Ruxandra Dobrescu, medic primar endocrinolog: „Legătura dintre tiroidă și kilogramele în plus este metabolismul“
0Unul dintre miturile legate de problemele tiroidiene este creșterea în greutate. Vinovat se face aici metabolismul, care poate fi încetinit în cazul hipotiroidismului. Însă, spune endocrinologul Ruxandra Dobrescu, cu un stil de viață adecvat, el poate rămâne la fel de activ ca al unei persoane sănătoase.
Cei mai mulți oameni încep să se intereseze de bolile tiroidiene atunci când deja sunt încercați de anumite simptome sau când cei dragi au fost diagnosticați cu o asemenea afecțiune. De multe ori nu se ajunge țintit la endocrinolog, ci mai degrabă la cardiolog sau la diabetolog. Acest lucru se întâmplă pentru că multe dintre simptome sunt comune și altor boli, însă nedescoperite la timp, aceste afecțiuni înseamnă o alterare a calității vieții și chiar un pericol vital, prin prisma complicațiilor. Însă doar două analize simple, care pot fi prescrise și de către medicul de familie, ne pot orienta devreme către diagnosticul corect.
„Weekend Adevărul“ a discutat despre bolile tiroidiene, de la cele mai simple și până la cancerele agresive, cu medicul primar endocrinolog, doctor în științe medicale, Ruxandra Dobrescu. Medicul își ajută pacienții atât la cabinet, cât și în mediul online, unde le oferă celor interesați informații deosebit de utile, explicate adecvat. Ea a încercat să ne lămurească ce sunt mai exact bolile tiroidiene, care sunt analizele de bază care trebuie făcute anual, cum ne informăm atunci când avem suspiciuni de boală și ce riscuri există dacă nu descoperim la timp.
„Weekend Adevărul“: Ce ar trebui să știm despre tiroidă?
Dr. Ruxandra Dobrescu: Ar trebui să știm că este, probabil, cel mai frecvent afectată de disfuncții endocrine. Bolile tiroidiene sunt foarte frecvente – sunt niște statistici, mai ales în rândul americanilor, care spun că pe parcursul vieții, până la 10% din populație ajunge să dezvolte o afecțiune tiroidiană. De multe ori, debutul este atât de insidios încât nici nu știm de existența acestor probleme. Tot o statistică din Statele Unite ale Americii spune că până la 60% dintre persoanele care suferă de o afecțiune tiroidiană nu știu de existența ei. Situația este destul de complexă. Multă lume se întreabă de ce sunt atât de frecvente bolile tiroidiene acum, pentru că în urmă cu 20 de ani poate nici nu auziserăm de ele. Cred că aici sunt mai multe explicații. În primul rând, suntem mult mai eficienți în diagnosticarea acestor probleme, adică atât de frecvente am aflat că sunt, încât suntem și noi mult mai atenți când vine vorba de diagnostic. Și analizele tiroidiene, adică TSH și FT4, analizele de funcție tiroidiană, au intrat deja în panelul de analize pe care le recomandăm uzual, adică pe care ar trebui să le facă orice persoană o dată pe an.
Aceste analize sunt recomandate de către medicul de familie sau mergem la medicul specialist?
Ar trebui să le recomande medicul de familie, care poate să le prescrie în mod gratuit. Practic, dacă avem o suspiciune de o afecțiune de orice fel, primul drum ar trebui să fie la medicul de familie, care ne prescrie aceste analize de bază, și în funcție de rezultatul lor ne orientează într-o direcție sau alta.
Internetul, sursă îndoielnică
Când vine vorba de suspiciuni, este de ajuns să citești un articol pe internet și deja te suspectezi ca suferind de acea afecțiune. Ce facem cu aceste suspiciuni, la ce să fim atenți?
