Patru poveşti de "râsu'-plânsu'" cu miliţieni şi ziarişti de la Scânteia

1966, vara Bucureşti Miliţia, Fănuş şi coloana oficialăDoi şefi din Direcţia Miliţiei Capitalei semnalau conducerii ziarului Scânteia, în data de 19.07.1966, faptul că un autoturism al

1966, vara Bucureşti
Miliţia, Fănuş şi coloana oficială
Doi şefi din Direcţia Miliţiei Capitalei semnalau conducerii ziarului Scânteia, în data de 19.07.1966, faptul că un autoturism al redacţiei Scânteia, care "era condus de către conducătorul auto Trepovici Ion, însoţit fiind de doi tov. şi anume foto-reporter Cartojan şi ziarist Fănuş Neagu", a fost oprit "de către un lucrător de miliţie ce executa serviciul în faţa Spitalului 2 CFR". Motivul pentru care susţineau miliţienii că au fost opriţi Fănuş Neagu şi fotoreporterul Cartojan era că "pe şos. Băneasa se deplasa conducerea de partid şi de stat care însoţea o delegaţie străină". Ce reclamau miliţienii în legătură cu Fănuş şi colegul său? Că "ambii au făcut agitaţie nefavorabilă la adresa organelor de miliţie şi, avînd un aparat de fotografiat la dînşii, au început să fotografieze coloana de maşini care era oprită, spunînd că va comunica în presă această situaţie creată". Concluzia miliţienilor-şefi s-a lăsat cu un sfat spăşit. "Considerăm că atitudinea tov. (n.r.- de agitaţie creată şi de fotografiere a coloanei oficiale) este necorespunzătoare, deoarece măsurile care au fost luate au fost ordonate de către forurile superioare, fapt pentru care vă rugăm a li se pune în vedere ca în viitor să se respecte indicaţiile lucrătorilor de miliţie". Probabil că acest minuscul fapt divers este unul dintre cele mai smerite şi cuminţi situaţii publice în care s-a aflat, de-a lungul vremii, savurosul Fănuş Neagu. În curând vom aborda şi dosarul de cadre al lui Fănuş Neagu, pe care l-am reconstituit, ca şi pe ale multor altor scriitori şi ziarişti de marcă, din dosarul-problemă "Secţia Cadre a Scânteii tineretului".

1965, septembrieParis - Hotel Iena
Sforăituri şi/sau scrâşnete din dinţi, "marca Scânteia"?
O savuroasă poveste se desprinde dintr-o declaraţie-informare-delaţiune, despre o călătorie în Africa, via Paris, dată de un ziarist, Augustin Bumbac, în faţa celor de la Cadre. La întoarcerea în ţară, ziaristul Bumbac relatează celor de la Cadre, cu lux de amănute, peripeţiile prin care a trecut într-o delegaţie în continentul african, unde a fost trimis împreună cu un alt ziarist, Fărcăşan. El povesteşte cum, pentru că au fost prădaţi sau căscaţi, nu se înţelege prea bine, au pierdut nişte bani şi au dat cu subsemnatul la autorităţi, dând vina unul pe altul şi cum au fost chiar arestaţi pentru că scriau despre "explozia (sic!) de elefanţi" din Zambia. Mai povesteşte, de asemenea, despre cunoştinţele (de genul feminin, mai ales, ale colegului său Fărcăşan prin ţările africane - printre băştinaşe sau printre diverse secretare de ambasade, mai ales de la ambasadele Chinei şi URSS). Cea mai interesantă dintre picanteriile "afacerii Bumbac-Fărcăşan" se află chiar la începutul declaraţiei lui Bumbac, dată în faţa celor de la Cadre. "În ziua de 30 septembrie (n.r.-1965) am plecat într-o călătorie în Africa împreună cu tov. Fărcăşan Sergiu, ca trimişi ai ziarului Scânteia. Prima escală am făcut-o la Paris, unde am ajuns la prânz. Corespondentul ziarului, tov. Gheorghiu, ne-a rezervat o cameră la hotel Iena. A doua zi tov Fărcăşan mi-a spus că din cauză că am sforăit vrea să se mute într-o cameră separată. Nu am avut nimic împotrivă, deşi am fost surprins pentru că noaptea scrîşnesc din dinţi şi nu sforăi". Cam în acest registru au fost scrise toate cele şapte pagini ale turnătoriei lui Bumbac despre Fărcăşan şi Africa. Culmea este că aceste picanterii se află chiar în dosarul-problemă cu "Documentele organizaţiei de bază Scânteia, pe anul 1965".

