"Afacerea Enron": cine compromite ideea de capitalism?

Presa de peste Ocean intoarce pe toate fetele consecintele si implicatiile scandalului Enron, care a depasit cu mult cadrul economic, capatand dimensiuni politico-morale cu lunga bataie. Este un

Presa de peste Ocean intoarce pe toate fetele consecintele si implicatiile scandalului Enron, care a depasit cu mult cadrul economic, capatand dimensiuni politico-morale cu lunga bataie. Este un eveniment care "tine de sistem", scrie, in Washington Post, analistul Richard Cohen, in cuvintele caruia fapta conducatorilor concernului, care s-au grabit sa vanda actiuni ale propriei companii in valoare de peste un miliard de dolari, stiind ca aceasta era in pragul falimentului, nu poate fi descrisa doar ca simpla "hotie" sau "escrocherie". Acesti oameni apropiati varfurilor administratiei Bush - continua el - si-au incasat frumusel banii, dar cand ceilalti investitori si posesori de actiuni, inclusiv functionarii de rand ai firmei, au incercat sa faca acelasi lucru au ramas cu buzele umflate. "Pretul unei actiuni a scazut vertiginos de la 85 de dolari la 68 de centi si ei au pierdut totul - economiile, fondul de pensii, visurile unui trai confortabil, poate al plimbarilor odihnitoare cu barca pe apele unui lac. Stabii sunt cei care s-au ales cu barca, mai bine zis cu yahtul. Celorlalti le-a ramas lacul. Acum nu au decat sa se arunce in el". Culmea este ca, aparent, tranzactiile sunt legale. "Nu exista nici o dovada care sa sprijine afirmatiile ca vanzarea de actiuni de catre membrii Consiliului de Administratie ori functionarii superiori ar constitui un act impropriu", citeaza Richard Cohen spusele unui jurisconsult de la Enron (absolut frapanta similitudinea cu sustinerile unui simandicos personaj al lumii noastre de afaceri ca ingineriile financiare la care s-a dedat sunt "perfect legale", iar cei ce afirma contrariul "habar nu au de capitalism" - n.r.). Dar, concluzioneaza analistul, in sinea sa fiecare din noi stie ca nu este asa. "Ce s-a intamplat in realitate, stim cu totii: cativa bogatasi au profitat din plin, in timp ce propriii lor angajati au pierdut totul". Concluzii pe care, un alt analist, Paul Krugman, le formuleaza in New York Times si mai transant, afirmand ca asemenea gigantice malversatiuni risca sa compromita insasi notiunea de capitalism. "Nu este vorba numai de totala lipsa de fair-play - angajati care isi pierd economiile de o viata, in vreme ce un grup de manageri escroci isi inmultesc averile. Este vorba aici de insesi mecanismele in virtutea carora functioneaza capitalismul. Intr-adevar, investitorii trebuie sa aiba certitudinea ca profiturile raportate sunt reale, ca managerii nu-si vor folosi functiile de conducere in detrimentul actionarilor si al angajatilor si ca, atunci cand comit abuzuri, actiunile lor vor fi descoperite si pedepsite. Acum avem o dovada clara ca sistemul care trebuia sa ofere asemenea certitudini nu a mai functionat. Adevarul este ca institutiile-cheie care servesc drept fundament sistemului nostru economic sunt corupte, intrebarea fiind cat de mult si cat de sus". Daca asemenea semnale de alarma sunt trase din interiorul tarii clasice a capitalismului, unde acesta are radacini atat de adanci, ce sa mai spunem de o tara ca Romania, unde capitalismul este la primii pasi sovaielnici? Consecintele poate cele mai grave ale ingineriilor financiare practicate intr-o veselie in tara noastra pot fi sintetizate in cateva cuvinte: anume ca se compromite ideea de capitalism inca inainte ca acesta sa se fi instalat cat de cat bine pe propriile picioare.