În principiu, din acest motiv este importantă vizita la medic, care poate să trieze din grămada de lucruri pe care ni se pare nouă că le observăm pe cele care sunt relevante și să le grupeze în niște eventuale cauze posibile. Problema este, cu toate aceste simptome pe care le găsim când ne apucăm să căutăm pe net, că multe dintre ele sunt nespecifice. De exemplu, vorbim de un hipotiroidism, adică deficitul de hormoni tiroidieni. Dacă vom căuta pe internet, vedem că se manifestă prin: oboseală, căderea părului, piele uscată, tendința la constipație... Toate acestea sunt modificări nespecifice, adică pot apărea într-o mulțime de probleme care nu au legătură cu tiroida. Dar, dacă avem bănuiala că ceva este în neregulă, ar trebui să discutăm lucrurile acestea cu un medic. Iar medicul acela, cum ziceam, ar trebui să fie medicul de familie. Aceste analize de bază de care povesteam ajută foarte ușor să ne confirme sau nu suspiciunea unei afecțiuni tiroidiene. După care, medicul endocrinolog rafinează și identifică o eventuală cauză, stabilește care este tratamentul potrivit și decide următoarele etape, ce ar mai fi de făcut, inclusiv ca investigații.
Aceste două analize simple, TSH și FT4, spuneați că ne pot orienta la un moment dat.
Aceste analize ar trebui să fie punctul de plecare, pentru că ele ar trebui făcute chiar dacă nu ne supără nimic. Aceste analize pot fi prescrise gratuit. Nu ne costă nimic, cu condiția să avem grijă și să facem vizita la medicul de familie.
Din experiența dumneavoastră, cum se întâmplă: pacienții merg mai întâi la medicul de familie sau se adresează direct specialistului?
O combinație. Multă lume începe, își face documentarea, inițial, pe internet. Și de multe ori am pacienți care ajung la mine pentru că au descoperit ei sau se bănuiesc de anumite probleme de sănătate. Sunt și pacienți, bineînțeles, care ajung pe baza unor rezultate anormale ale unor investigații. Lucrurile sunt de fapt combinate. Dacă vorbim de internet, și acesta este un lucru important de discutat, este că și noi, ca medici, și ca pacienți, trebuie să fim cumva conștienți că în epoca aceasta a informației larg disponibile, trebuie să avem grijă și să selectăm cum trebuie informația pe care ne bazăm mai departe. Adică e OK să căutăm surse de informare online, dar este bine să încercăm să căutăm surse recomandate, care să aibă în spate dovezi medicale. Practic, în condițiile în care informația este atât de larg accesibilă, este și informație de calitate variabilă. Adică sunt și site-uri corecte, documentate, bazate pe dovezi științifice, sunt și site-uri care nu au în spate niciun fel de fundament medical. Nu vorbim de reviste/jurnale științifice pentru informare medicală. Ce aș vrea eu este ca lumea să devină conștientă și să încerce să se uite un pic la informația pe care o găsește, aceea care este scrisă în limbaj accesibil, să verifice care este sursa, cine este autorul. Dacă autorul are vreun background medical, care la modul ideal ar trebui să fie în domeniul despre care vorbește. Sunt multe persoane care povestesc din experiența proprie a confruntării cu boala, ceea ce este un lucru important, pentru că vorbim de pacient-suport, dar asta nu trebuie confundat cu o dovadă medicală sau cu o informație de calitate științifică medicală, care ar trebui căutate în surse scrise de profesioniști din domeniul medical. De asemenea, ar trebui să fim un pic atenți și la tonul conversației. În general, problemele medicale sunt complexe, au multe cauze și nu au o soluție simplă. Dacă găsim un site sau o persoană care spune că a identificat o cauză unică a unei probleme și soluția supremă, pe care n-o mai știe nimeni, acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă. Așa ceva, din păcate, în medicină nu există, nu există simplu și 100% garantat.
Și probabil trebuie să vezi ce-ți vinde în continuare...
Da, exact. Așa că, urmărim autorul și dovezile, vedem ce susținere are în spate autorul respectiv, urmărim tonul discuției și, la modul ideal, ar fi bine să urmărim dacă sunt citate sursele a ceea ce spune. Noi, ca medici, ar trebui să avem această formare profesională de a nu arunca cu vorbe care nu sunt susținute de fapte, adică dovezi în spate. Ceea ce spunem să fie și argumentat, de ce se întâmplă lucrul acela.
Metabolismul și menopauza, două cauze interdependente
Multă lume asociază problemele tiroidiene cu kilogramele în plus. Obezitatea determină valori crescute ale hormonilor tiroidieni sau procesul este invers?