1952 - 1960
Boboc fără noroc, un ziarist căruia i s-a tras de la o coadă la roşii
Lui Boboc, ziaristul Vasile Boboc, i s-a tras, în principal, de la o banală coadă la roşii. Afacerea Boboc, în care ziaristul a fost cercetat de cei de la Cadre şi dat afară din partid şi, ulterior, de la ziar, a luat amploare abia ulterior cozii la roşii. Ce s-a întâmplat, de fapt, la această misterios de banală coadă la roşii? În toamna lui "52, ziaristul scânteist Vasile Valeriu Boboc (cu profesia de bază "muncitor mezelar", conform "fişei de cadre"), se duce dis-de-dimineaţă în piaţă să-şi cumpere nişte roşii şi pâinea cea de toate zilele. Acolo se îmbrânceşte cu o tovarăşă care o introduce pe o altă tovarăşă peste rând şi care îi spune "Nenorocitule!", lui, ziaristul Boboc de la Scânteia. Se ajunge la miliţie, unde conflictul se stinge după ce li se comunică fiecăruia adresa din buletin a celuilalt. Cam atât găsim despre coada la roşii, într-un dosar-problemă de "ziarişti cercetaţi". Drama lui Boboc avea însă să se petreacă mai tîrziu, în două etape. Prima, tot în 1952, anul fatidicei cozi la roşii, când Boboc a fost dat afară din partid pentru că a ascuns că în 1942 (pe când era muncitor mezelar) a tăinuit furtul unei cutii de unt (de către alţi colegi) şi că, de asemenea, a ascuns comisiei de verificare şi control de partid a CC al PMR că a fost judecat şi condamnat de consiliul de război pentru dezertare de pe front (unde fusese trimis pentru reabilitare). În actul doi al dramei lui Boboc, pur şi simplu, ziaristul acesta fără de noroc, care pare a fi fost destinat să calce numai în străchini şi să cadă din lac în puţ, a fost dat afară şi de la Scânteia, în februarie 1960, pentru că "nu s-a străduit, în anii care au urmat de la excluderea sa, să dovedească că merită să lucreze la Scânteia".

1952, septembrieBucureşti
Strada Sf. Apostoli. Doi ziarişti şi o soţie - "Menage a trois"
"TOVARASE SEF AL SECTIEI CADRE POLITICE DE LA REDACTIA ZIARULUI SCÂNTEIA, ORGANUL CENTRAL AL PMR, prin această scrisoare, aduc la cunoştinţa dumneavoastră următoarele: La redacţia Ziarului Scânteia, care este organul central al PMR, ziarul care călăuzeşte clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare de la noi din ţară în activitatea de toate zilele, se află doi tovarăşi şi anume Colibaba Grigore şi Tuicu. Ambii locuiesc în strada Sf. Apostoli nr.22, având dormitoarele alături, despărţite fiind numai de un zid. Se folosesc împreună de toate dependinţele. În timpul cât primul (adică Colibaba Grigore) a fost trimis de redacţie şi Organizaţia de bază la diferite cursuri, care au durat mai mult de o lună şi chiar două, nu s-a simţit lipsa acasă la dânsul, deoarece foarte bine l'a înlocuit Tuicu, călăuzit fiind de lozinca "VECINUL DE LÂNGĂ CASĂ, NICIODATĂ NU TE LASĂ", adică foarte bine i-a ţinut locul la nevastă. Se asortau de minune (Tuicu cu nevasta lui Colibaba), deoarece se spunea că are conservatorul la bază şi îi cânta la ureche lui Tuicu, crezând că se află la opera Română (...) Am rămas miraţi de felul cum educaţi dumneavoastră cadrele din subordine, deoarece se vede limpede ce bine a ştiut Tuicu să aplice în practică cele învăţate la organul nostru de presă. Cred că şi dânsul, prin munca ce o depune şi prin articolele ce le scrie la SCÂNTEIA, va educa şi pe alţii să procedeze la fel". Este doar o pagină dintr-o informare la Cadre, găsită printre documentele din dosarul "ziarişti cercetaţi". Cine a semnat denunţul nu am putut afla, pentru că nu au fost găsite, deocamdată, dosarele de cadre ale celor doi vizaţi de această turnătorie.

În ziarul de luni, serialul "Adevărul deschide dosarele Scânteia" continuă cu prima filă din bucătăria dosarului de cadre: "fişa de evidenţă". În premieră absolută, veţi avea ocazia să vedeţi patru fişe de cadre din anii "50, "60, "70 şi "80 ale unor nume importante şi să constataţi cum au evoluat şi s-au rafinat politica şi poliţia de cadre în cei 50 de ani de regim comunist din România. Tot luni, veţi avea ocazia să pătrundeţi împreună cu noi în tainele dosarului de cadre al unui ziarist care a fost coleg de celulă cu Nicolae Ceauşescu. Nu rataţi nici un număr Adevărul din săptămâna care urmează: vom începe să prezentăm dosarele "greilor" Scânteii din anii "50-'80!