Stetoscop : Luxul sărăciei

Stetoscop : Luxul sărăciei

Suntem prea săraci ca să cumpărăm ieftin. Este o butadă potrivită perfect şi sistemului românesc de sănătate.

Recent, Societatea Academică din România (SAR) a publicat o amplă analiză referitoare la piaţa autohtonă de medicamente şi politicile aplicate în acest domeniu în ţara noastră.

Una dintre cele mai bune din ultimii ani, analiza SAR ţintuieşte ca într-un insectar problemele care frânează evoluţia sistemului românesc de sănătate.

Esenţa acestor probleme o reprezintă însă dilema la care nu numai România, ci şi alte ţări trebuie să facă faţă: cheltuim banii bugetelor de sănătate doar pe medicamente generice (un soi de chinezării mai ieftine, dar cu randament scăzut) sau pe patentate (medicamente de ultimă generaţie, a căror eficienţă plătită scump este garantată de numele unor firme de renume)?

Pentru că drămuirea banului public trebuie să ţină seama de cele două talere ale balanţei: eficienţa economică şi echitatea. Prima, îmbrăţişată de Banca Mondială, susţine cheltuielile raţionalizate, sugerând că, în sănătate, genericele pot duce la economii substanţiale.

Cea de-a doua, „poziţia echităţii”, susţinută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), argumentează că „accesul la medicamente esenţiale e un drept al omului, iar asigurarea medicamentelor la costuri rezonabile tuturor celor care au nevoie de ele ar trebui să fie o prioritate a politicilor de sănătate publică”.

Din păcate, în România, discuţiile sunt purtate la un nivel simplist, medicamentele scumpe din import fiind de cele mai multe ori blamate apriori pentru secătuirea bugetelor.

Stabilirea unui echilibru între cele două atitudini  referitoare la achiziţiile de medicamente şi materiale de ultimă generaţie este în cele din urmă cheia de boltă a sistemului sanitar românesc. Pentru că, de multe ori, luxul de a nu interveni la timp cu produse eficiente ne poate costa mult prea scump.