Cred că, în ciuda miturilor, tiroida nu este atât de importantă când vorbim de kilogramele în plus. Practic, știm la momentul acesta că obezitatea este de fapt o afecțiune complexă care are o mulțime de cauze, de multe ori legate de stilul de viață. Care este legătura cu tiroida și cu hormonii tiroidieni, de la ce a plecat acest mit? Știm că hormonii tiroidieni sunt foarte importanți în reglarea metabolismului. Și un nivel mai scăzut de hormoni tiroidieni, adică un hipotiroidism, poate să ducă la o încetinire a metabolismului. Gândim economic: dacă metabolismul este scăzut, înseamnă că mâncând la fel ne vom îngrășa. Practic, s-a dovedit însă că variația aceasta de kilograme nu este foarte importantă. O persoană care are un hipotiroidism sever netratat nu se îngrașă mai mult de două-cinci kilograme din cauza hipotiroidismului. Importante sunt, desigur, kilogramele de țesut adipos. Dar aceste kilograme, cinci să spunem, pe care le acumulează o persoană cu hipotiroidism, sunt în mare parte din cauza retenției de apă și de sare, adică a edemelor care apar în hipotiroidism. Și acesta este un lucru care se corectează după ce începem tratamentul cu hormoni tiroidieni. Deci există un sâmbure de adevăr, dar nu aceasta este problema principală, legată de acumularea kilogramelor în plus. Cred că ceea ce se întâmplă de multe ori este cumva coincidența, în aceeași perioadă de viață, a mai multor fenomene. Făcând abstracție de alimentația defectuoasă și un stil de viață sedentar, probabil mai multe femei decât bărbați sunt afectate de kilogramele în plus și această problemă începe sau se agravează cam în perioada 40-50 de ani, când femeia se apropie și de menopauză.
În ce măsură este afectată tiroida de menopauză?
Aici sunt mai multe lucruri care se suprapun. Pe de o parte, perioada de tranziție către menopauză, și apoi perioada de menopauză, se caracterizează printr-un nivel mai scăzut al hormonilor sexuali, al estrogenului, care face să se modifice raportul între țesutul muscular și țesutul adipos – adică scade masa musculară și crește masa grasă. Din cauză că scade masa musculară, încetinește metabolismul, pentru că metabolismul e determinat în mare parte de mușchi, care sunt principalul consumator. Dacă încetinește metabolismul, asta agravează creșterea în greutate. Și problema e cu atât mai importantă cu cât vorbim de o persoană care, pe parcursul vieții, s-a confruntat cu kilogramele acestea în plus și a încercat o mie de cure de slăbire, cu perioade de slăbit în care pierde ceva din țesutul adipos, dar pierde și din masă musculară (pentru că dacă slăbim brusc, asta se întâmplă), urmate de o perioadă de îngrășare, care este pe baza țesutului adipos și nu a masei musculare, și iarăși este un cerc vicios care se întreține și care face ca o femeie în perioada aceasta de viață, din cauza stilului de viață, din cauza curelor de slăbire, din cauza modificărilor hormonale, ajunge să aibă tendința de creștere în greutate. Și tot în această perioadă de viață apare cel mai frecvent la femei hipotiroidismul.
E vorba de mai mulți factori care se suprapun și în toți acești factori nu hormonii tiroidieni sunt cei mai importanți. E important, bineînțeles, să evaluăm funcția tiroidiană, și dacă găsim un dezechilibru, să îl tratăm, dar este mult, mult mai important să avem în vedere toți acești factori care țin de stilul de viață, de alimentație, de nivelul de activitate fizică. Pentru că, în final, ei sunt mult mai importanți decât hormonii tiroidieni.
Este și vârsta un factor de risc? De la ce vârstă începem să ne facem probleme?
Nu există o vârstă-prag, de la care frecvența e mai mare, ci știm că incidența crește pe măsură ce avansăm în vârstă. Probabil că există și o influență a nivelului de estrogen, probabil că este o influență și a cromozomului X, a materialului genetic, care face ca femeile să fie mai predispuse decât bărbații, și ca femeile în a doua parte a vieții să fie mai predispuse decât femeile în prima parte a vieții.
„Cancerul tiroidian este cel mai frecvent de cauză endocrină“
Aveți un doctorat în studiul cancerului de tiroidă. Cum este situația în România, când vorbim de acest tip de cancer?
