii şi simpli din străinătate ca fiind un loc al tuturor relelor, o voi face cu toată energia. Mulţi oameni de afaceri am fost ocupaţi să creştem, acum poate suntem ocupaţi să cernem sau să fim cernuţi şi în acelaşi timp poate este cazul să ne gândim şi la viitor pentru copii. De asta şi susţin şi investesc în diverşi copii.

Bill Gates spunea că trebuie să le dai copiilor bani cât să poată să muncească, nu să lenevească. Copiii mei simt valoarea banului, deşi niciodată nu le-a lipsit absolut nimic. Ba, mai mult, Ioana vrea să înceapă un business împrumutând bani de la mine.
Camelia Şucu