Interesul meu pentru cancer a început probabil în urmă cu aproape 13 ani, să zicem, încă de când eram rezidentă. Am participat la studii clinice, am văzut pacienți cu tot felul de tipuri de cancere tiroidiene, inclusiv forme foarte agresive. În România stăm la fel ca în restul lumii, în sensul că acesta este cancerul cel mai frecvent de cauză endocrină. De fapt, când vorbim de cancerul tiroidian, vorbim nu de un tip de cancer, ci de mai multe, și cu o evoluție care poate fi foarte variabilă, de la forme blânde până la forme care evoluează foarte rapid și care au nevoie de diagnostic rapid și de tratament agresiv.
Cum este depistat acest tip de cancer?
Cancerul tiroidian este depistat atunci când descoperim un nodul tiroidian. Nodulii tiroidieni sunt foarte frecvenți în populația României și nu numai, mai ales că în România este deficit de iod. Se estimează că probabil 60-65% dintre persoane pot să aibă unul sau mai mulți noduli tiroidieni de care nu știu. Când devenim conștienți că e o problemă la nivelul gâtului, adică sesizăm noi sau ni se atrage atenția de către persoane apropiate că s-a modificat ceva, o modificare vizibilă la nivelul gâtului, sau devenim conștienți de niște simptome – de exemplu, probleme la înghițit sau probleme la respirat, apariția unei răgușeli nejustificate –, trebuie să mergem la un consult endocrinologic și eventual să facem o ecografie de tiroidă. Sunt semne care nu trebuie neglijate, mai ales dacă vorbim de niște simptome care au apărut brusc și care evoluează rapid. Pentru că, așa cum spuneam, cu cât depistăm mai repede o problemă de genul acesta, cu atât avem șansele cele mai mari de vindecare. Multe dintre tipurile de cancer tiroidian pot fi vindecate, cu condiția să luăm măsurile care trebuie cât mai devreme.
Debutul înșelător
Acele forme agresive cum se manifestă, cum le sesizăm?
Semnul cel mai important este apariția bruscă a simptomelor. De asta spuneam, dacă sesizăm că ceva este în neregulă, nu neglijăm, ci mergem imediat la doctor. Dacă suntem răgușiți două luni, e clar o problemă. Ideea este să avem un indice de suspiciune cât mai scăzut, adică dacă ni se pare că ceva este în neregulă, mai ales dacă e vorba nu de o problemă, ci de mai multe lucruri care apar împreună, atunci e bine să mergem să stăm de vorbă cu un medic care fie o să ne spună „stați liniștit, nu e nicio problemă!“, fie să ne spună ce e de făcut mai departe.
Debutează la fel și cel blând, și cel agresiv?
Este o întrebare foarte complexă. Debutează la fel, numai că cel agresiv are o evoluție mult mai rapidă. Adică cel blând poate să nu se manifeste nicicum și să fie descoperit întâmplător la o ecografie pe care o facem din alte motive – de exemplu, un RMN de coloană care vede întâmplător și un nodul la nivelul gâtului sau o tomografie făcută din varii motive, sau o persoană care are, de exemplu, analizele de bază modificate, și care ajunge pe baza acelor analize la medicul de familie, apoi la medicul endocrinolog, iar acesta decide că trebuie să facă și o ecografie, ca să vadă mai exact despre ce este vorba. Practic, analizele ne arată funcția tiroidiană, iar ecografia ne arată structura. În general, le folosim împreună, pentru că ne dau informații complementare. Putem astfel să descoperim întâmplător un nodul tiroidian, fără ca persoana respectivă să fie deranjată în vreun fel. În general, o formă agresivă de cancer se manifestă rapid – apar simptome, apar probleme la înghițit, apare o formațiune la gât care este clar vizibilă. În formele cele mai agresive, aceste lucruri apar rapid și se manifestă pe parcursul a câteva săptămâni. Din fericire, aceste forme sunt însă rare, majoritatea cancerelor evoluează mult mai blând. Totuși, când vine vorba de cancerul tiroidian e foarte importantă o evaluare cât mai precoce: la orice bănuială că ceva e în neregulă, trebuie mers la medic, pe lângă asta trebuie făcute analizele uzuale o dată pe an, care ne pot atrage atenția asupra unor probleme pe care nici nu le bănuim. Practic, tocmai etapa aceasta subclinică, adică înainte să apară manifestările de boală, este cea mai bună și cea mai sigură pentru rezolvarea unei probleme medicale.
„Un deficit mic de hormoni tiroidieni ne lasă să funcționăm cu motoarele turate la capacitate mai mică“
Aveți și pacienți surprinși total de diagnostic, cu probleme pe care le descoperiți în mod neașteptat?
Se întâmplă. Am prins cumva obiceiul, de când eram rezidentă, că pacientul trebuie evaluat complet. Acesta este motivul pentru care mi se pare că tipul de medicină pe bandă rulantă, cu consultații la un sfert de oră, ne face să trecem pe lângă niște probleme care altfel ar putea fi depistate. De exemplu, vine o pacientă la mine pentru că are niște dereglări de ciclu menstrual. Este important să discutăm nu numai despre asta. Așa că o întreb și despre alte probleme conexe, și dacă o mai supără altceva, și dacă are în familie antecedente de diverse tipuri de probleme, inclusiv probleme tiroidiene – pentru unele dintre ele există o predispoziție genetică. Este importantă și zona geografică de unde vine, pentru că în locurile cu deficit de iod, riscul de noduli tiroidieni este mai mare. Apoi, când facem examenul clinic, nu ne concentrăm numai pe lucruri strict legate de disfuncția menstruală, ci facem și examenul tiroidei, verificăm și pulsul, tensiunea. Practic, la evaluarea aceasta, care nu are cum să țină 10 minute, ajungem să depistăm probleme care poate ne surprind, de care nu știam. Din punct de vedere al unei persoane care nu se aștepta la așa ceva, evident că poate fi o situație absolut șocantă. E foarte important cum discutăm, cum explicăm – ce ne stresează, ce ne face să ne pierdem liniștea ca pacient este atunci când nu știm ce se întâmplă. În situația asta avem senzația de lipsă de control, când nu știi ce-i cu tine, ce o să se întâmple și nu știi ce ai de făcut. Aici e foarte important rolul comunicării medicale. Când discutăm deschis, pe un nivel de înțelegere potrivit fiecărei persoane, astfel încât persoana respectivă să înțeleagă despre ce e vorba, etapa aceasta de șoc se diminuează. Cumva, ca medic, poți să înarmezi pacientul, să știe ce are de făcut mai departe, să nu-și piardă încrederea și speranța că e un lucru care se rezolvă. Iar partea pozitivă a situației în care descoperim absolut întâmplător niște probleme de sănătate este că aceasta este exact etapa în care acele probleme de sănătate sunt, de cele mai multe ori, suficient de la început ca să poată fi rezolvate cât mai eficient.
Cât de des se ajunge exact când trebuie la endocrinolog, având în vedere că sunt și simptome nespecifice? Ce alți specialiști consultă pacienții dumneavoastră, până când să fie orientați către endocrinolog? Pornim de la medicul de familie?
Da, punctul de plecare ar trebui să fie medicul de familie, dar ca endocrinologi, ar trebui să avem cumva rețeaua de colegi de diferite specialități înrudite, să spunem, care știm că pot avea un impact asupra afecțiunilor endocrine sau pot fi afectate de disfuncții endocrine. De exemplu, e bine să avem o colaborare bună cu medici cardiologi, pentru că medicul cardiolog poate să depisteze o tulburare de ritm cardiac care are drept cauză o dereglare a hormonilor tiroidieni. E important să avem o colaborare bună cu un medic diabetolog, pentru că un diabet poate fi secundar unei disfuncții endocrine.
Tiroida, în legătură cu inima
Ce impact are o boală endocrină nediagnosticată? Poate scurta viața pacientului sau e vorba doar de calitatea vieții?
Dacă ne referim la afecțiunile endocrine, multe dintre ele afectează și calitatea vieții și scurtează viața prin complicațiile care apar atunci când sunt lăsate netratate. Ideea este să ajungem să le depistăm în etapa aceasta în care sunt ușor rezolvabile sau ușor controlabile, înainte să apuce să dea probleme majore de sănătate. De exemplu, putem avea o persoană cu un hipotiroidism de care nu știe, pentru că nu merge la medic, nu-și face analizele, sau medicul de familie nu s-a gândit să le prescrie; iar simptomele pot fi nespecifice – tulburări de concentrare, oboseală, manifestări care pot să treacă cumva neobservate la o persoană care nu e foarte atentă la lucrurile acestea.
În timp, un hipotiroidism necontrolat poate să ducă la creșterea colesterolului.
În prima etapă, aceste modificări nu pun viața în pericol. Un deficit de hormoni tiroidieni, cât timp nu e foarte sever, ne lasă să funcționăm cu motoarele turate la capacitate mai mică. Problema este că, în timp, un hipotiroidism necontrolat poate să ducă la creșterea colesterolului – care începe și se depune pe pereții vaselor, determină ateroscleroză, sau poate să contribuie la apariția bolii cardiace ischemice, care poate să culmineze cu un infarct. Adică putem ajunge la niște complicații absolut dramatice și amenințătoare de viață ale unei probleme altfel minore, care poate fi manageriată foarte ușor cu o singură pastiluță administrată în fiecare zi.
Se ajunge și la situațiile în care pacienții tratează direct complicațiile, problema cardiacă, de exemplu, ocolind-o pe cea de ordin endocrin?
Îmi place să cred că situațiile acestea se întâmplă rar acum. În principiu, un cardiolog priceput nu are cum să treacă pe lângă o problemă de genul acesta.
De la o pastilă până la spitalizare
Putem găsi o rezolvare chiar și atunci când problema tiroidiană este depistată târziu?
Depinde cât de târziu este diagnosticul. Cu cât tratăm mai târziu și cu cât riscul acesta de complicații este mai mare, sau complicațiile sunt deja instaurate, tratamentul trebuie început oricum mult mai cu prudență. Pentru că, de exemplu, o persoană cu o boală cardiacă ischemică, care are și hipotiroidism, are evident nevoie de tratament cu hormon tiroidian, chiar dacă să zicem că diagnosticul a venit după ce persoana respectivă a suferit un infarct. E departe de a fi cazul ideal, dar și asta se poate întâmpla. Situația aceasta este deja mult mai complicată, pentru că nu mai poate fi tratată simplu, cu rețeta de Euthirox pe care o prescriu eu la cabinet, ci persoana respectivă trebuie îngrijită într-o unitate spitalicească, care să aibă acces atât la cardiolog, cât și la endocrinolog, cu tratament introdus treptat, ca să ne asigurăm că păstrăm toleranța din punct de vedere al bolii de inimă, ca să nu precipităm riscul de complicații. În principiu, avem soluții, doar că soluțiile acestea sunt cu atât mai bune și mai eficiente cu cât le implementăm mai repede.
Există programe de screening și pentru bolile endocrine?
Putem să considerăm că programul de screening cel mai la îndemână este măsurarea analizelor de tiroidă de care spuneam, pe care le putem face anual, fiecare dintre noi. Dincolo de asta, da, există programul național de testare a hipotiroidismului neonatal despre care este bine să vorbiți cu un endocrinolog pediatru. Este un program foarte important, pentru că la copiii cu hipotiroidism congenital, depistarea imediată la naștere a acestor probleme poate să ducă la un tratament corect care nu lasă sechele de dezvoltare.
CV
Student și autor la Oxford
Nume: Ruxandra Dobrescu
Studiile și cariera:
În 2006 a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București, iar în perioada 2007-2011 a fost medic rezident endocrinolog la Spitalul Floreasca din București.
A studiat la Oxford, în 2002, printr-un grant Erasmus, și în 2010, într-un stagiu de pregătire.
În 2011 a obținut specializarea în endocrinologie, cu media 9,81, iar cea de medic primar, cinci ani mai târziu, cu media 9,89.
Timp de 14 ani a lucrat în cadrul Institutului Național de Endocrinologie „C.I. Parhon“ București.
De-a lungul timpului a publicat numeroase lucrări științifice, cel mai recent fiind capitolul de cancer tiroidian în prestigiosul tratat de endocrinologie și diabet de la Oxford, publicat în 2022.
În toamna anului trecut a primit cea mai înaltă distincție în medicină: doctor în Medicină, Summa cum laude.
În prezent, lucrează în cadrul Centrului Medical Panduri.
Se încarcă comentariile...
